A existat în România, fie și pentru câteva zile, un loc în care românii au dat uitării problemele cotidiene și au petrecut în voie, cu bucate alese, muzică bună și spectacole la tot pasul. Au respirat aer curat și s-au distrat românește.
Parcă toată țara, lăsând litoralul și alegând muntele, se adunase la Sinaia, orașul cățărat în spinarea Bucegilor, unde, de pe toate drumurile europene și naționale, artere, străzi, străduțe, poteci, se rostogolea puhoi de lume, care mai de care mai pestriță, mai ceva ca la Moșii lui Caragiale. Păstrând umorul și atmosfera de acum 118 de ani, nenea Iancu scria în Universul: „Vagoane de tramvai galbene și albastre, tramcare, trăsuri boierești, căruțe mitocănești și biciclete și lume multă pe jos… De pe atâtea strade și căi, ca de pe atâtea brațe ale unui fluviu uriaș, se varsă ca-ntr-o mare zgomotoasă, pe bariera de la capul podului Târgului de Afară, valuri peste valuri de omenire. Precum este greu să se mai întâlnească două picături de apă o dată ce au apucat să intre fiecare după soarta ei în largul mării, așa ar fi și pentru două persoane să se mai găsească, rătăcite o dată în învălmășeală (…)”
Ușor cu prichindeii la festival!
Au fost câteva zile de toamnă pe care, cu siguranță, le vom ține minte. Primăria orașului Sinaia a organizat cea de-a 24-a ediție a Festivalului Sinaia Forever, un eveniment care a avut anul acesta ca temă: 100% România. A devenit deja o tradiție, fiind cea mai așteptată sărbătoare nu doar pentru sinăieni, ci și pentru miile de turiști români și străini care au poposit pe Valea Prahovei. Noi am ajuns seara târziu, iar festivalul deja începuse, iar bulevardul Carol era luminat de sărbătoare, animat și frumos, mai ceva ca Mariahilferstrasse din Viena în preajma Crăciunului. Spoturi, panouri, chioșcuri dichisite, unde aerul de munte se împletea cu arome care mai de care mai apetisante pentru turistul flămând. Pentru cei cu copii mici, acum e momentul de plimbare pe bulevard. Jocurile de lumini, comediile, îi fascinează și le distrag atenția de la standurile încărcate cu minunății. Pe lumină, părinții nu mai au nicio scăpare, cei mici îi trag unde vor ei, îi ocolesc, pun la cale o diversiune, ba la roata cu jucării, ba la tombolă, ori la dulciuri.
La bulevard, cu mască à la Sinaia
Urcând din piața agroalimentară auzi trâmbițe, tobe, muzică, cineva strigă, are ceva de vânzare. Sunt actorii de la Teatrul Masca, statuile vivante, costumate și venite din altă epocă. Cea a Parisului din vremea lui Victor Hugo, de unde răzbat meseriile uitate și strigătele vânzătorului de orvietan, ale vânzătoarelor de pește, dulciuri, ale spălătoresei, ale vânzătorului de „pamblici”, lemne sau otravă pentru șoareci. Magnifică interpretarea care – văzându-i nemișcați minute în șir, iar apoi interpretându-și rolul – te lasă… mască. Inițial, chair crezi că te afli în față unei statui, atât de prefect camuflată sub machiaj, culori, decoruri și talent genial. Apoi, încep să prindă viață și voce. Pantomina lor l-ar face invidios și pe marele Chaplin. Felicitări maestrului Mihai Mălaimare și acelor oameni minunați. La fel de magistrali au fost și artiștii de ale căror viori și recitaluri a răsunat toată Valea Prahovei.
Un festival dedicat (Bi)centenarului!
Pe zi, Sinaia, mai ceva ca noaptea scăldată în focuri de artificii, era la fel de frumoasă. În acest furnicar de oameni, printre chioșcurile gătite pentru sărbătoare, plimbându-se la pas și luând pulsul urbei, primarul Vlad Oprea ne-a explicat că și-a dorit pentru orașul său, pentru cetățeni și pentru turiști altceva în acest an, cel al Centenarului. „Sinaia Forever nu mai este un simplu festival, ci se vrea un mesaj pentru toată România. Dacă în alți ani mesajul era legat sau axat pe munți, pe cultura montană, pe regalitate, pe istorie, anul acesta pornind de la ideea centenarului României Mari, ne-am gândit la Sinaia și la România în cei 100 de ani care vor veni. Cred că, prin ceea ce am făcut, Sinaia poate fi un exemplu de bună practică pentru oricine, iar pe toți cei care se gândesc la viitor îi invit să ia exemplul Sinaiei, în acest proiect căruia i-am spus Sinaia 100% România, despre românii viitorului.”
Ochii, sinusurile și papilele gustative, simțuri puse la grea încercare
Accesul auto a fost restricționat pe bulevardul principal, Carol I, acesta făcându-se pe rutele alternative, ceea ce i-a nemulțumit pe taximetriști. Au făcut un tur de forță, strecurâdu-se pe toate străduțele. Când am spus că toată țara s-a adunat la Sinaia pentru acest festival deosebit, nu am glumit. Dacă se putea, s-ar fi parcat și pe creasta Caraimanului. Te-ai fi așteptat ca după asemenea mișcare de trupe să rămână numai dezastru în urmă, așa cum bine îi șade românului când petrece. Dar nu. Eticheta este cu totul alta aici. Autoritățile locale au fost, ca de fiecare dată, la înălțimea… munților.
Producătorii locali, pe lângă tarabele obișnuite, încărcate cu mărunțișuri sclipitoare și pietricele, mărgele cu puteri paranormale, nelipsitele iconițe cu Arsenie Boca sau podoabe feminine, obișnuite la orice târg, festival, bâlci, și care dau culoare locului, au avut întâietate. Miile de turiști și-au bucurat ochii, sinusurile și papilele gustative, în plin carnagiu al porcilor și o anunțată boleșniță peste ovine și caprine, cu bunătăți tradiționale, cărnuri afumate, cârnați, slănine, șunculițe fierte în licoarea zeilor, curelușe de șorici proaspăt pârlit la paie, dulcețuri și magiunuri făcute în casă, de ardei iute, gutui, trandafir – ați fi surprinși că aproape din tot ce crește în pământ se poate face o dulceață cel puțin –, brânzeturi fine, cu mucegai sau fără, proaspte sau maturate, făcute din lapte, nu din aracet, lapte de la animale, nu din industria petro-chimică. Toate aceste minunății au fost udate din plin cu mustul toamnei și licori medicinale cu multe grade, bune pentru digestie. Te-ai fi așteptat ca pe toate aceste produse extraordinare să le găsești la prețuri astronomice. Nu, din fericire.
„Cu căciulile (dacice) pă frunte / Stăm de viacuri, ca un munte / În curbura arcului Carpat”
La mare căutare, pentru că tot suntem în anul Centenarului, au fost și articolele de artizanat, cu tot ce reprezintă ele, decor sau funcționalitate. Meșteșugari de tot felul cu ale lor produse create cu măiestrie. Oale, farfurii, dichisuri din lut ars, pielărie, costume naționale. Supriza cea mai mare a fost, cercetând celebrele ii și cămăși tradiționale, că nu am găsit omniprezentele trențe de pe site-uri sau magazine de specialitate, din pansament sau plasă pentru muște, croite în… India! Prețurile, variate – o cămașă bărbătească, 80 de lei, o cușmă de dac, 40 de lei.
Prințul Nicolae al României: „Aici mă simt ca acasă!”
Pentru că tot vorbim de Sinaia regală, și pentru că ne mai despart doar câteva zile de nunta prințului Nicolae al României, nepotul Majestății sale Regele Mihai, cu Alina Binder, l-am prins, smulgându-i o declarație și o promisiune, ca între prieteni, că vom fi acolo, pe 30 septembrie la nunta care va fi oficiată la Bisrica Sf. Ilie, ctitorie a străbunicului său, regele Carol al II-lea, iar apoi la cazinoul din Sinaia, orașul care este pentru domnia sa un fel de cetate de scaun a României. „România modernă a fost creată nu numai în București, ci și aici. Suntem foarte norocoși că putem sărbători Centenarul într-un oraș atât de frumos. Când merg prin Sinaia nu pot să nu mă gândesc că pe aici au trecut, începând cu Regele Carol I, întemeietorul României moderne, Ferdinand, Carol al II-lea, bunicul meu, Majestatea sa Regele Mihai, iar acum, cu umilință și condescendență față de ei, și eu. Bineînțeles că mă gândesc la ei. Mă simt ca acasă aici și tot datorită acestui lucru am ales ca nunta mea să fie aici, la Sinaia.”
