Iniţiativa Primăriei de a reînvia pe perioada weekendului trecut frumoasa tradiţie de plimbare pe jos pe Calea Victoriei (între strada George Enescu şi Piaţa Victoriei), însoţită de numeroase evenimente, a fost binevenită, mai cu seamă că astăzi curentul retro (prezent la tot pasul pe întreaga manifestaţie) atrage ca un magnet deopotrivă pe cei tineri precum şi pe cei mai în vârstă. Răspunsul la invitaţie a fost pe măsură, zecile de mii de oameni arătându-şi interesul.
Mai este şi alt aspect. Este vizibil chiar şi cu ochiul liber că Bucureştiul a început să fie vizitat de tot mai mulţi turişti străini, chiar şi în situaţia în care promovarea sa în exteriorul ţării lasă de dorit. Îndreptaţi de fiecare dată pentru vizitare începând cu Piaţa Revoluţiei spre Centrul Vechi, evenimentele de acest fel le oferă o excelentă oportunitate de a cunoaşte şi această parte fabuloasă a capitalei. La fel şi în cazul tinerilor, prea grăbiţi de a observa în timpul unor zile obişnuite frumuseţile din jur, descoperindu-le însă cu mult entuziasm cu ocazia aceloraşi evenimente.
Calea Victoriei = lifestyle
Oare de ce erau oamenii atraşi de Calea Victoriei? Pe aici au trecut regi şi prinţi, armatele biruitoare, tot aici îşi aveau frumoasele reşedinţe şi palate cei mai importanţi oameni ai ţării iar hotelurile, cafenelele, restaurantele şi cofetăriile în stil parizian ofereau un aer boem. Aici îşi are leagănul a ceea ce avea să fie denumit Micul Paris. Dar cea mai mare atracţie era dată, fără doar şi poate, de magazinele de lux, cele cu rafinamente culinare şi casele de modă haute couture. Astfel, Calea Victoriei devine sinonimă cu lifestyle-ul bucureştean.
foto: www.slideshare.net
Dar să ne uităm la oamenii care apar fotografia anilor ’30 mergând pe Calea Victoriei. Domni cu cravată şi doamne cu pălărie, deopotrivă eleganţi, unii chiar rafinaţi, cu mantouri sau blănuri, pălăria, atât la unii cât şi la alţii, fiind simbolul unei clase de mijloc care căuta şi chiar atinsese în mare parte (aşa cum se vede în fotografie) un stil de viaţă occidental. Acesta era spiritul. Nu prea vezi mitici, bibici sau didine. De aceea, chiar dacă mulţi vizitatori au venit pentru amuzament, accentul major pus la manifestaţia de săptâmâna trecută pe aspectele caragialeşti cu tentă de bâlci nu a părut a fi cea mai bună alegere. Nu că ele nu ar fi fost reprezentative pentru societatea bucureşteană de atunci (şi chiar de acum) dar, aşa cum am arătat, nu acesta era spiritul locului în această zonă.
Un punct a fost marcat prin faptul că Muzeul Naţional „George Enescu” şi Muzeul Municipiului Bucureşti – Casa Filipescu – Cesianu s-au alăturat evenimentului şi au avut program prelungit pe perioada evenimentului. Acesta din urmă a dat şi lovitura prin organizarea expoziţiei “Un veac de feminitate – 100 de ani de modă” care s-a bucurat de un succes enorm, întrunind un număr record de vizitatori şi consolidând ideea iniţierii unui muzeu al modei ce, fără îndoială, îşi va găsi locul cuvenit chiar pe… Calea Victoriei.
Ce atrage astăzi pe Calea Victoriei? În mod cert decorul şi ambianţa oferită de clădirile, casele istorice şi palatele de pe această arteră, fiecare având povestea sa proprie şi încărcătură emoţională, într-un mix incredibil de stiluri unic şi specific Bucureştiului, mergând de la clasic, franţuzesc, neoclasic, baroc şi rococo, art nouveau, art deco, până la neoromânesc, arhitectură modernă, blocuri socialiste şi arhitectură nouă.
Casa Ghika-Grădişteanu
Spaţiul ne permite doar o enumerare a celor mai importante situate pe axa evenimentului menţionat: Hotelul Athenee Palace, Hotelul Radisson (pe locul blocului Nestor în care se afla celebra cofetărie care-i poartă numele, prăbuşit la cutremurul din 1977), Blocul Societatea Politehnica (AGIR), Palatul Monopolurilor de Stat (arh. Duiliu Marcu, stil modernist, din marmură), Palatul Ştirbei, Muzeul Colecţiilor de Artă (fostul Palat Romanit), Casa Monteoru, Cazino Victoria (Casa Cesianu fosta Legaţie Germană, Teatrul de Revistă Constantin Tănase), Academia Română, Palatul Ghika-Grădişteanu, Casa Doctorului Tomescu, Casa Vernescu, Casa cu lei (Muzeul George Enescu, considerată de mulţi drept cea mai frumoasă clădire din ţară), Casa Dissescu (Institutul de Istorie a Artei), Casa Filipescu – Cesianu (Muzeul Municipiului Bucureşti).
Casa cu lei
Trecută prin toate vicisitudinile vremurilor – cutremure, incendii, bambardamente, demolări, perioada comunistă cu ura faţă de clădirile vechi, lipsa de interes a edililor actuali (câte din clădirile istorice nu ar necesita consolidare?; majoritatea blocurilor socialiste din Bucureşti au fost reabilitate şi renovate, nu şi cele câteva de pe Calea Victoriei) – Calea Victoriei nu încetează în a ne dezvălui frumuseţile şi bogăţiile ei de nepreţuit.
Casa Filipescu-Cesianu
