Nu este o boală ușoară, deloc! – explică într-un interviu pentru România Liberă medicul dermatolog Diana Plăcintescu: “Localizarea în zona genitală este încadrată în bolile cu transmitere sexuală, cu tot cortegiul emoțional, de precauții și suspiciuni de cuplu pe care îl implică acest lucru. Mai mult, deși puțină lume știe, la persoanele imunodeprimate herpesul poate declanșa boli grave, de exemplu meningo-encefalite”.
Ce cauzează herpesul?
Herpesul este o boală infecto-contagioasă, cauzată de virusuri din grupul omonim, Herpes virusuri. Există două tipuri de Herpes virusuri, 1 și 2. Tradițional, tipul 1 infectează jumătatea superioară a corpului și apare de regulă pe zonele mucoase și semi-mucoase (buze, nas, conjunctivă). Tipul 2 infectează jumătatea inferioară a corpului (mucoasele genitală și anală). Contaminările inverse, cu tipul 1 pe zona genitală sunt mai rare dar posibile și determină de regulă manifestări mai violente.
Cum ne infectăm?
Infectarea se produce prin contactul direct cu zona infectată a altei persoane, dar nu ne putem recontamina dacă noi înșine am mai avut cândva herpes. Cum se explică acest lucru? Virusul herpetic (HV), odată instalat într-un organism, chiar în perioadele de inactivitate rămâne prezent în acel organism, determinând formarea de anticorpi anti-herpetici. Daca am fost cândva infectați, chiar dacă propriul nostru virus nu este activ, imunitatea specifică ne protejează de reinfecții de la o altă persoană contaminată. La ora actuală se consideră că aproximativ 90% din populație adultă este sau va fi contaminată cu HV 1 și 15-50% cu HV tip 2. Deși se acceptă că virusul poate supraviețui cîteva minute până la câteva ore pe obiecte infectate, se consideră totuși că această cale de transmitere este neglijabilă.
De ce apar puseele de eruptie herpetică?
Dr Diana Plăcintescu spune că primul puseu se datorează primei contaminări. Acest prim puseu fie că este cu tipul 1 fie cu tipul 2, poate avea intensități diferite, dar de cele mai multe ori este discret, inaparent. Sunt și cazuri cînd dimpotrivă este foarte zgomotos, depinzând de regulă de imunitatea de moment a persoanei.
Puseele ulterioare se datorează propriilor noastre oscilații de imunitate. În perioadele când imunitatea generală scade ca urmare a unei alte boli, sau ca urmare a stressului prelungit sau oboselii, sau expunerii prelungite la soare, în urma unui traumatism local (de exemplu stomatologic pentru tipul 1, respectiv chiar actul sexual pentru Herpes virusul tip 2), în urma oscilațiilor hormonale (de exemplu puseele de herpes pre-menstrual) etc. Se consideră acceptabil să ai 2-3 pusee de herpes pe an. Dacă apare mai des, este un semn de virulență crescută versus o imunitate deficitară, deci și tratamentul se va adresa acestor două aspecte, pe de o parte se vor administra antivirale, pe de altă parte se va încerca întărirea imunității.
Cum știi dacă ai herpes?
Desigur, pentru herpesul buzei putem fi siguri adesea pe baza aspectului clinic: un grup de vezicule pe fond roșu, precedate și însoțite de durere, arsură, prurit. Genital de asemenea. Totuși, sunt și situații când nu suntem siguri dacă o anumită leziune este herpes, sau dacă am avut cândva. În acest caz se fac de regulă analize de sânge, serologice, care verifică nivelul anticorpilor antiherpetici, de tip 1 și/sau 2, martori ai unei infecții acute, recente, sau al unor infecții vechi, recurente.
De ce este periculos?
Pentru că o persoană contaminată dar cu imunitate bună poate face pusee inaparente, pe care le poate transmite din neglijență sau cu deplină inocență altora, posibil persoane foarte dragi, care pot face forme violente, extrem de deranjante și uneori chiar periculoase. În plus femeia gravidă cu infecție herpetică genitală poate transmite virusul bebelușului în momentul nașterii, generând o primo-infecție extrem de severă, atrage atenţia dr Diana Plăcintescu.
Cum ne tratăm? Chiar este herpesul o boală fără leac?
Odată infectați, virusul herpetic nu mai dispare din organismul nostru, explică specialistul: “Acesta intră în stare de latenţă și rămâne cantonat în ganglionii nervilor senzitivi din teritoriul unde s-a produs primo-infecția. În caz de scădere a imunității se reactivează. Scopul tratamentului este să prelungească perioadele de inactivtate astfel încât practic prezența lui să nu ne deranjeze. Daca imunitatea este bună, acest lucru se întâmplă în mod natural. Dacă puseele se repetă prea frecvent se fac tratamente cu antivirale (aciclovir, valaciclovir, famaciclovir, brivudine, foscarnet) și la nevoie, cu prudență, imunostimulare”. Medicul avertizează însă că imunostimularea trebuie să fie cât mai naturală posibil, nu e bine să facem exces. Este o modă acum, auzim frecvent: „Am imunitatea scăzută, dați-mi ceva pentru imunitate”, dar adevărul este că arareori putem realiza o stimulare țintită a apărării doar împotriva infecțiilor și din prea mult zel ne putem trezi că am trezit și procese autoimune sau de răpuns imun exagerat, de genul alergiilor de toate tipurile, reactivări de psoriazis, vitiligo etc.
Cum prevenim apariţia herpesului
În mod logic, ne protejăm de primo-infecție prin evitarea cu strictețe a contactului cu persoanele infectate. Este ceva mai delicat în cuplu, când doar unul dintre parteneri este infectat. De regulă erupțiile la nivelul buzei sunt considerate ceva banal și sunt arareori supărărtoare, pe când cele genitale sunt mult mai neplăcute, în special la femeie, de aceea contactul sexual al unei persoane neinfectate cu partenerul aflat în puseu herpetic trebuie evitat.
La nivel mondial abia în ultimul an se discută de realizarea plauzibilă a unui vaccin antiherpetic care să prevină infecția la cei care nu au avut-o niciodată. Nu este încă în faza de comercializare. Dar, odată contaminați, nu ne mai folosește nici un vaccin. Desigur, puseul herpetic trece și de la sine, cu atât mai repede cu cât zona este menținută uscată și curată, dezinfectată. Astfel se explică de altfel succesul multora dintre tratamentele empirice, gen pasta de dinți.(dr. Diana Plăcintescu, medic dermatolog)
