Este vorba de excrescenţe necanceroase care se dezvoltă în interiorul sau exteriorul uterului, cunoscute şi sub denumirea de mioame. Ele sunt de obicei benigne şi, în general, nu sunt asociate cu o creştere a riscului de apariţie a cancerului. În prezent, medicii spun că vârsta medie de fibrom simptomatic a scăzut la 32-35 de ani. Una dintre metodele eficiente de tratament în cazul fibroamelor uterine este reprezentată de procedura nechirurgicală de embolizare uterină, aceasta având o rată de succes intervenţional de 98%.
Tehnici de diagnostic neinvazive
Specialiştii pun apariţia acestor tumori pe seama unei predispoziţii genetice (boala coexistă la mai multe femei din aceeaşi familie) şi se asociază frecvent cu obezitatea şi hipertensiunea arterială. Totodată, fibromul poate să apară din cauza inflamaţiilor genitale sau a unor dereglări hormonale, precum excesul de foliculină. “Fibromul poate fi depistat ecografic, dar chiar și un consult ginecologic de rutină poate preciza localizarea acestuia și dacă este vorba despre o tumoră voluminoasă sau nu. Prin palparea tumorii fie în peretele uterului, fie în afara acestuia medicul poate depista tipul de fibrom, volumul acestuia și poziționarea”, afirmă Ionela Anghelescu, medic primar obstetrică-ginecologie.
Opţiuni variate de tratament
Deși este o tumoră benignă, iar riscul de transformare în cancer este foarte mic, fibromul poate împiedica instalarea unei sarcini și nașterea unui bebeluș sănătos. “Fibroamele care afectează fertilitatea și reduc șansele de implantare sunt cele care se dezvoltă către cavitatea uterină. Dacă sunt dezvoltate complet în cavitatea uterină, fibroamele pot juca rolul unui sterilet, scăzând astfel șansele de fixare a sarcinii”, avertizează specialistul. Pentru a crește șansele obținerii unei sarcini în cazul pacientelor diagnosticate cu o astfel de tumoră, medicii pot recomanda mai multe tipuri de tratament în funcție de mărimea și poziționarea fibroamelor uterine.
Dr. Anghelescu spune că intervenția chirugicală de îndepărtare a fibroamelor poate consta în laparoscopie – se adresează fibroamelor din peretele uterului și celor dezvoltate complet în afara uterului – sau histeroscopie, pentru fibroamele situate în cavitatea uterină. Pe lângă îndepărtarea chirurgicală a fibroamelor uterine, există și opțiuni medicamentoase de tratament, precum și montarea unor dispozitive intrauterine (sterilete) cu eliberare lentă de progesteron.
De asemenea, embolizarea uterină sau întreruperea vascularizației către fibrom poate fi o opțiune de tratament, însă aceasta periclitează șansele obținerii unei sarcini. “Embolizarea constă în introducerea unor particule speciale la nivelul vasului care «hrănește» fibromul și astfel este întrerupt aportul de sânge. Treptat, fibromul își va reduce volumul, într-un an putând ajunge la 30% din volumul inițial, rareori dispărând complet. Embolizarea este preferată de către pacientele care vor să evite intervenția chirurgicală și care nu își mai doresc copii. Asta pentru că există riscul ca embolizarea să afecteze și vascularizația endometrului. Acesta devine atrofic, subțire, cu șanse reduse de implantare a unei sarcini”, explică medicul.
După tratamentul unui fibrom, o sarcină poate apărea imediat, pe cale naturală. În cazul intervențiilor ample, sarcina trebuie amânată 6 luni, până la refacerea uterului. Există și posibilitatea obținerii unei sarcini, fie pe cale naturală, fie prin fertilizare in vitro, chiar și fără îndepărtarea fibroamelor, în cazul în care tumorile benigne sunt de mici dimensiuni și nu dau simptome.
Simptome:
– cicluri menstruale prelungite;
– crampe înainte şi după menstruaţie;
– balonări abdominale;
– constipaţie;
– sângerări vaginale anormale;
– dificultăți la urinare;
– dureri pelvine, de spate şi în timpul actului sexual.
Majoritatea femeilor diagnosticate cu fibrom uterin la un control ginecologic de rutină nu prezintă nici un semn clinic de boală şi doar 10-20% dintre paciente necesită tratament din cauza simptomelor apărute în urma creşterii în dimensiuni a tumorii.
