Ultimul raport al ONU, pe 2018, arată că războiul din Siria generat de represiunea brutală exercitată de regim asupra revoluției poporului împotriva clanului Assad, minoritar etnic și religios, a dus la 7 milioane de refugiați în afara țării, 6,6 milioane de dislocați în interiorul țării, 2,98 milioane de oameni aflați în zone asediate, unde nu pot ajunge ajutoarele umanitare și 13,1 milioane de oameni în Siria cărora trebuie să li se acorde asistență umanitară de bază.
În acest context, care nu poate fi ignorat, dictatorul de la Damasc a ales să-și trimită propriul fiu ca „emisar“ al regimului său criminal, ținut la putere de intervenția militară brutală a Rusiei și Iranului. Dovada că îl trimite ca „emisar“, ci nu ca pe un „simplu elev“ cum afirmă tânărul, se regăsește în interviurile acordate de acesta cu prilejul participării la mai multe etape ale Olimpiadelor internaționale de matematică. Unde acesta, cu toată pasiunea declarată pentru matematică, nu a excelat, trăgând în jos toată echipa. La Olimpiada Asia-Pacific, Hafez a obținut un certificat de apreciere, un fel de „mulțumim pentru deranj”. La Olimpiada de la Rio de Janeiro, Brazilia, a ocupat un „onorabil” loc 528 din 615.
„Prâslea“, sub alertă de grad zero
Tânărul Hafez umblă după el cu steagul regimului, fiind conștient că acesta este un element de risc chiar la viața proprie, având în vedere milioane de refugiați sirieni care au rude ucise, încarcerate, torturate de regimul Assad. Este, poate, un gest de infatuare din partea unui tânăr imberb, un gest care însă nu-i scuză nici pe cei care îl trimit, nici pe cei care îl primesc și care trebuie să-i asigure securitatea.
Este imoral din partea părinților să-i riște viața pentru a demonstra că regimul are „relații normale“ cu statele lumii. Este la fel de imoral pentru țările care îl primesc în numele unei democrații pe care regimul Assad, în toată istoria sa, nu a înțeles-o, nici atât să o respecte.
Zece membri ai Gărzii Prezidențiale a lui taică-su îl înconjoară, iar securitatea din țările unde se duce „olimpicul“ este în alertă maximă.
Simplu, decent, moral și necesar ar fi fost să i se refuze participarea tocmai din cauză că nu i se poate asigura securitatea și nici rezultatele obținute nu-i justifică prezența în echipă.
Membrii opoziției siriene din țările pe unde trece „emisarul“ sunt drastic monitorizați de securitate, reușindu-se, astfel, culpabilizarea tot a victimelor, exact ceea ce își dorește regimul.
La Cluj, tot aparatul de securitate al lui „Prâslea“ s-a cazat în apropiere de Sala Polivalentă, unul dintre puținele locuri din oraș care poate găzdui simultan toți concurenții, aproximativ o mie de persoane. A ocupat un etaj întreg, iar toate ieșirile în oraș și în împrejurimi la invitațiile organizatorilor reprezintă o cumplită durere de cap pentru autoritățile locale, în Cluj existând o importantă comunitate a opozanților sirieni, care se adaugă numeroșilor opozanți sirieni din România.
Prin simpla prezență a fiului unui dictator într-o țară, întregul aparat de securitate, de protecție, jandarmi, poliție, este axat pe urmărirea victimelor regimului, într-o inversare sinistră de „priorități“.
Într-un interviu acordat publicației Globo din Rio de Janeiro, cu ocazia Olimpiadei de matematică din Brazilia, „emisarul“ regimului de la Damasc a subliniat că „lumea e oarbă“ în ceea ce-l privește pe tatăl său, că „în Siria nu este un război civil“, că „regimul și poporul sunt uniți împotriva forțelor care vor să destabilizeze țara“ și că „viața se desfășoară normal“ în Siria, numai că sunt teroriști care trebuie eliminați de eroul Assad!!!
„Sunt un tânăr normal ca oricare alt tânăr. Întotdeauna am trăit ca un copil normal și toți prietenii mei mă văd ca o persoană normală“, a subliniat tânărul Hafez. Evident, fiind un copil al tatălui său, nu are rost să-i pui în față atrocitățile comise de regimul Assad asupra unor copii cu adevărat normali, asupra unui popor care nu a mai suportat teroarea securității tatălui său, 17 direcții de securitate, fiecare cu închisori burdușite de normalii care și-au ridicat glasul împotriva unei dictaturi atroce.
„Normalizarea“ regimului Assad în România
Preşedintele României, Klaus Iohannis, a participat, duminică, la deschiderea Olimpiadei, spunându-le elevilor participanți că ei „vor face parte din elitele intelectuale ale ţărilor lor şi că speră ca fiecare dintre participanţi să contribuie la consolidarea unui viitor mai bun“.
„Luaţi parte la una dintre cel mai importante competiţii intelectuale de pe planetă. Găzduirea la Cluj-Napoca a Olimpiadei, este cu atât mai imporantă cu cât România a organizat în 1959 prima ediţie a competiţiei. Evenimentul este o întrecere în inteligenţă şi creativitate, devenind un for care permite tinerilor talentaţi din întreaga lume să demonstreze de ce este capabilă mintea umană atunci când este pusă la încercare. Matematica stă la baza tuturor ştiinţelor, inovaţiei şi a dezvoltării gândirii analitice. Voi veţi face parte din elitele intelectuale ale ţărilor voastre şi ale lumii, sunt convins că pasiunea pentru matematică pentru mulţi dintre voi de când eraţi copii“, a spus preşedintele Klaus Iohannis, la deschiderea Olimpiadei Internaţionale de Matematică, de la Cluj-Napoca.
Da! Așa cum spunea ambasadorul american la Conferința asupra Dezarmării a ONU, Robert Wood, ziua când Siria a preluat președinția rotativă a evenimentului a fost „cea mai neagră zi din istoria democrației”. După care a părăsit forumul în dezacord cu acest drept ce ar fi trebuit acordat numai țărilor cu respect pentru democrație și ar trebui refuzat țărilor ale căror regimuri au folosit inclusiv armele chimice asupra propriilor popoare.
„Regimul Assad profită de orice ocazie pentru a demonstra că regimul său criminal își normalizează relațiile, ceea ce este și imoral și periculos. Comunitatea internațională trebuie să împiedice astfel de acțiuni“, a precizat Wood.
Prezența fiului dictatorului de la Damasc la Cluj face parte din astfel de acțiuni de „normalizare”. Și s-ar putea să ocupe și un loc fruntaș, dat fiind că aici se pot obține și doctorate și dilpome de excelență cu bani. Baftă!.
