Daciana Sârbu a fost lansată în politică de tatăl ei, Ilie Sârbu, unul dintre marii aranjori ai PSD. Spre deosebire de alte fiice care au sărit de pe trambulină direct în Parlamentul European, Daciana a plecat cu pași mărunți: a intrat în partid în 1996, la doar 19 ani, cu gândul că va ajunge departe, a lucrat pentru Adrian Năstase la Corpul de Control al Guvernului, a fost apoi secretar de stat la Ministerul Educației, la doar 26 de ani, și abia apoi a ajuns la Bruxelles.
Cu cât a devenit mai puternic tatăl, cu atât a avansat mai ușor fiica. Firește că are și ea o serie de calități: știe să vorbească în public, știe să se îmbrace și are chiar câteva domenii clare de care se ocupă și despre care poate vorbi cu oarecare competență. Îndemnul ei de a ne hrăni bio ar putea părea, totuși, cât se poate de exagerat. Cine poate să se hrănească bio în România? Cei de la țară, care nu au altă sursă de existență decât ceea ce cresc în grădină, și orășenii cu foarte mulți bani, care au încredere că produsele pe care scrie bio chiar așa sunt. Sucul bio pe care i-l dă premierului dimineața, în loc de cafea, a făcut din Victor Ponta un om cu adevărat sănătos, care aproape că reușește să țină pasul cu Traian Băsescu.
Dar ar fi putut ajunge Daciana la Bruxelles dacă nu era fiica lui Ilie Sârbu? Cu asentimentul lui și al soțului, a făcut chiar notă discordantă cu partidul, atunci când PSD s-a raliat ideii exploatării aurului de la Roșia Montana cu cianuri, pentru a dovedi că e consecventă eco și bio. Poziția ei în partid s-a consolidat însă o dată ce a devenit nevastă de premier.
La fel și locul Adinei Vălean în PNL, după căsătoria cu liderul partidului, Crin Antonescu. A fost profesoară de matematică și apoi în 1997, fără să fie membru de partid, lucrează pentru Ministerul Tineretului și Sporturilor, printr-o coincidență, exact în perioada în care actualul său soț era ministru de resort. Intră în PNL la 31 de ani, în 1999, și urcă relativ repede ierarhiile, astfel încât deja în 2000 se află în fruntea echipei care coordonează campania electorală din 2000. Dinu Patriciu, pe vremea când era important și avea bani, a ajutat-o în mai multe feluri, inclusiv prin contracte la firme din proximitatea lui. Adina Vălean nu are un program propriu, nu are idealuri de atins în politică, altele decât menținerea poziției actuale, dar are un stil sobru și se ocupă de lucruri tehnice cu oarecare continuitate. O interesează „diamantele colorate, care sunt la modă“ și mașinile puternice, după cum rezultă din declarațiile ei de avere, lucruri pe care și le poate permite cu leafa de parlamentar european. Crede că a fi liberal în Europa înseamnă să fii naționalist și militează împotriva aderării României la spațiul euro: „Nu ne interesează chestiunea legată de zona euro“, „Ne simțim mai bine în afara ei“, „Nu vrem să ne spună Bruxelles-ul că trebuie să renunțăm la cota unică pentru că nu colectăm suficienți bani la buget“, „Nu există nici o obligație de aderare la zona euro“. Pentru Adina Vălean și pentru mulți alți politicieni români aderarea la zona euro ar însemna respectarea unor reguli de care guvernele autohtone nu vor să audă.
De ce merg la Bruxelles nevestele principalilor lideri români? Pentru salariile foarte mari, de 100.000 de euro pe an plus diurna de ședință de 300 de euro? Sau din snobism, crezând că în acest fel fac parte din elita europeană? Nici una dintre ele nu merge acolo să susțină o idee sau un program. Nici una dintre ele nu merge la Bruxelles pentru a dovedi ceva. Nici una dintre ele nu poate spune că a dus de la început la sfârșit, de una singură, un proiect.
