Altadata un important centru economic al judetului Alba, dar si cel mai toxic poluator din Transilvania, orasul Zlatna este acum, la numai cativa ani de la incetarea activitatii, una dintre cele mai impresionante ramasite ale economiei comuniste. Turistii care urca dinspre Alba Iulia spre Muntii Apuseni au surpriza sa vada, in partea stanga a drumului, la capatul unui sir de serpentine, peisajul sumbru al fostelor combinate si uzine.
Bucati de moloz maruntit de cautatorii de fier vechi, pereti cazuti, cladiri intunecate aflate (inca) in picioare, dar fara ferestre, usi sau „anexe” din metal… totul pe o suprafata imensa, de cateva sute de hectare.
Oamenii care lucrau in urma cu cativa ani pe platforma industriala a „Ampelum” si la Exploatarea Miniera a „Zlatmin” nu mai au acum nici macar statutul de somer. Ultimele plati ale salariilor compensatorii s-au facut la inceputul anului si de atunci nimeni, nici macar autoritatile, nu stiu din ce traiesc oamenii. Rata somajului, care ajunsese imediat dupa inchiderea societatilor la aproximativ 92%, s-a diminuat in ultimul timp. Potrivit primarului Silviu Ponoran, mai mult de 1.500 de tineri au plecat in Spania sau Italia. Alti doua-trei sute de oameni fac naveta la Alba Iulia, unde lucreaza pentru salarii de aproximativ 3,5 milioane. Transportul ii costa 1,6 milioane lunar, insa nu au alta optiune. Acestia sunt insa cei norocosi.
Saracie lucie „cazata” in birourile „Minvest”
La marginea orasului si in cartierele marginase traiesc cei mai putin norocosi, oamenii fara locuri de munca. Aproximativ 40 dintre ei au fost mutati din fostul camin de nefamilisti, cumparat de un afacerist local imbogatit din afaceri cu fier vechi, in fostele birouri aflate in paragina ale Exploatarii Miniere „Zlatmin”, apartinand de „Minvest” Deva. Acolo traiesc de mai bine de un an, in conditii greu de imaginat: fara curent, apa sau toaleta.
Nicoleta Agapia Stoica este o femeie inca tanara, insa fata ei tradeaza traiul greu pe care l-a dus. Ea nu are serviciu, in schimb are un copil bolnav de epilepsie. „Ne descurcam greu. Nimeni nu are serviciu. Traim cu ajutorul social de 900.000 de lei pe cap de om. Am un baiat de 4 ani, dar in conditiile astea nu e de trait. In fiecare luna merg cu copilul, care e bolnav, la Alba Iulia, ori ca am, ori ca n-am bani. Primarul sau vicele nu ne ajuta cu nimic. Cand au fost ploile, apa a intrat peste noi si stateam cu copiii in brate si plangeam”, a spus Nicoleta Stoica. Barbatii mai lucreaza cu ziua pe la diferiti patroni si reusesc sa mai scoata ceva bani, ce-i drept putini.
La vederea aparatului de fotografiat, oamenii se aduna in jurul nostru. „Trag de fier sa fac un ban la copii. Sunt bolnava, pic jos si ma ridica lumea”, spune o alta femeie care nu a vrut sa isi spuna numele. Si ea se plange de conditiile in care locuieste. Copilul ei, in clasa a sasea, isi face temele la o masa pe care ea i-o scoate in curte si e mandra ca chiar si in aceste conditii, pustiul a reusit sa treaca clasa. „Aici sunt si bolnavi de tuberculoza. Medicul de familie a apelat la primar sa ne scoata de aici, dar degeaba”, ne mai spune ea.
Uzina noua, maruntita sub tarnacoapele „magnetilor”
Maruntaiele combinatului sunt scormonite de dimineata pana seara in cautarea fierului vechi care sa asigure supravietuirea saracimii de la marginea orasului si prospe-ritatea afaceristilor locali. Ce-i drept, s-au dus zilele cand sute de oameni se indeletniceau cu acest lucru cu voia autoritatilor. Asa a disparut, in urma cu aproape doi ani asa-numita uzina noua de pe platforma „Ampelum”: sub tarnacoapele si ciocanele cautatorilor de fier. Din cladiri si hale nu a mai ramas nimic. Pentru ca proprietarul de atunci nu a depus nici o plangere, nici politia nu a intervenit. Ba, mai mult decat atat, situatia le convenea tuturor.
Autoritatile nu mai erau nevoite sa cheltuiasca bani pentru daramarea cladirilor in vederea infiintarii unui parc industrial, oamenii castigau si ei ceva bani, in conditiile in care oricum nu aveau alta solutie, iar colectorii de fier prosperau. Acum, situatia s-a mai schimbat, dar mai sunt inca oameni care incearca sa mai scoata cate o bucata de fier. In limbajul politistilor, hotii de fier vechi sunt denumiti „magneti”.
„Oras mic, mafie mare”
Pe drumul de centura din spatele fostului „Ampelum”, calare pe o bicicleta pe al carei portbagaj se afla un tarnacop, se indreapta spre noi un barbat. Se ocupa si el cu „extractia” de fier vechi. „Azi m-au scos (de pe platforma – n.red.) de patru ori, da' am intrat iara. Am facut fier de 60.000. Sunt zile in care nu faci nimic, nici un ban. Se mai taie, se mai duce. Aici e orasul mic si mafia mare”, spune omul, care vrea si el sa isi pastreze numele secret. Nu de alta, dar are deja un proces pe rol. Intre timp, altii, fara procese, castiga sume fabuloase din afacerile cu fier vechi. Barbatul spune ca nu are serviciu, dar mai munceste cu ziua. La Alba Iulia nu vrea sa se angajeze, pentru ca, zice el, e scump drumul si nu i-ar mai ramane „nici de tigari”.
Multi dintre oamenii saraci din Zlatna au muncit zeci de ani, fie la uzina, fie la mina. Gheorghe si Georgeta Galdau au cinci copii. El a fost topitor la „Ampelum” timp de 27 de ani. Cladirea topitoriei a fost partial „topita” sub ciocanele cautatorilor de fier. „Dupa 27 de ani de munca, l-au lasat acasa. Nu are nici un venit acum. Pana in decembrie anul trecut am luat cate 5.700.000 pe luna, compensatorii. De atunci, gata!”, spune Georgeta Galdau.
Realitatea de la primarie
La primarie, perceptia este complet diferita fata de cea a oamenilor saraci. Primarul Silviu Ponoran (exclus din PNL din cauza unui conflict cu ministrul Teodor Atanasiu si inregimentat la PD) spune ca administratia locala a accesat toate tipurile de finantari posibile si a obtinut zeci de milioane de euro care vor fi investiti in infrastructura locala. Deocamdata, spune el, rezultatele nu se vad pentru ca proiectele nu au intrat inca in faza de executie. Aproximativ 53 de milioane de euro vor fi investite in amenajarea raului Ampoi si a afluentilor sai, reabilitarea sistemului de salubrizare a orasului, extinderea retelei de apa potabila si diferite programe de inlaturare a efectelor poluarii (pe sute de hectare). Banii provin dintr-un imprumut extern contractat de Guvern, in valoare de 1,6 miliarde euro, pentru proiectele prioritare de mediu din intreaga tara. O alta finantare PHARE in valoare de cinci milioane de euro vizeaza realizarea unui parc industrial pe terenul fostei uzine noi, in prezent distrusa. „Cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata mea a fost munca in acesti doi ani la primarie. Am accesat toate tipurile de programe de finantare si pe toate avem finantari”, a spus Ponoran. Deocamdata insa, pana vor fi puse in practica, pentru oamenii saraci din oras, proiectele primarului si milioanele de euro nu inseamna mai nimic.
Gaura de 1100 de miliarde, fara responsabili
Creditorii fostei Uzine „Ampelum” Zlatna (judetul Alba) pot sa-si ia adio de la sumele pe care le aveau de recuperat de la firma respectiva. Acestia au ramas in paguba cu peste 1.100 de miliarde lei, reprezentand gaura care a ramas dupa vanzarea tuturor activelor. Surse din cadrul firmei sustin ca o parte din datorii au fost umflate in extremis, in ultima perioada din viata „Ampelum”, in speranta ca mai apoi sa fie recuperate. Se pare ca o parte din materiile prime existente au fost livrate numai in acte, nu si in realitate, ceea ce a dus la agravarea situatiei uzinei.
Aceasta ar fi o explicatie posibila la faptul ca anumite firme private au continuat sa „furnizeze” materii prime si servicii catre „Ampelum”, in ciuda faptului ca sumele pe care le aveau de recuperat erau tot mai mari. Astfel, pierderile acumulate numai la nivelul anului 2003 au ajuns la 600 de miliarde lei.
Niciodata nu a fost declansata o investigatie serioasa referitoare la afacerile din jurul lichidarii. Nici macar gaura financiara imensa care a ramas in urma nu a convins autoritatile sa declanseze investigatii. Singurele dosare se refera la fraude marunte. In paralel, pretul pentru distrugerea orasului il platesc mii de oameni care traiesc intr-o saracie lucie.
