Comparativ cu majoritatea statelor din UE, România are un atuu important în ceea ce priveşte turismul: bogăţia faunei şi florei. Spre exemplu, la noi în ţară regăsim o treime din carnivorele mari ale Europei. De ce nu ar deveni animalele adevăratul brand turistic al României?
România liberă lan-sează astăzi o campanie despre bogăţia faunei de la noi din ţară, care ar putea constitui unul dintre motoarele relansării turismului românesc. Mii de turişti străini vin anual pentru a admira şi fotografia urşi, lupi şi alte animale aflate pe cale de dispariţie în restul Europei. Unul dintre românii care au făcut o afacere din acest gen de turism este Hermann Kurmes.
L-am cunoscut pe acest întreprinzător isteţ la pensiunea sa din Măgura, un sat de lângă Zărneşti, în judeţul Braşov. El susţine că România nu e cu nimic mai prejos decât Occidentul. Într-adevăr, infrastructura turistică din vestul Europei este impecabilă, iar codrii şi munţii spectaculoşi. Sunt însă aproape pustii. Puţine animale sălbatice, păsări, insecte. România nu are, ce-i drept, o infrastructură dezvoltată, în schimb oferta noastră pentru străini este irezistibilă – natura. E mesajul pe care Hermann îl transmite oricui vorbeşte cu el, din 1997, de când s-a întors în ţara natală: „Ce oferim noi pe piaţa europeană de turism este natura pură. Străinii apreciază însă mai mult acest lucru, decât o fac românii”.
Organizare elveţiană
Hermann Kurmes a plecat în Occident în 1977. Abia terminase liceul. Şi-a continuat studiile în Germania, în domeniul biologiei, dar a devenit şi instructor de schi, mountain-bike şi surfing. Era profesor şi în acelaşi timp organiza vacanţe pentru oameni de toate vârstele, în special pentru tineri. Clienţii cumpărau un pachet complet de servicii – transport, cazare în sate turistice, excursii, sporturi extreme. Totul calculat la minut. Turistul ştia că în ziua cutare se duce în excursie, într-un anumit loc, în altă zi avea tren sau autobuz spre o destinaţie anume. Când o familie închiria o cabană în creierii munţilor, de exemplu în Elveţia, organizatorul sejurului venea în fiecare zi, dimineaţa, şi lăsa la uşa cabanei materia primă, din care clienţii îşi preparau mâncarea pentru ziua respectivă.
Plecat în munţi, în apărarea animalelor
Şi a venit anul 1997, când Hermann Kurmes s-a întors în România. A fost profesor, o perioadă, la două şcoli din Mediaş. Ce l-a frapat după ce a pus din nou piciorul în ţara natală a fost braconajul. Şi mai ales tăierile masive de păduri. Ştia tot ce se întâmplase în Occident, în era industrializării. Anglia, de pildă, şi-a ucis ultimul lup cu vreo 200 de ani în urmă. „Pe atunci, în Anglia s-a considerat o mare victorie”, zice interlocutorul nostru. La fel s-a întâmplat cu lupii, urşii sau iepurii din Franţa. Pe vremuri, se dădeau chiar şi premii celor care ucideau asemenea sălbăticiuni. Agricultura intensivă din Vest, folosirea îngrăşămintelor, a dus la distrugerea aproape în întregime au speciilor de păsări şi insecte. „Vesticii îşi dau seama abia acum de ceea ce au făcut.
În prezent au legi drastice pentru protecţia mediului, dar nu mai pot repara aproape nimic din răul pe care l-au făcut”, conchide Hermann. El s-a alăturat unor cetăţeni germani, în perioada 1998-1999, într-un demers de a-i convinge pe sătenii din Ţara Bârsei să nu mai ucidă animalele sălbatice, mai ales puii de lup şi de urs. „Trebuia să-i facem pe oameni să înţeleagă că turismul la carnivore le poate aduce bani”, adaugă bărbatul, care a străbătut munţii, prin sate şi pe la ciobanii de la stâne. S-a implicat şi în constituirea Asociaţiei de Ecoturism din România, cu 31 de membri activi în momentul de faţă. Oamenii aceştia au investit în turismul ecologic, prin servicii de cazare şi masă, fiind răspândiţi în Bucovina, Apuseni, Bistriţa, în satele din Braşov şi în satele săseşti. Din aceeaşi asociaţie mai fac parte tour-operatori şi organizaţii de turism rural. Asociaţia colaborează şi cu parcurile naţionale.
Industria ecoturismului
Turismul ecologic este acum la „putere” în Occident, ne explică Hermann. Acolo s-a constituit, cu ani în urmă, Federaţia Europeană a Drumeţilor. Numai în Germania sunt 600.000 de membri. O adevărată industrie a drumeţiei, de pe urma căreia au fost create 144.000 de locuri de muncă, iar veniturile obţinute se ridică, în fiecare an, la 7,5 miliarde de euro. Dar cum stăm noi la capitolul ăsta – ne spune Bogdan Papuc, responsabilul de marketing şi certificare în cadrul Asociaţiei de Ecoturism din România. Anul trecut s-au înregistrat 20.000 de nopţi de cazare în pensiunile ecologice româneşti. „Statistica e valabilă numai pentru membrii asociaţiei noastre. Este încă puţin, faţă de potenţialul pe care îl are România, în privinţa ecoturismului”, precizează Bogdan.
Să porneşti prin munţi şi păduri, în parcuri naturale, observând flora şi fauna, să stai în mijlocul ţăranilor din satele tradiţionale – asta e definiţia ecoturismului. E de ştiut că 70% din clienţii care fac ecoturism în ţara noastră sunt străini. Concurenţii noştri în materie de ecoturism nu sunt ţările din Vest, adaugă Bogdan, ci statele din estul Europei, care au şi ele natura dominată de sălbăticiuni. E însă de reţinut că statisticile plasează România printre cei mai tari „jucători” în acest domeniu. Ţara noastră are 60% din totalul de urşi bruni, raportându-ne la spaţiul Uniunii Europene, conform unui raport dat publicităţii de Ministerul Mediului, încă din 2008, ceea ce înseamnă aproximativ 7.000 de exemplare. Alte cifre arată că o treime din carnivorele mari ale Europei se află pe teritoriul României.
100 de euro pe zi pentru natura pură
Măgura, un sat încadrat de două masive muntoase – Bucegi şi Piatra Craiului. Drumul de piatră, pornind din Zărneşti, te urcă ameţitor spre înălţimi înconjurate de nori. E una din destinaţiile căutate de străinii care vin în România. Grupurile de vizitatori sosesc cu precădere din Germania, Anglia, Franţa, Olanda, Elveţia şi Austria. Englezii sunt interesaţi de păsări şi animale. Elveţienii vor să descopere flora montană. Austriecii sunt curioşi de aspectele istorice ale Transilvaniei. Culmea, ne spune gazda noastră, Hermann Kurmes, străinii nu mai sunt atât de deranjaţi că în România lipsesc autostrăzile. „Cu ani în urmă, se speriau de drumurile noastre.
Dar cu timpul s-au învăţat. Pentru ei, fauna şi flora din România compensează neajunsurile legate de drumuri”, continuă tour-operatorul. Cele mai importante destinaţii ecoturistice din ţara noastră vizează lanţul Carpaţilor – Rodna, Retezat, Bucegi, Făgăraş, Apuseni, zona Porţilor de Fier, dar şi Delta Dunării. Practicanţii acestui gen de turism sunt, după cum ni se precizează, oameni între două vârste, cu pregătire de la medie spre superioară şi venituri consistente. La târgurile internaţionale de ecoturism oferta României în domeniu înseamnă pachete de vacanţă – cazare, masă, voiaje în natură, sporturi de aventură, ghizi – care costă aproximativ 100 de euro pe zi, de persoană. În tarif intră şi biletul de călătorie al celor care vin din ţara lor până în România. Cei mai mulţi stau la noi câte 10 sau chiar 14 zile.
La „vânătoare” de fotografii şi sunete
Ei, şi să-i vezi pe Hans, John sau Pierre cu o grămadă de aparate agăţate de gât – de fotografiat, de filmat şi de înregistrat, cum merg prin păduri, spre păşunile alpine, conduşi de un ghid. Au fost deja formaţi zece ghizi de floră şi faună, în cadrul Asociaţiei de Ecoturism. Când se merge în parcurile naturale, mai sunt şi rangerii care oferă oaspeţilor explicaţii. Călăuza ştie când anume înfloresc anumite specii de plante, în funcţie de altitudinea la care acestea cresc, pentru ca turiştii să le vadă la momentul oportun în toată splendoarea lor. Unii se minunează când văd o banală râmă, un cărăbuş, capre negre, şoimi, lăcuste. Ce să mai zicem de greieri. Străinii le înregistrează cântecul. Prind din zbor şi simfonia păsărilor.
Nu contează că e zi sau noapte, „vânătorii” de sunete sunt la datorie. Alţii scot din rucsac ditamai atlasul botanic. Pentru că numai în cărţi au văzut, la viaţa lor, floarea de colţ, garofiţa, muşeţelul, coada şoricelului sau menta sălbatică. Cum observă ceva nou pe teren, îşi notează în agendă fiecare amănunt. Se miră, de pildă, că în România sunt nu mai puţin de opt specii de cimbrişor. „Oamenii aceştia trăiesc bucuria ca nişte copii. Fotografiază flori, păsări, animale, se minunează de orice lucru care nouă, românilor, poate că ni se pare banal. Pentru că noi avem tot timpul în jurul nostru păsări, animale, insecte. Ar trebui ca românii să vadă această reacţie de uimire totală a occidentalilor. Poate aşa ar înţelege cât de importantă e bogăţia pe care o avem”, continuă Hermann Kurmes.
În aşteptarea cântecului cucuvelei
De câte ori pleacă pe un traseu, care înseamnă un anumit număr de kilometri străbătuţi în fiecare zi, străinii părăsesc adesea coloana şi o iau la fugă după fluturi şi gâze, să le pozeze. Se vor întoarce apoi acasă, lăudându-se cu toate „capturile” lor. Hermann le ştie deja obiceiurile! Îşi aminteşte de unii care au stat câteva zile în pădure aşteptând cântecul cucuvelei, pe care l-au şi înregistrat, evident. În împrejurimile oraşului Râjnov s-au construit şase observatoare, de unde pasionaţii pot să urmărească animalele sălbatice. Rămân extaziaţi la vederea urşilor sau lupilor. Dar străinii nu stau doar cocoţaţi în foişoarele acelea, ci pornesc în căutarea urmelor de urs, de mistreţ sau de lup. Şi pe acelea le fotografiază. Ni se mai spune că genul acesta de turişti nu acceptă sub niciun chip vânătoarea. Orice foc de armă îi face să renunţe imediat la vacanţa în ţara noastră. Astfel de incidente pot duce chiar şi la eliminarea României din cataloagele unor firme internaţionale de turism ecologic.
Noroc că nu avem drumuri!
În mod paradoxal, lipsa căilor de acces în zonele izolate, mai ales în munţi, e mană cerească pentru ţara asta. Să ne gândim numai la alte statistici oficiale, care arată că două milioane hectare de pădure din România sunt neexploatabile. Şi asta tocmai datorită lipsei oricăror drumuri, chiar şi forestiere. Avem încă 400.000 hectare de păduri virgine, în care nu s-a tăiat nici măcar un pom. Teritorii în care animalele sălbatice sunt stăpâne. În acelaşi timp, 16% din teritoriul României se află sub aripa legii, prin ariile protejate, în care fauna şi flora sunt la adăpost de „furia” oamenilor, cel puţin teoretic. Cerbul carpatin, lupul, râsul, capra neagră, pisica sălbatică, broasca ţestoasă de uscat şi de apă, vipera cu corn, la care se adaugă prepeliţa, califarul, lebăda. Şi lista sălbăticiunilor pe care le putem vedea în România e, din fericire, foarte lungă. Încă!
O descriere a faunei ţării noastre din 1938 vorbea despre turme de animale sălbatice şi puzderia de păsări care ne „inundau” munţii şi câmpiile. Defrişările masive din ultimele secole au dus la dispariţia unor specii precum antilopa saiga, bourul, elanul sau vulturul bărbos. „Nu repetaţi greşeala noastră”, e sfatul pe care îl aude de cele mai multe ori Hermann Kurmes de la clienţii săi din Occident. El speră că românii vor înţelege, până nu e prea târziu, această povaţă…
Animalele României, în cifre
O treime din carnivorele mari ale Europei se află pe teritoriul României.
60% din urşii bruni din Uniunea Europeană sunt în România.
400.000 hectare de păduri virgine sunt la noi în ţară.
16% din teritoriul ţării noastre reprezintă ariile protejate.
„Străinii trăiesc bucuria naturii, ca nişte copii. Fotografiază flori, păsări, animale, se minunează de orice lucru, care nouă, românilor, poate că ni se pare banal. Pentru că noi avem tot timpul în jurul nostru păsări, animale, insecte. Ar trebui ca românii să vadă această reacţie de uimire totală a occidentalilor. Poate aşa ar înţelege cât de importantă e bogăţia pe care o avem.” Hermann Kurmes, tour-operator ecoturismul România
