Un tanar din Deva incearca sa readuca in atentie vanatoarea cu soimi. Dorin Carabet se ocupa de cresterea si dresarea unei acvile pe care a reusit sa o imblanzeasca. Vanatoarea cu soimi sau alte pasari de prada era pe vremuri stravechi un privilegiu al regilor si al clasei nobiliare. Traditia s-a pierdut, dar Dorin crede ca in scurt timp se vor gasi persoane interesate sa practice aceasta forma de vanatoare.
Campionul absolut al vazduhului este acvila, care depaseste in zbor o viteza de 200 de kilometri pe ora. De aceea, omul a imblanzit aceste pasari de prada si le-a folosit la vanatoare. In Evul Mediu, dresura de soimi era o meserie de mare cinste, iar vanatoarea cu ajutorul acestor pasari, o distractie a regilor si a marilor cavaleri.
Traditie disparuta in Romania
Vanatoarea cu pasari de prada a disparut cu desavarsire de pe intreg teritoriul tarii, chiar daca in urma cu cateva secole Romania platea soimi, ulii si ereti ca tribut Imperiului Otoman. Si numarul acestor pasari s-a redus considerabil, mai ales in urma defrisarilor masive si a vanarii fara discernamant a acestora.
In timp ce in Romania cresterea pasarilor de prada pentru vanatoare a disparut, in tarile vestice soimaritul a luat amploare, fiind create chiar cluburi ale celor care se ocupau de asa ceva. In ultimii ani au existat cateva initiative timide de revigorare a soimaritului. In judetul Hunedoara, Dorin Carabet si-a propus sa reia traditia si sa dezvaluie frumusetea vanatorii cu pasari de prada si fascinatia cresterii si dresarii acestora. Barbatul a fost salvatorul multor pasari rare, fiind un impatimit al naturii si foarte pasionat de animale in general. Acvila Genki, favorita lui Dorin, a fost gasita intr-o padure din vecinatatea Devei si a fost luata din cuib aproape moarta. Ea a fost salvata si dusa la medicii de la Facultatea de Medicina Veterinara din Cluj-Napoca, deoarece suferea de grave carente alimentare, ceea ce a dus la caderea penajului de pe cap.
Animal cu personalitate
Pasarea a crescut si are o deschidere a aripilor de 1,40 metri. Cu timpul, Genki s-a imprietenit cu salvatorul ei. Personalitatea acvilei este foarte complexa, povesteste Dorin. Genki este in primul rand foarte incapatanata: „Nu este bine sa ii stai in cale cand se enerveaza. Prietenoasa cu oamenii pe care ii cunoaste, acvila pastreaza insa o respectabila distanta fata de straini, fiind foarte circumspecta”.
Acvila este si autoarea unor intamplari hazlii: Dorin Carabet a fost in situatia de se urca pe acoperisul unei cladiri din Deva pentru a o „recupera”, deoarece pasarea statea cocotata acolo de mai bine de patru ore, in timp ce dresorul ei se ruga de ea sa coboare. Genki a oprit si circulatia pe o strada din oras, deoarece a stat atarnata pe sarmele de curent electric, atragand astfel privirile soferilor. Acvila a demonstrat insa ca poate fi dresata. Iarna, pasarea sta in casa, privind pe fereastra, iar cand se plictiseste, se urca pe o usa si sta intr-un picior. Genki a fost educata in ceea ce priveste vanatoarea, insa singura sa prada sunt soarecii si mancarea oferita de stapanul sau. Ea nu a fost dresata pentru a ataca alte vietuitoare. Pentru Genki este o adevarata placere ca in momentul in care este scoasa „la vanat” sa fie chemata pe manusa stapanului, unde o asteapta o bucatica de carne de pui. „Nu am invatat-o sa vaneze in natura, ataca doar soareci si reptile, spre deosebire de alte pasari rapitoare, care vaneaza iepuri.”
„Soimaritul iti ofera alte satisfactii decat cele culinare”
Soimaritul este practicat indeosebi in tarile civilizate. De exemplu, in Marea Britanie s-a dezvoltat o adevarata retea de scoli, in care oamenii vin sa invete cum se practica aceasta forma de vanatoare. Aici, omul studiaza cum sa se comporte in prezenta zburatoarei, cum sa ii anuleze frica fata de oameni, cum sa o invete sa aiba incredere in stapan si abia apoi sa asculte de comenzile date.
Dupa terminarea acestui curs, se obtine un permis care da dreptul de a practica soimaritul. Pentru a proteja avioanele, pe aeroporturile britanice exista soimari angajati special pentru a alunga vietatile care se aduna pe pistele de decolare si ar putea ajunge la motorul aeronavelor. In momentul in care soimarii dau drumul pasarilor de prada, celelalte pasari fug.
Cadouri prezidentiale
Si in tarile arabe, soimul este o pasare foarte pretuita. Cu catva timp in urma, fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, a facut cadou doi soimi, care provin din judetul Hunedoara, unui alt om de stat din Orientul Mijlociu. Dresatul unei pasari de prada dureaza aproximativ doua luni, in functie de personalitatea inaripatei. In tara noastra, disparitia soimaritului se datoreaza nu numai faptului ca aceste pasari sunt protejate prin lege, ci si pentru ca „nu aduc profit”.
„Vanatoarea cu soimi iti ofera alte satisfactii decat cele culinare”, sustine Dorin Carabet. „Pentru a invata o rapitoare de zi sa asculte comenzile, ai nevoie de ustensile speciale. In tarile vestice, toate obiectele necesare se gasesc in magazine specializate: voliera este o cusca in care pasarea are libertate de miscare, curelele pentru picior sunt din piele si sunt utilizate pentru a putea controla pasarea. Un alt obiect necesar este scufia sau cagula. Pentru ca pasarea sa nu se agite, scufia i se aplica pe cap. Ea se foloseste numai in cazul in care pasarea este transportata pe distante mari”, mai povesteste Dorin. Cele mai bune pasari de prada sunt uliul pasarar, eretii, sorecarul comun si soimii, care, din pacate, sunt pe cale de disparitie, chiar daca – teoretic – sunt protejati prin lege.
