Drumul către satul Vadu din comuna Corbu este prost, dar asta e o regulă în România. Iar autorităţile, în loc să stea deoparte, mai mult îi încurcă pe turiştii care vin exclusiv pentru „marea în sine, să se uite pe cer să vadă Soarele, marea, stelele”. Ei spun că „aici nu sunt revoluţionari, rockeri sau tineri antisistem, cum se întâmpla odată cu cei care mergeau în Vamă”.
Ca să ajungi într-o comunitate unde cel mai apropiat vecin de cort este la 30-40 de metri, trebuie să urci de la Năvodari pe drumul care duce la Tulcea. La zece minute de mers cu maşina, la ieşirea din Corbu, faci dreapta pe un drum îngust şi, după vreo zece kilometri, intri în Vadu, sat fără pensiuni, buticuri sau magazine. De altfel, nici un turist nu se aprovizionează de aici, alimentele se iau din supermarketurile de la Constanţa, iar apa potabilă se aduce de la Corbu, unde există un izvor natural.
Mai bine decât la all-inclusive
Din sat până la plajă, drumul devine îngust, pe unele porţiuni e inundat, dar asfaltat şi practicabil. Plaja începe de cealaltă parte a unui dig ridicat în mod natural şi până la mare nu sunt mai mult de zece metri. Oamenii stau răsfiraţi, nu se aud urlete, nici muzică, nu sunt pet-uri pe jos, nici hârtii, ski jeturi sau şezlonguri de care să te împiedici din metru în metru. O familie de şapte persoane pregăteşte cina la o plită electrică. Oamenii au o rulotă, un generator, canistre cu apă. „La noi nu e o problemă de buget, pentru că am fost la hoteluri de cinci stele şi după ce am plecat de acolo ne-am luat rulota şi am venit aici o săptămână sau zece zile. E al treilea an în care venim, dar acum e mai puţină lume, uite avem un vecin la 30-40 de metri. Aici nu ai de unde să cumperi.
Există o cherhana mai sus, dar au preţuri un pic cam mari pentru că nu au concurenţă”, ne spune capul familiei. Un cuplu, soţ şi soţie, joacă rummy într-un fel de baldachin verde la lumina unui felinar, curentul electric nu a ajuns încă pe plaja de la Vadu, înconjurat de plase împotriva ţânţarilor. Sunt stăpâni pe 30 de metri de plajă, în stânga şi în dreapta cortului. „Inconvenientele sunt foarte puţine. Anul trecut, a existat o gaşcă de indivizi care furau din corturi. Daca s-ar pune nişte puţuri cu apă dulce, oricine ar da un milion, să zicem, ca să poată avea apă timp de o săptămână. Nu trebuie ca toate plajele din România să aibă un specific asemănător celor din Mamaia sau Costineşti. Decât să tragă curent şi să vină cocalari, mai bine lipsă”, zice Mihai.
Poliţia amendează la foc automat
Mai mergem vreo 40 de metri şi, cocoţaţi pe digul care desparte plaja de ierburile şi stuful crescut în voie, găsim aproape o colonie: femei, bărbaţi, copii mici, şase sau şapte corturi, vreo două canoe. „Aici puţini sunt cei care lasă mizerie, pentru că asta e casa noastră, dacă noi nu facem curat, nimeni nu face. Anul trecut am stat o săptămână, am fost mulţi şi la plecare s-au strâns câţiva saci mari de gunoi. I-am luat cu noi şi i-am dus până în Bucureşti. Era un miros pestilenţial, dar ăsta e un preţ mic plătit, comparativ cu frumuseţea locului.” Se lasă seara, oamenii aprind grătarele, e multă linişte, apa e caldă şi curată. Două fete pozează una pentru cealaltă, par singure, au două corturi şi două şezlonguri. Ne salută un tip mic de statură, tatuat, cu accent de ardelean, care ne abordează cu o bere rece. „Suntem din Sibiu şi pentru a doua oară aici, dar e superb.
Am cumpărat rulota asta cu 1.800 de euro şi acum am ieşit prima oară cu ea. Am venit de trei zile şi am văzut în fiecare zi delfini. Anul trecut am fost la Mamaia, am venit aici şi am făcut un grătar, ne-a plăcut foarte tare, şi atunci am zis că la anul aici voi veni cu prietenii.” Conversaţia se leagă rapid, oamenii sunt foarte prietenoşi: „Seara te mai omoară ţânţarii”, zice un tip care de dimineaţă a făcut scufundări. După trei minute suntem deja zece persoane tolănite pe plajă. Şi, inevitabil, vorbim şi despre problemele cu autorităţile. „Foarte des vine poliţia de la Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi te amendează. În loc să găsească o soluţie să plătim o singură taxă pentru campare, mai bine îţi dau 200 de lei amendă. Au venit cu jandarmii şi ne-au zis: «Ori plăteşti suma asta, ori îţi vin 30 de milioane acasă.» Toţi suntem de acord să pună o taxă pentru gunoi, deşi noi avem saci de gunoi, nu lăsăm nimic în urma noastră, dar nu e corect să ne taxeze în fiecare zi cum au chef.”
„Se poate sta trei zile fără apă caldă”
Cel mai numeros grup este din Constanţa şi numără vreo 20 de persoane. „Noi venim de vineri pentru că stăm mai aproape şi e posibil ca mâine să se aglomereze. Stăm până duminică. Oricine poate rezista trei zile fără un duş, fără o baie făcută în condiţii decente.” „Şi mai mult”, zice un băiat. Au pus grătarele, au destupat berile şi sticlele de vin, dar, oricât de gălăgioşi ar fi, va fi imposibil să îl deranjeze pe vecinul aflat la câţiva zeci de metri.
Majoritatea persoanelor de pe plaja de la Vadu au explicaţii şi poveşti similare. Fug de aglomeraţia, zgomotul, înghesuiala de pe celelalte plaje pentru a trăi o viaţă de început de lume. Şi pentru că orice început e plin de neajunsuri, la Vadu nu se poate supravieţui decât dacă vii cu persoana sau cu persoanele potrivite. Altfel, până seara îţi faci bagajele şi aterizezi direct la Mamaia sau la Costineşti.
