Unii dintre turişti vin de la mii de kilometri depărtare pentru a asista la evenimentele inedite.
În timp ce în marile oraşe, la concerte, cu greu se mai adună câteva sute de oameni, la cele din peştera din Româneşti vin mii de spectatori. Unii sosesc de la distanţe uriaşe, de la mii de kilometri depărtare, şi pentru ei nu contează nici accesul greoi, nici frigul din peşteră, ci doar acustica deosebită. Sub pământ au fost susţinute concerte simfonice, dar şi de jazz, rock sau chiar muzică electronică. Româneşti, un sat din Banat a ajuns cunoscut în întreaga Europă pentru concertele care au loc chiar sub pământ, într-o peşteră.
De la avion, la peşteră
Drumul şerpuieşte prin satele bănăţene, iar Făgetul, un vechi centru de cultură bănăţean, pare încremenit în timp. Într-un fost avion, amplasat pe marginea drumului naţional, acum se află un bar, o atracţie a zonei. Localnicii îşi amintesc că avionul a venit în oraşul lor în anii 1970. „Atunci, s-a vorbit că acesta i-ar fi aparţinut fostului conducător comunist al României, Gheorghe Gheoghiu-Dej”, spun localnicii. Imediat, după fosta fabrică de oţet de la Margina, se vede satul Coşava. De la Timişoara până la Coşava sunt doar 100 de kilometri. De aici, turistul părăseşte drumul naţional, apoi la câţiva kilometri se află satul Româneşti. În dreptul cimitirului, un alt drum duce până la peşteră. Însă, traseul este accesibil doar pentru maşinile de teren până într-o poiană deosebită şi de acolo, până la peşteră, turistul ajunge pe jos.
Aşezare neolitică
Peştera Româneşti a intrat în atenţia cercetătorilor abia în secolul XIX, când, în 1872, au început primele săpături sub conducerea lui T. Orthmayr, de natură geologică şi faunistică. Săpăturile arheologice ulterioare au scos la iveală oase de urs de cavernă şi obiecte ce provin de la o aşezare neolitică, printre care un depozit de cereale, ceramică ce aparţine culturilor de Tisa şi Coţofeni, precum şi o vatră acum reconstituită şi expusă la Muzeul Banatului din Timişoara, unde arheologii păstrează şi resturile de urs de cavernă. În 1949, specialistul Marius Moga a continuat cercetările. În 1960, peştera Româneşti a intrat în atenţia Institutului Speologic „Emil Racoviţă” din Bucureşti, când speleologii au realizat şi primul plan topografic al peşterii. După câţiva ani, cercetările au fost continuate de către clubul Speotimiş.
Peştera Româneşti este cea mai cunoscută peşteră din Munţii Poiana Ruscă, iar pe plan local este cunoscută şi sub numele de Peştera Mare de la Fereşeşti sau Peştera cu Apă. Ea face parte din categoria peşterilor mijlocii, cu dezvoltarea totală de 1.450 de metri, dispusă orizontal pe trei nivele. Intrarea principală este orientată spre nord, are o lăţime de 9,5 metri şi o înălţime de doi metri, fapt ce permite o iluminare difuză până la circa 70 de metri. Pe această porţiune, pereţii sunt înverziţi de alge. În Sala Liliecilor, săpată în brecie tectonică, se află o colonie permanentă de lilieci. Sălile principale s-au format la intersecţia mai multor falii. Etajul superior şi cel mijlociu au caracter subfosil. Etajul inferior este accesibil doar speologilor. Peştera Româneşti este renumită pentru acustica deosebită şi concertele care au loc în ea. Practic, galeriile accesibile turiştilor însumează 340 metri, iar temperatura medie este cuprinsă între 6 şi 8oC.
Concerte sub pământ
Concertele au început la Româneşti în anul 1984, când Asociaţia Speologică Speotimiş a reuşit să organizeze în Sala Concertelor din această peşteră primul concert simfonic, cu ocazia celui de-al 12-lea Speosport Republican. Succesul a fost mare şi de atunci, anual, în peşteră, are loc cel puţin un concert. Acustica deosebită a atras artişti de jazz, blues, rock sau muzică electronică.
Cine au cântat în peşteră
Sub pământ au cântat solişti de la Filarmonica Banatul din Timişoara şi cei de la Filarmonica de Stat din Arad. Nu au lipsit nici interpreţii de rock ori de jazz, iar printre aceştia se numără şi grupurile Cargo, Celelalte cuvinte, Zdob şi zdub, Bega Blues Band, Survolaj,
Nightlosers şi alţii.
La peştera din Româneşti vin mii de spectatori. Pentru ei nu contează accesul greoi, sau frigul din peşteră, ci doar acustica deosebită.