» Orasul roman Napoca era, in Antichitate, la fel de mare ca si Budapesta.
» Asezarea romana era locuita de veterani si de negustorii de sare.
» Toate casele aveau apa curenta, canalizare si incalzire centrala.
Orasul roman Napoca, clujul de azi, era o adevarata "perla a Nordului" lumii romane. Localitatea era una deosebit de prospera, gratie bogatilor negustori de sare si ofiterilor din numeroasele unitati militare din provincia romana Dacia.
Potrivit istoricului Alexandru Diaconescu de la Facultatea de Istorie si Filosofie a Universitatii Babes-Bolyai, asezarea Napoca a fost intemeiata de romani imediat dupa cucerirea provinciei de catre imparatul Traian. Asezarea se afla pe malul Somesului, unde romanii au ridicat un pod. Interesant este ca asezarea podului a fost atat de iscusit aleasa incat si astazi principalul pod pentru trecerea Somesului Mic se afla pe locul stabilit de inginerii romani. Alexandru Diaconescu spune ca asezarea podului are avantajul ca valea si lunca raului se ingusteaza foarte mult, pentru ca Somesul Mic trece printre poalele Feleacului si cele ale Dealului Cetatuii.
Istoricul Carmen Bota de la Muzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj afirma ca, la inceput, constructiile din asezarea romana erau din lemn, iar localitatea era una rurala. Ea avea statutul de vicus. Arheologii clujeni au descoperit trei niveluri de locuire din lemn pe malul Somesului. Mai tarziu, cand centrul orasului roman s-a mutat spre Piata Unirii, acolo unde se suprapune cu centrul orasului medieval si cu cel al Clujului de azi, exista un singur nivel de locuire din lemn, peste care au fost ridicate cladiri din piatra.
Profesorul Alexandru Diaconescu spune ca orasul, in perioada in care a primit statutul de municipiu de la imparatul Hadrian, era deosebit de bine sistematizat. El avea doua axe perpendiculare care se intersectau in forul asezarii, situat in apropierea actualei catedrale romano-catolice Sfantul Mihail. Strazile erau perfect paralele, iar la fiecare colt de strada era cate o carciuma. Existau cel putin doua temple in Cluj. Unul dintre ele era templul capitolin, organizat dupa modelul Capitoliului din Roma, iar altul era templul zeului Priap, care continea o statuie de piatra, inalta de doi metri, care simboliza un falus. Zeul Priap era protectorul fecunditatii, al virilitatii si al recoltelor. Probabil ca in apropierea acestui templu se afla si un bordel.
Casele private din Napoca erau deosebit de luxoase. Fiecare casa avea mai multe incaperi si o curte interioara pavata. La strada, casele aveau porticuri cu coloane. Spre curte, unde centrul era ocupat de fantani tasnitoare, casele aveau un singur portic, spre sud-est, unde batea mai mult soarele si unde era mai cald. Acest model de case din Napoca a fost "importat" si in Italia, trei secole mai tarziu, cand clima s-a racit si a ajuns la fel ca si clima din Dacia, in secolele II-III.
Casele difereau de cele din zona Mediteranei, al caror portic inconjura intreaga curte interioara. De asemenea, curtea nu era pavata ci, pentru ca acolo ploua mai putin, deci era si mai putin noroi, era transformata intr-o gradina. Aceste curti si porticuri erau rezervate membrilor familiei romane pentru otium, adica pentru indeletnicirile private. Indeletnicirile publice se numeau negotium, iar romanii erau foarte stricti atunci cand venea vorba de separarea vietii publice de cea privata, spune Alexandru Diaconescu.
Istoricul clujean afirma ca in Napoca toate camerele beneficiau de hipocauste, adica de sistemul de incalzire centralizata. Hipocaustele erau bazate pe un sistem de pereti dubli si de podele duble, tencuite cu lut, care functionau pe principiul sobelor cu teracota. Podeaua superioara se sprijinea pe cea inferioara pe niste picioare din caramida. Printre podele si pereti circula aerul incalzit in niste cuptoare cu lemne. Profesorul Diaconescu afirma ca incalzirea unei case pe timp de iarna dura intre o saptamana si zece zile, apoi era usor de intretinut caldura, pentru ca sclavii trebuiau sa puna in cuptor doar cate un bustean pe zi.
Locuitorii din Napoca nu aveau doar casele din oras. Cei mai multi dintre ei aveau si vile la tara, unde isi petreceau verile calduroase ori perioadele in care era preparat vinul. Iarna, ei mergeau de Saturnalii, de sarbatoarea nebunilor, la tara. Romanii din Napoca plecau insotiti de familie, de amici, de clienti, adica de oamenii din plebe care erau hraniti de patricienii numiti patroni, de liberti, adica de sclavii eliberati, si de sclavi.
Alexandru Diaconescu spune ca in marea majoritate a caselor gasite in provinciile din nordul Imperiului Roman era incalzita doar cate o camera prin sistemul de hipocauste. In Napoca, romanii isi permiteau sa-si incalzeasca intreaga casa. Pe langa dormitoare si odai, casele romanilor cuprindeau o sufragerie de iarna, mai mica, si una de vara, cu deschidere spre curtea interioara. Aici petreceau stapanii caselor cu prietenii lor.
Cum decurgea o zi obisnuita din viata unui roman din Napoca? Alexandru Diaconescu a reusit sa schiteze un adevarat ritual zilnic. Romanii se trezeau la rasaritul soarelui si se spalau intr-un lighean pe fata si pe maini. Se imbracau si se pregateau de viata publica, fara sa serveasca micul dejun. Cei mai putin instariti plecau spre casele patronilor, unde acestia ii asteptau in porticul vilelor. Acestia mergeau in fata patronului si ii dadeau acestuia seama despre ceea ce facusera in ziua precedenta sau despre ce aveau sa faca in ziua cu pricina. Barfeau si isi spuneau noutatile din cetate, apoi patronul ii inmana diurna. Este vorba de un cos cu mancare. De aici, ei mergeau in for, unde faceau politica, isi laudau patronul si jucau zaruri. Tot aici aflau si cele mai importante stiri, scrise pe tablitele anume destinate din for. Unii dintre ei participau la procese, apoi plecau spre case, pe la ora amiezii.
Patronii, in schimb, ii primeau pe liberti, pe sclavii eliberati. Pe atunci, spune Alexandru Diaconescu, comertul nu era tocmai o indeletnicire onorabila pentru patricienii orasului. Asa ca orasenii bogati ii insarcinau pe liberti sa se ocupe de comert. Din astfel de afaceri, uneori, libertii deveneau deosebit de bogati.
Dupa ce patronii isi puneau la punct afacerile, plecau, insotiti de un adevarat cortegiu, spre terme. Cu cat cortegiul era mai impresionant, cu atat era mai important patronul cu pricina. La terme, romanii faceau bai reci, calde sau fierbinti, sauna, practicau diferite exercitii fizice sau participau la diferite activitati intelectuale, inclusiv lecturi care aveau loc in museion, in sala muzelor. Seara, avea loc principala masa a zilei, cena, adica cina. La ea participau toti membrii familiei, prietenii, clientii si libertii patronului. Viata femeii romane din Napoca era mai retrasa. In general, ea se ocupa de treburile casnice si era stapana gospodariei. si femeile ieseau la terme, separate de cele ale barbatilor. Atunci cand orasul era prea mic sau prea sarac pentru a avea terme separate, pur si simplu ele mergeau la ore diferite de cele ale barbatilor. In public, femeile asistau la diferite spectacole. Aveau loc si petreceri cu prietenele, cu hetairele, in limbajul epocii, la care nu participau barbati.
La cina, insa, toata familia in sens extins se reunea in jurul mesei. Istoricul Alexandru Diaconescu spune ca romanii erau mai amatori de placinte, din care provin palanetele ardelenesti. Este vorba de placinte cu carne, cu branza sau cu diferite feluri de legume. Existau si diferite feluri de paine, dospita sau nedospita, gata crapata, care era servita la masa. Pe masa erau diferite feluri de platouri cu alimente. Romanii isi puneau pe felia de paine sau pe placinta bucatele de carne, de branza sau de legume gatite, apoi inmuiau totul intr-o sosiera pe care o tineau in mana stanga. Sosurile erau deosebit de apreciate. Exista un fel de sos, preparat dintr-un peste oceanic macerat, care era adus tocmai din Spania, in vase speciale de ceramica, sau un alt sos, bazat tot pe peste, adus din nordul Italiei in niste cuburi de sticla. In aceste sosuri erau puse tot soiul de mirodenii. Romanii nu foloseau cutitul si furculita, pentru ca aveau tot timpul la indemana un vas cu apa si un stergar pentru a-si spala mainile. Ei nu serveau carnea decat tocata. Consumul de friptura sau de halci mari de carne era considerat un obicei barbar, tratat cu dispret. Urma felul al doilea, preparat din diferite feluri de legume ori de carne inabusite la cuptor. Acestea erau puse in farfurii si servite cu ajutorul lingurilor. Acest fel era insotit de muraturi, in special castraveti. La final, romanii serveau fructe de mare, peste sau fructe proaspete. Arheologii spun ca romanii mancau inclusiv stridii aduse pe gheata din Spania. La Sarmisegetuza, in munti, au descoperit niste bazine mari, despre care au crezut ca serveau la inot, apoi si-au dat seama ca erau bazine pentru pestii proaspeti.
Alexandru Diaconescu spune ca masa romanilor din Napoca era bazata pe cereale, ulei de masline, uneori adus din nordul Africii, si vin. Vinul era considerat un digestiv si nu lipsea de la nici una dintre mese. "Romanii erau mari gurmanzi", spune istoricul clujean.
» Organizare
Romanii pretuiau foarte mult matematica. Ei au calculat ca un soldat care isi cara echipamentul si proviziile poate sa marsaluiasca pe zi 12.000 de pasi, fara probleme. In mars fortat, soldatii parcurgeau distante de trei ori mai mari. Tocmai de aceea, ei au asezat orasele in functie de acest criteriu. Marile orase erau asezate la 72.000 de pasi unul de celalalt, iar la 36.000 de pasi erau ridicate asezari mai mici. 36.000 de pasi reprezinta echivalentul aproximativ al 50 de kilometri. De aceea, Simeria este la 50 kilometri de Sarmisegetuza si de Apulum, Alba Iulia de azi. Localitatea Razboieni este situata la 50 kilometri de Apulum si la 50 de Napoca. Castrul roman de la Gherla este situat la 50 kilometri de Napoca. Astfel ca o trupa de soldati romani, care pornea de la Sarmisegetuza romana spre Gherla, pe traseul Simeria-Apulum-Razboieni-Napoca-Gherla, parcurgea in mod normal acest drum in 15 zile. Soldatii romani primeau pesmeti, branza uscata, carne si vin pentru cate trei zile. O data la trei zile, primeau hrana calda in asezarile mentionate.
» Vinuri
Romanii serveau diferite feluri de vin, alb, roze sau rosu, preparate in diferite feluri. Vinurile locale, comune, erau cele "indoliate". Mustul era pus in vase mari din ceramica, ingropate de toamna pana primavara, cand erau scoase si vinul era servit la masa. Existau vinuri nobile, locale sau aduse din Italia, Grecia, Spania sau Tunisia de azi. Acestea erau pastrate in amfore, vase cu pereti porosi de ceramica si cu gat lung. Dupa ce vinul era turnat in amfore, acestea erau sigilate si ingropate in nisip. Apa din vin era absorbita de nisip, iar dupa o perioada care varia intre trei si cinci ani, vinul se transforma intr-un soi de marmelada. Atunci cand vinul era servit la masa, aceasta marmelada era turnata intr-un vas mare de lut, numit crater, incalzit pe dedesubt, de obicei cu ajutorul unui foc, caz in care craterul era sprijinit pe niste picioruse din lut sau din metal. Peste marmelada era turnata apa. Uneori, vinul era amestecat cu mirodenii ori cu miere. Tocmai de aceea romanii serveau vinul cald.
» Toga
Romanii purtau de obicei toga traditionala. In regiunile calde, portul pantalonilor era considerat un obicei barbar. In Napoca insa, unde iernile erau friguroase, pantalonii erau considerati un obiect acceptabil de imbracaminte. Uneori, nobilii romani purtau hlamida, imprumutata de la greci.
» Minerale
Provincia Dacia era foarte bogata in resurse minerale. De la Turda, in Antichitate – Potaissa, Ocna Mures si, in general, din Podisul Transilvaniei, era extrasa sarea. Pe atunci, sarea era principalul conservant si era o resursa a carei importanta ar putea fi comparata cu cea a petrolului de azi. Tocmai de aceea, trupele romane din Dacia aveau misiunea de a proteja drumul sarii, care ducea spre Dunare si spre restul provinciilor din Imperiu. Din Muntii Apuseni, de la Ampelum, Rosia Montana de azi, erau extrase aur si argint. Minele de aici erau printre cele mai faimoase din lumea romana. Romanii foloseau si minele de fier, si de cupru. si resursele agricole erau exploatate cu grija, pentru ca pamantul Daciei era, in general, unul fertil.
