» Muzeul aurului din Rosia Montana si galeriile romane au devenit mult mai cunoscute ca urmare a campaniei duse de organizatiile ecologiste impotriva proiectului minier privat din Muntii Apuseni.
Pe langa numeroasele controverse legate de proiectul minier, comuna Rosia Montana a castigat o vizibilitate interna si internationala fara precedent ca urmare a publicitatii facute in ultimii ani. De pe urma acestei vizibilitati au beneficiat din plin toate monumentele istorice de pe raza comunei si in special muzeul cu galeriile romane, unice in Romania si in lume. Zilnic, zeci de turisti trec pragul muzeului si se incumeta sa intre in galerii pentru a vedea cum extrageau romanii aurul din munte in urma cu 2000 de ani.
Muzeul Mineritului a fost amenajat intre anii 1970 si 1979, in zona din apropierea intrarii in galeriile romane, si este alcatuit din diferite instalatii de prelucrare a aurului utilizate de maniera industriala sau artizanala in secolele XIX si XX. Galeriile romane, degajate de namol si aluviuni intre anii 1973 si 1975, pot fi vizitate astazi pe o lungime de aproximativ 100 de metri si sunt compuse din diferite sectiuni cu o inaltime de 1,80 metri. Galeriile traverseaza mai multe filoane aurifere si prezinta diferite moduri de exploatare a aurului.
Ceea ce se vede astazi in Carnic – Rosia Montana este ceea ce romanii intelegeau prin largirea granitelor imperiului: o adevarata industrie a extractiei aurului, incepand cu un sistem de conducere autonom in cadrul provinciei, foarte bine pus la punct si terminand cu cele mai noi tehnologii ale vremii. Practic, tot ce era necesar pentru a extrage o cantitate maxima de aur intr-un timp-record. Reteaua de galerii romane de la Rosia este cea mai mare dintre toate exploatarile imperiului, depasind descoperirile din Spania, Portugalia, Marea Britanie si Franta, cu toate ca Dacia a fost ultima provincie cucerita si prima parasita de romani. Lucrarile miniere romane constau in galerii si abataje facute cu focul, apa sau otetul, cu dalta si ciocanul, care au forme aproape uniforme.
Duritatea rocilor a jucat un rol esential in alegerea tehnologiei de lucru. In rocile foarte dure, galeriile si abatajele au forme circulare sau eliptice. Acest procedeu s-a aplicat cu precadere in partea superioara a masivelor Cetate si Carnic, la adancimi mici de la suprafata, din cauza aerajului. Acolo unde roca era mai putin dura s-au folosit dalta si ciocanul, rezultand lucrari cu forme trapezoidale, patrate si triunghiulare. Daca se manifesta tendinta de desprindere a rocilor, lucrarile erau sustinute cu grinzi de lemn.
Placutele cerate, actul de nastere a poporului roman?
In minele de aur romane de la Rosia Montana au fost facute descoperiri arheologice dintre cele mai spectaculoase. Intre anii 1786 si 1855 aici au fost gasite celebrele tablite cerate (carti din lemn cerate), descoperiri unice pentru cunoasterea realitatilor din perioada in care au fost create. Tablitele cerate daco-romane dateaza din anii 131-167 e.n., fiind ascunse in galeriile Sf. Ecaterina – Monulesti si Sf. Iosif din masivul Leti, galeria Ohaba – Sf. Simion de pe masivul Carnic si galeria Laurentiu (Boaba) din masivul Igre.
Acestea reprezinta texte de drept civil roman privind contracte de vanzare-cumparare, de imprumut cu dobanda, conventii de asociatie, acte ale colegiilor, dovezi de cheltuieli si preturi etc. S-au gasit 50 de piese, din care jumatate s-au degradat integral ori partial in contact cu atmosfera de la suprafata. S-au pastrat intregi sau partial 25 de "carti din lemn". Din continutul lor rezulta ca tablitele apartineau minerilor, proprietarilor de mine sau oamenilor de afaceri care activau in mineritul din Muntii Metaliferi.
De exemplu, tablita cerata dacica XVIII, datata 6 februarie 131 e.n., descoperita in anul 1854 in galeria Ohaba – Sf. Simion de pe versantul sudic al masivului Carnic, reprezenta un contract de munca. Din continutul acesteia s-a stabilit pentru prima data ca numele localitatii Rosia Montana era Alburnus Maior. In prezent, aceasta tablita se afla la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca, altele fiind raspandite in muzee din toata Europa. Din totalul de 25 tablite cerate pastrate, noua piese au fost realizate la Alburnus Maior, doua la Deusara, o piesa la Kartum si alta la Immenosum Maius, sate, catune, cartiere, din jurul zonei Alburnus. Unii istorici acrediteaza ideea ca aceste tablite sunt chiar actul de nastere a poporului roman.
Steampurile si rolul lor in extractia aurului
In muzeul de la Rosia Montana pot fi vazute steampuri din lemn, in marime naturala restaurate intre anii 1970 si 1979, care erau folosite pentru zdrobirea rocilor in procesul de extractie a aurului. Dupa ce minereul era scos din galerii, era dus la steampuri. Pentru punerea in functiune a acestora era folosita forta animala sau umana (pe vremea romanilor), iar mai tarziu forta apei. Un steamp putea fi construit de orice persoana care cumpara (pe baza de contract) sau mostenea o vatra de steamp. Prelucrarea minereului cu steampul o faceau fie barbatii sau femeile din cadrul familiei, fie oameni angajati pe baza de salariu saptamanal, numiti stempari. steampurile se puneau in functiune in ziua de 18 martie a fiecarui an si se lucra pana pe 15 noiembrie, rareori vremea permitand sa se munceasca tot timpul anului.
Peste saptamana, steampurile functionau de marti la amiaza pana sambata dimineata. In general, steampurile erau amplasate in cascada, pe vetre de steampuri de-a lungul vailor, folosindu-se diferenta de nivel pentru curgerea apei, care era indispensabila la zdrobirea, separarea si concentrarea aurului. In perioadele de seceta, steampurile erau alimentate cu apa din cele sapte tauri de pe teritoriul comunei, special amenajate in acest scop. Alimentarea cu minereu a steampului se facea cu trocul si cosurile. Pe vatra erau valaul si hurca, cu care se concentra si se separa aurul din macinis.
Peste secole, steampurile cu sageti de fier de tip "californian" au reprezentat nivelul tehnic maxim atins pe plan european la finele secolului al XIX-lea. Acest tip de steampuri a fost utilizat la Rosia Montana in perioada interbelica si ulterior pana la inlocuirea lor cu mori cu bile. Acestea erau puse in miscare cu ajutorul unui motor, de obicei electric, care actiona arborele central. Miscarea de rotatie se transmitea asupra saibelor de pe axul cu came care ridica, respectiv "scapa" sagetile ce zdrobeau minereul.
» Un steamp putea fi construit de orice persoana care cumpara (pe baza de contract) sau mostenea o vatra de steamp.
ISTORIE
» Bogatie datorata mineritului
Zona Rosia Montana a cunoscut in trecut o dezvoltare deosebita ca urmare a exploatarii aurului. Oamenii de aici erau printre cei mai bogati, avand in vedere ca aproape fiecare familie detinea o galerie de mina, respectiv o instalatie artizanala de exploatare a minereului. In perioada secolelor XVIII-XIX si prima parte a secolului XX, Rosia Montana era centrul financiar al zonei Muntilor Apuseni. Aici exista chiar si un cazinou unde se intalneau proprietarii de galerii si unde cheltuiau o parte din averile agonisite din vanzarea aurului. In anul 1938, la Rosia Montana si in Bucium s-au inregistrat 645 de producatori de aur, care au vandut productia lor Bancii Nationale, reprezentand 162 kg aur metalic si 26 kg de concentrat.
Dupa 1944, exploatarea aurului a fost nationalizata de statul comunist, locuitorii din Rosia Montana pierzand astfel dreptul de a detine aur si de a lucra in galeriile proprii. O parte din acestia spera sa-si recupereze fostele proprietati in justitie, mai multe procese fiind pe rol in prezent la instantele de judecata din judetul Alba. Oamenii isi mai cer inapoi si aurul confiscat de comunisti.
