4.2 C
București
luni, 25 noiembrie 2024
AcasăLifestyleFoodEvadarea din Chişinău spre Europa: cum devin moldovenii români cu acte în...

Evadarea din Chişinău spre Europa: cum devin moldovenii români cu acte în regulă

Integrarea în Europa a celor 3,5 milioane de locuitori ai Republicii Moldova a început încet, dar sigur, încă de acum doi ani, cu paşapoarte pe care scrie România. Ca să scape de sărăcia lucie şi să facă bani în Vest, ca să înveţe, să-şi reîntregească familia sau pur şi simplu din mândria de a se numi români cu acte, aproximativ 23.000 de moldoveni şi ucraineni cu strămoşi din fosta Basarabie au devenit anul trecut cetăţeni ai României.

„Cine vorbeşte e dat afară din sală”, face pe durul unul dintre paznicii de la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie (ANC) la cei peste 150 de oameni în toată firea care aşteaptă smirnă pe scaune, cu mâinile împreunate în poale, transpiraţi şi emoţionaţi ca nişte şcolari, să li se spună că sunt români. Într-o linişte în care orice şoaptă e răsunătoare, primul pas ca să devii român este să ai două poze de paşaport la tine.

Emoţia ceremoniei de depunere a jurământului de credinţă către România e întrecută însă, la început, de spaima că rămâi cu pozele nedecupate cum se cuvine. Tocmai de aceea, statul român pune la dispoziţia viitorilor săi cetăţeni două-trei foarfeci care circulă din mână în mână prin sală. „Daţi domne şi mai în spate, chiar aşa o ţineţi atâta!”, nu mai rezistă tensiunii un bărbat cu accent moldovenesc. „Aveţi ceva de vorbit acolo în spate?”, nu ratează ocazia paznicul să se facă util statului român. Nu mai e timp de alte apostrofări şcolăreşti, căci doamna Nicoleta Eucarie, şefa ANC, a intrat în sală şi toată lumea sare în picioare. În fundul sălii, speriată că o prinde solemnitatea nepregătită, o tânără brunetă care nu ar dezamăgi nici un catalog de modă înşfacă o foarfecă de prin vecini pentru a-şi cizela marginile fotografiilor. „Lăsaţi, domnişoară, forfecuţa! Acum depunem jurământul, nu ne ocupăm de poze!”, nu o iartă un paznic mustăcios.

Înainte să pornească ceremonia, Nicoleta Eucarie vrea să fie sigură că statul român nu este tras pe sfoară de viitorii săi cetăţeni: „Dacă există persoane care nu cunosc limba română, vă rog să spuneţi acum. Mă bazez pe buna voastră credinţă!”. Aşa cum probabil se întâmplă încă de la Traian şi Decebal încoace, nimeni nu se dă de gol, tăcerea nu e tulburată de vreo confesiune vinovată.

„Jur să fiu devotat patriei şi poporului român. Să apăr drepturile şi interesele naţionale. Să respect Constituţia şi legile României”, le recită propoziţie cu propoziţie Nicoleta Eucarie oamenilor care jură în poziţie de drepţi. Asurzitor, „Deşteaptă-te, române!” izbucneşte din boxele conectate la un laptop. Cel mai cu foc cântă angajaţii ANC, dar şi prin sală mulţi sunt pătrunşi de versurile celor patru strofe ale lui Andrei Mureşanu. Purgatoriul a trecut. „Vă urez să vă îndepliniţi şi alte vise în afară de acesta. Să vă bucuraţi de drepturile ce decurg din calitatea de cetăţean român şi, bineînţeles, european, dar să vă respectaţi şi obligaţiile. Felicitări!”, le urează Nicoleta Eucarie proaspeţilor români. Rând pe rând, Ludmila, Svetlana, Tatiana şi alţi noi români merg în faţă să semneze şi să primească certificatul de cetăţenie română.

De ce să fii român: de la fuga de mizerie la respectul pentru „bunei”

„Să trăieşti tu cu salariile din Moldova. Eu am fost educatoare la grădiniţă şi abia reuşeam să mănânc”, spune Liuba, în timp ce aşteaptă cuminte la intrarea de la ANC, din zona Lipscani a Centrului Istoric, să devină oficial româncă. Sergiu, fiul ei, este deja cetăţean român şi spune că cei mai mulţi vin de peste Prut ca să plece la muncă în Europa, dar şi ca să fie alături de membrii familiei care locuiesc deja în România, aşa cum este mama lui. Când îl întrebi cam câţi moldoveni crede că ar vrea să devină oficial români, râde: „Păi, cred că vreo două milioane!”.

Pe mulţi îi vezi clar de ce vor paşaport românesc către Europa: băieţi cu cefe late, raşi în cap şi cu lanţuri groase la gât sau domnişoare machiate strident şi îmbrăcate mulat. Desprinzându-se din braţele prietenului ei, o fată îţi arată că se poate şi altfel: „M-am săturat să stau la cozi zile întregi pe la ambasade, când vreau să plec din ţară. Vreau să vin să stau aici”. Prietenul ei râde şi zice că stă în România de ani de zile: „La voi se câştigă mult mai bine ca la noi. Şi da, mulţi pleacă mai departe în Europa, aşa e. Unii se duc la studii, alţii la muncă”.

„E o poartă foarte mare deschisă spre Europa„, dă din cap o doamnă care-şi aşteaptă pe stradă soţul să iasă român de la ANC. „Ce să mai faci în Europa? Se întoarce lumea din Italia, păi ce, mai găseşti ceva de lucru acolo?”, spune cu lehamite un munte de român negricios, care îşi aşteaptă nevasta moldoveancă să iasă cu cetăţenia în braţe. Povesteşte că a adus vreo cinci-şase familii din Moldova să devină cetăţeni români, ca să plece spre Europa la muncă. Râde când îi vede pe proaspeţii români când ies: „Băi, ăştia ies mai trişti decât au intrat!”.

Gabriela Neagu, directorul de comunicare al ANC, spune însă că mulţi „basarabeni” îşi iau cetăţenia pur şi simplu din mândrie. „Ei, spre deosebire de noi, au un respect major pentru înaintaşii lor. Nu le spun bunici, le spun bunei. Foarte mulţi se raportează la această relaţie cu buneii! Persoane în vârstă ne-au spus că ei vor să moară aşa cum s-au născut, români”. Ai crede că e vorbă mare de oficial pus pe sloganuri patriotarde, dar nu e deloc aşa.

Ion Stoleru, de 71 de ani, a venit cu nevasta de la Chişinău, să redevină amândoi români cu acte în regulă. „Noi în anii 40 eram români din judeţul Lăpuşna. Am trecut apoi sub altă subordonare şi alt stat. Vreau să fiu aşa cum au fost părinţii şi bunicii mei. Eu citesc, scriu, am publicaţii în română. Suntem acelaşi popor, acelaşi sânge. Nu putem să stăm să ne zică lumea străini!”, povesteşte tremurând bătrânul.

Şi mai mare e şocul când auzi aceeaşi motivaţie din gura unui zdrahon blajin de 21 de ani. Petru din Chişinău spune că şi-a luat cetăţenia „pentru că aşa am vrut eu”: „Ştiu cine suntem, cum a fost, am citit istoria la liceu. Acum sunt la facultate la Chişinău, vreau să-mi continui studiile aici în România. Cu munca mai stau…”.

„Reparaţie istorică”: peste 90.000 de „basarabeni” au cerut anul trecut să fie români

Începând din 2009, statul român prevede trei ipostaze din care cineva poate deveni cetăţean român. E vorba de cetăţenii străini care nu au mai fost niciodată cetăţeni români, de cetăţenii străini care au avut cetăţenie română şi vor să o redobândească şi de „foştii cetăţeni români care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţi de gradul I, II şi III ai acestora”. Acesta din urmă este celebrul articol 11 al legii cetăţeniei, la care se încadrează aproape toţi moldovenii şi ucrainenii care vor să devină cetăţeni români. E nevoie doar să dovedească cu un act că au avut un măcar un bunic care să fi fost născut român, în România sau în fosta Basarabia, care include aproape toată Republica Moldova şi o mică parte din Ucraina – Nordul Bucovinei. Teoretic aproape toţi cei în situaţia de mai sus ar putea să facă asta, practic o fac aproape 100.000 pe an.

„Noi încercăm de fapt o reparaţie istorică. Eludăm mesajul politic, nu vorbim despre pact (Ribbentrop-Molotov). Spunem cei care şi-au pierdut cetăţenia din motive neimputabile lor. Gradul trei de rudenie înseamnă bunici născuţi în România, deci cetăţeni români. E nevoie de un act, de obicei certificat de naştere sau de deces, din care să rezulte fără tăgadă că s-au născut în teritoriile care au aparţinut României până în 1940„, explică Gabriela Neagu de la ANC.

Această reparaţie istorică a provocat mare rumoare atât din partea unor state ale Uniunii Europene, cât şi din partea Rusiei. Europenii s-au temut de o mică invazie de moldoveni şi ucraineni pe piaţa muncii, şi aşa subţiată de criză. Unele instituţii de presă străine au vorbit chiar de milioane de moldoveni care se îndreaptă spre Europa cu foame de muncă pe bani puţini. Pe de altă parte, Rusia a acuzat România că destabilizează statele vecine, temându-se de fapt că-şi pierde influenţa în zonă, mai ales în Republica Moldova.

Gabriela Neagu demonstrează cu cifre că nu este deloc aşa. Într-adevăr, încă din 2008, cu un an înainte ca legea cetăţeniei să fie modificată şi să devină mult mai permisivă pentru foştii basarabeni, cererile de cetăţenie română din Republica Moldova şi Ucraina au explodat. În perioada 1998-2008, România a acordat cetăţenie la 7.685 de persoane, conform unui raport Eurostat. Numai în 2008, aproape 5.000 dintre aceştia au provenit din Republica Moldova. În 2009, numărul cererilor de cetăţenie din Moldova şi Ucraina a crescut la 22.000, iar în 2010 a urcat la 91.700.

Dar ritmul de acordare a cetăţeniei este ţinut sub control de inerenta birocraţie, astfel că nu se poate vorbi despre o migraţie în masă. „Din aceste cereri din 2010, am soluţionat cam un sfert (aproximativ 23.000). În procent de peste 90%, cetăţenii moldoveni şi ucraineni care cer cetăţenia o şi primesc”, spune Gabriela Neagu. Durează cam 9-10 luni până când cererea de cetăţenie pe articolul 11 este soluţionată, iar asta nici măcar nu înseamnă că moldoveanul sau ucraineanul devenit român poate pleca spre Europa cu acte în regulă. Mai durează câteva luni până când actele îi sunt transcrise la Oficiul Stării Civile. „Abia apoi obţin buletin de identitate, certificat de naştere, paşaport de România şi devin cetăţeni români cu drepturi depline”, explică Gabriela Neagu de ce teoria invaziei asupra Europei nu ţine.

Un ghanez de la Arad printre basarabeni: „E foarte greu examenul să devii român”

Singura pată de culoare din sutele de proaspeţi cetăţeni români era Kanka Don Andrews, 32 de ani, din Ghana. Kanka stă de şapte ani în România, iar de cinci ani e însurat cu o româncă şi stă la Arad. „Am venit la Timişoara să studiez construcţii metalice. România a fost a 14-a ţară în care am încercat să ajung”, povesteşte Kanka. Spre deosebire de foştii basarabeni, persoanele care nu au mai avut cetăţenie română sau strămoşi români au de luptat din greu să ajungă români. Mulţi români nu ar mai fi români dacă ar da un astfel de examen. În plus, trebuie să locuiască cel puţin 8 ani în România sau să fie căsătorit de cel puţin 5 ani cu un cetăţean român.

„E un examen foarte greu! Trebuie să înveţi istoria, geografia, literatura, limba română scris şi citit, Constituţia. M-au întrebat de daci, de Traian şi Decebal, de Ştefan cel Mare, de Carpaţii de curbură, de Curtea Constituţională, cum e Parlamentul, cum se fac alegerile, cine e preşedintele şi ce atribuţii are. Să le zic vecinii României şi ce munţi sunt mai înalţi”,  se mai opreşte Kanka din turuit.

Din bibliografia pentru a deveni cetăţean român fac parte o sumedenie de legi, dar şi manuale de clasa a VIII-a sau Codul Bunelor Maniere. Un viitor român trebuie să cunoască, printre multe alte cunoştinţe de istorie şi geografie, „rolul femeii în societatea românească”, sărbătorile religioase şi toleranţa religioasă, dar şi principalele drepturi europene.

Cele mai citite

Alegerile prezidențiale din România, în presa internațională: Șoc după avansul candidatului de extremă dreapta

Rezultatele parțiale ale alegerilor prezidențiale din România au atras atenția presei internaționale, care subliniază ascensiunea surprinzătoare a lui Călin Georgescu, un candidat independent asociat...

Rezultate fără precedent în istoria prezidențialelor din România

Independentul Călin Georgescu dă peste cap sondajele și campaniile tradiționale, surclasând toate partidele După numărarea a 95% din secțiile de votare, rezultatul este unul pe...

Călin Georgescu, surpriza primului tur, a alergat sub radar

Creșterea spectaculoasă din sondaje din ultimele săptămâni a fost consolidată, în ciuda controverselor legate de campania sa pe rețelele sociale Călin Georgescu, unul dintre cei...
Ultima oră
Pe aceeași temă