» Dupa 250 de ani, timp in care a fost martorul Rascoalei lui Horea, Revolutiei de la 1848 si celor doua Razboaie Mondiale, Hanul Piski din Simeria s-a inchis. Criza economica i-a venit de hac.
Orasul Simeria, din judetul hunedoara, este o oprire obligatorie pentru turistii din sudul Transilvaniei. Aici se afla unul din cele mai importante noduri de cale ferata din Romania, dar si renumita fabrica de marmura de unde pilotul de Formula 1 Michael Schumacher si-a cumparat placile cu care si-a renovat una dintre casele sale. Tot la Simeria se afla cel mai frumos parc dendrologic din Romania si al 11-lea din lume ca frumusete, conform Enciclopediei Britanice.
Un vestigiu mai putin cunoscut se afla in satul Simeria Veche, care apartine administrativ de orasul Simeria, la numai 50 de metri de soseaua nationala care face legatura intre Arad si Bucuresti, precum si la aproximativ aceeasi distanta de raul Strei. Este vorba de vechiul han de la Podul Simeriei, cunoscut ca Piski Csarda. Cladirea a adapostit una dintre cele mai vechi carciumi din Transilvania, care a functionat neintrerupt doua secole si jumatate.
Imobilul este darapanat, dar mai pastreaza frumusetea sobra a cladirilor vechiului Imperiu Habsburgic, avand un stil arhitectonic apropiat de cel al caselor sasesti din Ardeal. Hanul are si o mica curte interioara. Zidurile din piatra mai stau si acum in picioare, asteptand parca sa primeasca carutele si saretele de odinioara pentru a le putea feri de hotii care bantuiau prin zona. Intarea se face din strada, printr-o poarta mare, care despartea incinta hanului in doua aripi. Ca si la vechile case sasesti, cladirea are sura incorporata. In podul acesteia era depozitat pe timpul iernii fanul pentru caii drumetilor care poposeau la han. In timpul verii, cand vremea era neprielnica, o parte din drumetii mai nevoiasi erau lasati sa doarma pentru o suma modica in podul cu fan. In interiorul curtii se afla si un grajd, unde animalele drumetilor erau adapostite pe timp de noapte sau pe vreme rea.
Localnicii glumesc si spun ca fostul han este atat de incarcat de istorie incat si acum mai miroase a praf de pusca. Hanul din Simeria era renumit nu doar prin evenimentele istorice carora le-a fost martor, dar si prin vestitul gulas unguresc preparat la ceaun si servit alaturi de vinurile ardelenesti, care potoleau foamea si setea drumetilor.
Incendiat de motii lui Horea
Prima atestare istorica a acestui han dateaza din timpul rascoalei lui Horea. Rasculatii au incendiat carciumile aflate langa podul de la Strei in anul 1784.
De altfel, picatura care a umplut paharul si a provocat rascoala motilor a fost tocmai concesionarea dreptului de carciumarit, acordat negustorilor armeni, in detrimentul localnicilor. Dupa inabusirea rascoalei, Hanul Piski si-a redeschis portile.
Cartier general al armatei revolutionare
In timpul Revolutiei de la 1848, in hanul din Simeria si-a stabilit pentru o vreme baza de operatiuni generalul polonez Jozef Bem, comandantul armatei de honvezi a revolutionarilor maghiari. Pe 8-9 februarie 1849, in fata acestei carciumi din Simeria Veche s-a aflat teatrul luptelor dintre armata revolutionara maghiara si armata habsburgica condusa de generalul Anton Freiherr von Puchner. La batalia de la podul de peste Strei, care se afla la nici o suta de metri de han, au participat peste 11.000 de combatanti. Lupta s-a incheiat cu victoria maghiarilor. In timpul acestei batalii, trei soldati austrieci au incercat sa-l omoare pe generalul Jozef Bem, care se afla pe malul raului Strei, de unde conducea ostilitatile armatei revolutionare. In ciuda temperaturii scazute, cei trei soldatii au inotat pe sub apa, venind pe cursul albiei raului. Unul dintre soldati s-a ridicat din apa si l-a ranit cu sabia pe generalul Bem, luat prin surprindere de atac.
In acest timp, liderul revolutionarilor romani din Transilvania, Avram Iancu, aflat in Muntii Apuseni inconjurat de legiunile sale de motii, si-a anuntat independenta fata de aliati sai traditionali, austriecii. Prin acest gest, el practic si-a declarat pentru putina vreme neutralitatea atat fata de maghiari cat si fata de austrieci. In timpul stationarii trupelor revolutionare maghiare in Simeria, s-a nascut si o cantare despre acest han, care s-a pastrat pana in prezent, spune Izabela Bogdan, fosta invatatoare in Simeria. "In crasma de la Simeria, la lumina lampilor cu ulei, zece husari s-au imbatat, de acasa n-au mai plecat", spune cantecul unguresc.
Bombardate repetat
Podul unde s-a dat batalia de la 1849 si, ulterior, cel de cale ferata, construit in 1866, au fost aruncate in aer in timpul primului razboi mondial. Cladirile din zona au mai suferit alte daune alaturi de nodul de cale ferata Simeria si Simeria Triaj in timpul bombardamentelor aviatiei anglo-americane din cel de-al doilea razboi mondial. In prezent, numai zgomotul produs de Raul Strei si varfurile catorva piloni din lemn care se mai vad in albia cu ape involburate a raului amintesc de faptul ca, demult, aici, in fata hanului in ruina, s-au aflat podul si vechiul drum care facea legatura intre Orastie si Deva.
Invingator la Simeria: Polonezul Jozef Bem
Generalul Jozef Bem a fost pus in fruntea armatei revolutionare de Lajos Kossut si a acceptat misiunea maghiara din Transilvania datorita infratirii dintre natiunile poloneza si maghiara in lupta lor pentru libertate. In urma numeroaselor victorii obtinute in Transilvania impotriva feldmaresalului Von Puchner, austriecii au fost nevoiti sa se retraga in Valahia. Dupa ce Franz Josef a chemat in ajutor trupele tariste, generalul Bem a fost infrant in vara anului 1849 in batalia de la Albesti, langa Sighisoara. Pe 13 august 1849, armata revolutionara a capitulat la siria, langa Arad, unde pe masa de piatra a unui nobil local a fost semnat armistitiul. Dupa capitulare, Jozef Bem a fugit in teritoriile controlate de Imperiul Otoman, s-a convertit la islam si a devenit inalt functionar sub numele de Amurat Pasa.
Invins in batalia din fata hanului: Feldmaresalul Anton von Puchner
Nascut intr-o familie de baroni, Anton von Puchner a fost un inalt demnitar al Imperiului Habsburgic, detinand de-a lungul vietii sale numeroase functii, de la cea de feldmaresal al Imperiului pana la cea de guvernator al Transilvaniei, imediat terminarea Revolutiei de la 1848. A avut o relatie de amicitie cu mitropolitul Ardealului Andrei saguna, relatie consolidata dupa terminarea Revolutiei de la 1848. Dupa ce a fost schimbat din functia de guvernator al Transilvaniei, acesta si-a cumparat o casa si un intins domeniu in Ungaria, unde pe tot restul vietii sale a incercat sa se integreze si sa castige respectul nobilimii locale.
