» Deleni, tainic salas medieval cu infatisare de cetate, zace in paragina la hotarul Iasiului cu Botosaniul. Cladita din pietre cu asprime de cremene pe atunci intr-o dumbrava a Delenilor, fortareata a fost inconjurata mai intai de locuintele incropite de slugile mosiei, iar peste ani, de ogoare, vii si gospodarii. Codrul secular a fost doborat, dezvelind dealul prapastios pe care se intinde si Harlaul, urbe musatina.
Prea putine hrisoave, cronici, inscrisuri cancelaresti si chiar legende pomenesc de conacul ctitorit de domnitorul Vasile Lupu, in care si-a gasit refugiu vestita si preaiubita sa mezina, domnita Ruxandra. Batranii locului, istoviti de munca si de boli, nu-si mai amintesc nici macar propriile istorii. Habar nu au de trecutul cetatii satesti in jurul careia s-a sudat Deleniul de Maxut. Nu stiu o iota despre cladirile falnice captive dupa zidurile de incinta, ale caror acoperisuri s-au impreunat cu arborii cu care par de-o varsta. stiu doar ca, de putine decenii, aici s-a aciuat un preventoriu TBC pentru copii. Cum domnitorii zideau case fara de moarte, cladirile sunt inca in picioare, functionale cam dupa patru veacuri, dar igrasioase si incalcite intr-o istovitoare revendicare. Poate si de aceea, in restaurarea peretilor, a portii cu bolta de catedrala cu insemne heraldice moldovenesti, in sparturile zidurilor imprejmuitoare si in acareturi nu s-a investit. Cu saracia lucie dimprejur contrasteaza doar portarul cetatii, lipit de un telefon fix modern, fara fir, infricosat la gandul ca nu l-ar gasi la timp conducerea stabilimentului.
Ghiculestii, stapani in acte
Zidirea din pustnicia Delenilor s-a ridicat cam o data cu bijuteriile arhitectonice ale lui Vasile Lupu din vatra Iasiului, manastirile Trei Ierarhi (pe atunci "Trei Sfetitelor") si "Golia".
Vasile Voda pusese temelia tipografiei si scolii de carturari si ispravise de poleit cu aur pe dinafara peretii si turlele Sfetitelor, cand conacul satesc era impodobit cu divane si tapiserii dupa gust oriental. Ridicat la vreo 70 de kilometri de Iasi, mai bine de-o jumatate de zi de trap, conacul nu a fost ales drept refugiu atunci cand Vasile Lupu a parasit catranit Iasiul, lasand capitala Moldovei la pofta hoardelor de navalitori tatari si cazaci, care au parjolit-o in 1650.
Pentru a elibera capitala, preafrumoasa si iluminata domnita Ruxandra a fost fagaduita fiului hatmanului cazac Hmelnitki, Timus. Dupa 15 ani de casnicie grea in numele Moldovei, vaduva, Ruxandra si-a gasit tihna in conacul parintelui din codrii Delenilor. De aici a plecat la Cetatea Neamtului, nu inainte sa isi inchine intreaga avere manastirii Vatoped de pe Muntele Sfant. Mosia de la Deleni a ramas in grija Cantacuzinilor, Vasile Voda impartasind o trainica prietenie cu spatarul Iordache Cantacuzino (fiul lui Andronic, vestitul vistier al lui Mihai Viteazul). Impreuna cu satul, mosia a fost data dar de zestre unei vite cantacuzine.
Prin nelamurite imprejurari, la 1842, tot ce se afla intre zidurile cetatii satesti Cantacuzino-Deleanu au ajuns in posesia familiei Ghica, descendenta a ilustrei case princiare cu 10 voievozi in Moldova si Valahia. Actuala biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", cu pisanie de la 1669, fusese semetita dincolo de zidul de cetate.
Gospodarit de Cantacuzini si Ghiculesti, conacul de pe dealul Pietraria a suferit numeroase prefaceri, inclusiv poarta principala sub al carei cap de bour a fost incastrat anul 1802. Inscrisurile arata ca pana la reforma agrara, in 1946, cetatea sateasca nu si-a mai schimbat stapanii.
Cu terenurile mosiei au fost apoi improprietariti taranii combatanti in al doilea razboi mondial, boierilor ramanandu-le doar suprafete de nici 50 de hectare. Statul comunist a lepadat nobilii si de aceste terenuri.
Pavilioane pentru bolnavi
Fortareata lui Vasile Lupu de la Deleni gazduieste circa 100 de minori. Unii au fost napaditi de tuberculoza, majoritatea insa avand parinti, frati sau surori cu plamanii betegi, adusi in preventoriu pana la insanatosirea rudelor. Statul a decis, inainte de 1989, sa transforme in pavilioane cladirile cetatii. Lipita de zid este o constructie in care micutii invata carte asemenea carturarilor si copistilor lui Vasile Voda.
Pentru ca lumina sa patrunda pe sub coroana falnicilor arbori, s-au gaurit deopotriva scoala si piatra din zid. Gradina domneasca din incinta a devenit un stramt teren de fotbal, cu pamantul cimentat de harnicele meciuri, dar circumscris de balarii. Dincolo de ulita care desparte cetatea de sat, in vecinatatea altei constructii boieresti acum gradinita, activistii au cladit un pavilion pentru a spori la 150 de locuri capacitatea preventoriului si un imobil cu birouri moderne pentru TESA. Impregnati cu umezeala, scorojiti dincolo de tencuiala, peretii centenarelor cladiri sunt ceruti statului roman.
Documente sententioase in curs de aplicare vor scoate copiii din cetate, ministerul de resort urmand fie sa le construiasca un preventoriu, fie sa le gaseasca alt asezamant. Mosia va fi inapoiata fostilor proprietari cu o parte din terenuri pe alte amplasamente.
Comuna cu tainice tezaure
Deleniul are privilegiul sa detina un bogat tezaur medieval neingropat, o mina de aur nevalorificata. Pe langa batrana zidire consemnata in scripte drept conacul Cantacuzino-Deleanu, comuna are la Feredeni ansamblul boieresc Crupenschi, la Maxut – ansamblul boieresc Polizu-Micsunesti, un parc dendrologic – "Crucea de piatra", Parcul Poiana (refugiu cu privilegii pentru nomenclaturisti), un palc cu arbori seculari, o zona de agrement si un muzeu satesc cu port, traditii si obiceiuri. Desi traiul la tara nu mai este de mult idilic, edilii par sa nu gaseasca bani si vointa sa valorifice macar patrimoniul etnografic, multe dintre mestesugurile si obiceiurile locale fiind deja pierdute. In 2006, au scos la licitatie o concesiune de jumatate de veac pentru Parcul Poiana, in dorinta de a revigora "coltul de rai", asa cum l-au numit. La periferia Deleniului, pe hatul dinspre rasarit cu judetul Botosani, manastirea "Lacuri" – amplasata pe locul fostei sihastrii, ctitorita la 1724 de Iordache Cantacuzino – are renumele de a fi monahia cu un singur pustnic, staretul Andrei Petroniu, ascunsa intr-o poienita pe secularii codri.
CERERE
» Mosie cumparata de la Ghica-Deleni
La Prefectura Iasi se afla in lucru o cerere de retrocedare a unor suprafete insemnate din padurile, iazurile, ogoarele si coclaurii Delenilor. Familia consulului onorific al Romaniei la Nisa, Franta – descendenta a casei de Fay – pretinde cu acte ca a mostenit in susul Harlaului peste 880 hectare, intre care si o mosie cumparata de la boierul Constantin Ghica-Deleni, se pare, chiar cetatea sateasca. Deoarece castelul, desi aflat pe lista celor 1.600 de monumente istorice ale Iasiului, a fost in administrarea Ministerului Sanatatii, bani nu s-au gasit pentru intarirea sau primenirea preventoriului. Paragina este si mai evidenta de cand retrocedarea pare iminenta.
MONOGRAFIE
» Hrisovul Tarii Moldovei
Intr-o scurta monografie, guvernatorii Deleniului subliniaza ca denumirea comunei deriva din topografia accidentata si se lauda ca traseul intortocheat al istoriei locale incepe cu un hrisov al Tarii Moldovei datat 7 iulie 1430, prin care voievodul Alexandru cel Bun impartea catunele din susul Harlaului. Asa Deleniul pare de-o varsta cu marile resedinte medievale din cuprinsul si din marginimea Carpatilor.
» Cu saracia lucie dimprejur contrasteaza doar portarul cetatii, lipit de un telefon fix modern, fara fir, infricosat la gandul ca nu l-ar gasi la timp conducerea stabilimentului… Zidirea din pustnicia Delenilor s-a ridicat cam o data cu bijuteriile arhitectonice ale lui Vasile Lupu din vatra Iasiului, manastirile Trei Ierarhi (pe atunci "Trei Sfetitelor") si "Golia".
