Un sat din Dâmboviţa a decis să se modernizeze fără să mai aştepte banii de la autorităţi. Totul a plecat de la trei femei care au tras apoi după ele întreaga comunitate. Povestea solidarităţii din Viruzeşti a ajuns până în Irlanda de Nord. De acolo vin 50 de voluntari, la care se adaugă alte câteva sute de români care vor pune umărul la schimbarea la faţă a acestei localităţi.
Se anunţă începerea „Marii construcţii”
Primele case mă întâmpină absolut nepăsătoare. Normal, stăpânii le-au încuiat şi au plecat la drum. Văd lumea pe uliţa mare. Cei mai mulţi îmbrăcaţi ca de zi importantă. Merg în aceeaşi direcţie. Măi să fie, dar unde? Acolo unde merg şi eu. Fac la stânga, la un moment dat, şi intru în curtea şcolii. Aici vine lumea. Deja alţii, mai harnici, se strânseseră într-un spaţiu larg, apărat de pomi seculari. Şcoala însăşi are o arhitectură aparte, cu arcade la intrare, făcută tocmai în anul 1920, purtând numele „Smaranda şi Dumitru Roman”. Mi se spune că au fost printre primii învăţători din acest sat. Vine lume, tot mai multă. Tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi. Mulţi copii. Pentru bătrâni se scot scaunele afara, din şcoală. Bătrânii satului sunt invitaţi să stea pe scaun. Vâd câteva femei care se agită şi apoi aflu că sunt organizatoarele evenimentului. Le las să-şi facă treaba, n-au timp acum de interviuri, mai târziu, zic ele. Acum doar observ. Mulţimea. Care de la câteva zeci se extinde la câteva sute de persoane. Dar câţi locuitori are satul ăsta? Ştiu din sursă sigură, de la directoarea şcolii – 1.100 de suflete. Deci aici, în faţa şcolii, s-a strâns cel puţin un sfert din sat. Oamenii aşteaptă cu nerăbdare. S-a montat şi o instalaţie de sunet, microfonul e gata, vorbeşte Nicoleta Sandu, directoarea şcolii din Vizureşti. Spune că azi e o zi mare. Când se dă startul oficial pentru cel mai mare proiect din viaţa acestui sat. Un proiect numit „Marea construcţie”. Lumea aplaudă. Tot satul e chemat la treabă, începând din luna august. Atunci vor veni în sat şi voluntari din România, dar şi voluntari din Irlanda de Nord. O mare companie internaţională va furniza materiale de construcţie. Plus că două asociaţii de anvergură au pus umărul, pentru ca acest proiect să prindă viaţă.
Cele trei femei care au iniţiat proiectele din Vizureşti
Mai întâi trebuie să ştii ce vrei să faci cu satul în care trăieşti. Un proiect. Spre ce te îndrepţi? Gândurile astea au apărut în anul 2010. Atunci se formează în acest loc Grupul de Iniţiativă din Vizureşti. Am acum în faţa mea pe cele trei femei care au pus bazele grupului, chiar aici, la şcoală – Maria Ion, mediator şcolar, Gina Başturescu, învăţătoare şi Magdalena Diaconu, îngrijitoare. Venise la şcoală, pe atunci, un facilitator de la Fundaţia PACT. Iniţialele vin de la Parteneriat pentru Acţiune Comunitară şi Transformare. Fundaţia militează pentru solidaritate, astfel încât comunităţile să fie capabile ca, prin unire, să-şi rezolve singure problemele pe care le au. Şi începe discuţia între facilitator şi femeile care aveau să pună bazele grupului local de acţiune. „Aveam o idee mai veche în mintea noastră”, spune învăţătoarea. Ca să faci ceva, trebuie să capacitezi întregul sat. Era nevoie să stai de vorbă cu oamenii. Noroc că aici, în comunitatea asta mică, toţi se cunosc unii cu alţii. Cele trei femei din Grupul de Iniţiativă au făcut un sondaj de opinie, mergând din poartă în poartă. Ce vreţi să se realizeze la noi în sat? Poate o discotecă, un parc. Din munca şi cu efortul oamenilor. S-a votat. Trecea fiecare om acolo, la rubrica întrebări – eu vreau aia, eu vreau ailaltă. Ce ar fi mai bine pentru satul nostru. Ce proiect credeţi că a câştigat? Să se facă un cămin cultural. Care a primit, de prima dată, şi o denumire – „Căsuţa de cultură”.
Localitate cu 1.100 de suflete, 210 copii la şcoală
Dacă aţi votat, hai la muncă. Satul are zidari, faianţari. Oamenii muncesc prin construcţii. Cine mai are norocul să-şi câştige pâinea. Că mulţi pe aici au rămas fără o slujbă. Am vrut totuşi să ştiu cum de-a ales lumea tocmai căminul cultural. Cele trei femei din Grupul de Iniţiativă îmi spun că au explicat oamenilor despre importanţa culturii, a cărţii. Şi că numai cartea te poate scoate din sărăcie. Plus că satul acesta e populat de foarte mulţi tineri. Gândiţi-vă că în şcoala de aici învaţă 210 copii. La o populaţie de 1.100 de suflete, s-ar spune că natalitatea e foarte mare. Căminul cultural va avea şi bibliotecă, dar şi sală pentru calculatoare. Internetul îţi poate da informaţii despre un eventual loc de muncă, pe care-l poţi găsi în acest mod. „Fără educaţie nu poţi să progresezi”, spune cu multă convingere învăţătoarea Gina Başturescu. „Am reuşit să schimbăm mentalităţi”, adaugă Maria Ion, mediator şcolar. De la ea ştiu că, tocmai din cauza sărăciei, 50 de copii din comunitate sunt în pragul abandonului şcolar.
Primul hop n-a fost trecut, dar au venit aici forţe proaspete
Şi a venit luna ianuarie 2011, când firavele forţe ale satului, susţinute şi de o finanţare de la PACT, s-au apucat de treabă. Au turnat fundaţia viitorului cămin cultural, care va fi tot în curtea şcolii. Au venit atunci să muncească aici 20 de săteni. Dar lucrurile n-au mers prea bine. Fundaţia se mai vede şi azi. Doar atât din clădirea care ar fi trebuit să existe. „Greu la deal cu boii mici”, vorba românească. Numai că se întâmplă totuşi ceva. Eforturile acestui sat ajung, şi cu ajutorul PACT, la urechile altei asociaţii – Habitat for Humanity. Care sprijină comunităţile să trăiască în condiţii decente, dacă şi acele comunităţi decid să-şi schimbe radical viaţa, punând osul la treabă în acest scop. Vizureştiul se încadrează perfect în această viziune. Ca urmare, specialiştii organizaţiei vin în acest sat, la Grupul de Iniţiativă. „Noi apreciem în mod deosebit faptul că această comunitate vrea să progreseze”, spune Zamfir Todor, manager de program al Habitat for Humanity.
Satul întreg a votat pentru dezvoltare
Discuţiile în comunitate iau amploare, pentru că dacă tot e vorba să se construiasă ceva, atunci să se meargă până la capăt. Se fac şedinţe, fiecare se întreabă ce şi cum vom face cu toţii. Oamenii de la cele două organizaţii vor să ştie de la săteni – dacă tot e să facem o treabă amplă, ce mai vreţi, în afară de căminul cultural? Eu refac acum atmosfera acelor discuţii din ceea ce mi se povesteşte. Lumea şi-a luat inima-n dinţi şi a spus – vrem să modernizăm şi dispensarul medical, dar şi grădiniţa. Pe urmă şcoala, care nu are autorizaţie de funcţionare de mai mulţi ani, din cauza lipsei grupurilor sanitare. Profesorii şi elevii se duc în fundul curţii, la nişte haznale prăpădite. Toate aceste propuneri au fost aşternute pe hârtie. Aşa s-a născut proiectul denumit, aici, în Vizureşti, „Marea construcţie”.
Cum se va face totul – explicaţiile tehnice
Primesc explicaţii tehnice de la Zamfir Todor. Dispensarul sătesc are acum 51,30 metri pătraţi şi va fi extins cu 20,62 de metri pătraţi. Va avea spaţiu de sterilizare, sală de tratamente, plus restul anexelor. Ce se va face la şcoală – o aripă nouă, special creată pentru grupurile sanitare ale elevilor şi profesorilor. La care se va adăuga fosa septică. Vine rândul căminului cultural. Mi se prezintă schiţele. Văd cum va arăta viitoarea clădire, de 70 de metri pătraţi. Şi un amfiteatru în faţa ei, pe terenul care va fi terasat, pentru că de aici cuprinzi cu ochii o splendidă vale, care-ţi trimite privirea până-n depărtări. La grădiniţă se va face termoizolaţia pereţilor. „E ceva cu totul deosebit să vezi comunitatea decisă în a-şi schimba viaţa”, exclamă Georgiana Cune, coordonatorul, din partea PACT, a proiectului de la Vizureşti.
Ajutor pentru Vizureşti din ţară şi străinătate
Peste puţin timp, mai precis în luna august, satul acesta se va trezi la viaţă, cum chiar oamenii locului consimt că aşa ceva nu s-a mai întâmplat. Pentru că vor veni aici mai mult de 300 de voluntari. Cei mai mulţi din România. Vor fi prezenţi arhitectul şi doi şefi de şantier, specialişti ai Habitat for Humaniy, la care se vor adăuga meseriaşi în diverse instalaţii care compun o clădire. Vizureştiul va primi sprijin până şi din Irlanda de Nord, de unde vor veni 50 de voluntari. O mare companie internaţională din domeniul construcţiilor va susţine şantierul cu materiale a căror valoare este de 30.000 de euro, la care se adaugă cei 40.000 de euro de la voluntarii nord-irlandezi. Şi nu în ultimul rând contribuţia, în muncă, a sătenilor din Vizureşti. Asta înseamnă cel puţin 50 de oameni din acest sat. Sunt anunţat, de pe acum, de prezenţa unui om foarte activ în proiectele umanitare de pe tot globul – fostul ataşat militar al Ambasadei SUA la Bucureşti, Tom Geary, care acum este pensionar. El va sta în acest loc pe toată durata proiectului, adică până în octombrie. Deci planurile sunt făcute în cel mai mic detaliu. Vizureştiul se va schimba la faţă din octombrie 2013. Pentru că aşa au decis oamenii din acest sat!
