„Peste 2.000 de femei mor anual în această ţară de un cancer care este sută la sută tratabil.” O spune jurnalista Sanda Nicola, diagnosticată cu cancer de col uterin în 2005, dar complet vindecată astăzi.
Pe site-ul Ministerului Sănătăţii, o căutare după cuvântul „cancer” oferă doar două rezultate care ar putea fi folositoare celor interesaţi. Utilizatorii află de existenţa unui „Centru Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii”. Printre altele, acest centru se ocupă cu „elaborarea programelor de calculator cu privire la mişcarea… cancerului”, fără alte detalii.
Al doilea rezultat al căutării trimite către campania împotriva cancerului de col uterin. Pornită în noiembrie 2008, această iniţiatvă îşi propunea să vaccineze anti-HPV peste 100 de mii de fete şi femei între 12 şi 24 de ani.
Până în februarie 2010, după două etape ale campaniei, ar fi fost vaccinate doar în jur de 15.000 de persoane vizate. În aceste condiţii, singurele voci care pot face o diferenţă pentru bolnavii de cancer rămân cele ale persoanelor publice care s-au luptat sau care încă se mai luptă cu această boală.
România Liberă a stat de vorbă cu jurnalistele Sanda Nicola, Dana Deac şi Corina Drăgotescu, omul de afaceri Monica Tatoiu şi şeful Federaţiei Române de Fotbal, Mircea Sandu, pentru a înţelege lungul drum pe care toţi cei cinci l-au parcurs pentru a repurta victoria împotriva cancerului.
Sanda Nicola şi teoria antiignoranţă
„De la Ceauşescu încoace nu s-a mai făcut un program naţional anticancer care să meargă”, spune Sanda Nicola, implicată în campanii împotriva acestei boli după ce a fost diagnosticată cu cancer de col uterin, în 2005.
„Eu am avut nevoie de această lecţie de viaţă”, continuă cu francheţe.
În 2005 era unul dintre cei mai activi reporteri de televiziune, trăind adesea între două curse de avion, mâncând prost şi dormind puţin. A făcut un test Papanicolau, pentru depistarea eventualelor afecţiuni genitale, abia la 27 de ani, numai după ce organismul începuse să-i transmită unele semne. Le-a ignorat şi a ignorat şi rezultatul testului. Totul până la semnul decisiv: o hemoragie internă care i-a pus capăt modului de viaţă de până atunci.
Au urmat medicii români, despre care spune că i-au „bâjbâit” diagnosticul, apoi cei olandezi, care au ajutat-o să realizeze cu ce se confruntă şi cum trebuia să se comporte după ce pericolul era îndepărtat. „Cancerul mi-a reorganizat viaţa şi identitatea. M-am retras din televiziune, am devenit freelancer. Acum sunt mai atentă la ce mănânc, la cât fumez şi la cât dorm”, subliniază Nicola.
Nu poate trece peste problema reprezentantă în România de cancerul de col uterin. „Peste 2.000 de femei mor anual în această ţară de un cancer care este sută la sută tratabil. Este boala ignoranţei şi a lipsei de educaţie”, rosteşte decisă. Şi-ar dori ca sănătatea femeii să devină o prioritate naţională, dar şi ca femeile să conştientizeze pericolele la care se expun.
„Atât timp cât există o neglijare dusă până la nesimţire, la ce să ne mai aşteptăm? Le recomand femeilor tinere să-şi facă în primul rând un test Papanicolau şi abia apoi tratamente anticelulitice”, încheie jurnalista.
Monica Tatoiu: „N-am încredere în medici, dar nu sunt un exemplu”
Parcă pentru a contracara elanul Sandei Nicola, Monica Tatoiu se arată fermă în reticenţa sa faţă de medici şi diagnosticele lor: „Eu am fost inconştientă toată viaţa, aşa sunt şi acum. Eu cred mai mult în mijloacele spirituale de protecţie, în capacitatea psihică de autoreglare”.
Astfel îşi justifică decizia luată în 1978 – când avea 23 de ani şi era diagnosticată cu cancer – de a nu-şi extirpa uterul afectat de boala care intrase deja în faza a doua. A refuzat histerectomia şi a căutat un al doilea diagnostic. Un alt doctor i-a recomandat un tratament cu anticoncepţionale, foarte greu de găsit în perioada „decreţeilor”. Având însă ajutorul tatălui său, doctor, a reuşit să urmeze acel tratament timp de aproape un an.
„Boala s-a retras apoi, dar până la 39 de ani, când am născut, n-am avut o menstruaţie normală. Oricum, afecţiunea a rămas în stare latentă”, spune Tatoiu.
În urmă cu cinci ani, boala a reapărut. A mers în cele din urmă la medic, şi-a făcut controalele necesare şi a primit acelaşi îndemn: histerectomia. Nu s-a supus nici de această dată. „N-am încredere în medici şi în spitale. Trăind în casă cu un doctor, mi-am pierdut respectul pentru această breaslă. Dar nu sunt un exemplu, nu faceţi ca mine”, adaugă Monica Tatoiu.
„Eu pot să mor şi mâine, dar nu se vede pentru că sunt un cal de povară. Recomand însă femeilor, în special celor între 40 şi 50 de ani, să se ducă la medic”, conchide.
Corina Drăgotescu: „Fiecare cu boala lui”
Jurnalista Corina Drăgotescu s-a dus la medic în 2005, simţind că ceva nu este în regulă cu organismul ei. „În doar 10 minute am aflat că am cancer ovarian. Ăsta e cel mai nenorocit pentru că nu îţi dă simptome decât atunci când este în stadiu avansat”.
După o săptămână de la diagnostic a urmat prima operaţie. Apoi, şase ture de chimioterapie, însoţite din când în când de noi analize, printre care şi de PET, o tomografie care foloseşte substanţe radioactive. Răspunzând aproape expeditiv, Drăgotescu spune că în prima etapă a tratamentului nu a avut nevoie de consolare, ci, dimpotrivă, a trebuit să-i susţină psihic pe cei dragi. „Momentul lor de cădere a fost mult mai greu decât al meu. Aşa că i-am organizat. I-am spus soţului să aibă grijă de fetiţă şi eu m-am mutat la mama pentru că are un apartament mai mic, iar mie în timpul tratamentului îmi era uneori foarte greu să mă deplasez”, îşi aminteşte jurnalista.
Nu se sfieşte să recunoască, sec, că a fost „nesimţită” faţă de celelalte cazuri de persoane cu cancer pe care le-a întâlnit în timpul tratamentului: „Mi-am zis că fiecare are boala lui şi că eu nu trebuie să mă las impresionată”. A durat un an să se vindece. Dar pericolul ca boala să revină încă există.
Dana Deac şi tsunami-ul personal
De fapt, uneori chiar revine. Este cazul jurnalistei Dana Deac. Diagnosticată cu cancer la sân în 2007, credea că s-a vindecat după operaţie şi tratament, însă boala a reapărut recent şi acum trebuie să o ia de la capăt.
„Aş vrea să nu spun prea multe despre acest al doilea diagnostic. Dar vă spun că, după unele statistici, doar 4 la sută din femeile care s-au tratat de cancer de sân fac recădere”, precizează Deac, încercând să-şi acopere tristeţea din priviri cu un discurs liniar, coerent, de om de televiziune.
„Prima oară când afli că ai cancer se petrece un fel de cutremur în tine. A doua oră e ca un tsunami”, mai spune, ca apoi să treacă la sfaturile pentru persoanele care se luptă cu boala. „În momentele acestea, în care moartea trăieşte în tine, modelul inspiraţional este foarte puternic. Eu le transmit celor cu problema asta să evite produsele lactate, care sunt cancerigene. La TV nu pot aborda acest subiect pentru că îmi sar toţi producătorii în cap”, menţionează jurnalista.
Modelul său inspiraţional este britanica Jane Plant, o chimistă căreia acum 13 ani doctorii i-au spus că avea cancer în fază terminală şi că urma să mai trăiască doar două săptămâni. Plant trăieşte şi în prezent, după ce s-a tratat mai mult singură. Acum, promovează diverse căi naturiste de combatere a cancerului. Deac nu sfătuieşte nici ea împotriva medicilor, dar recomandă medicina naturistă şi meditaţia tibetană. Pentru cine are însă încredere în medici, jurnalista adresează ferm sfatul de a căuta un al doilea diagnostic. „
Eu, dacă ştiam din prima ce mi-a zis al doilea medic pe care l-am consultat, la patru luni de la controlul iniţial, şi anume că am un cancer în formă de fluture, acum nu mai ajungeam în situaţia asta”, concluzionează.
Mircea Sandu: „Nu am fost niciodată vulnerabil”
Aflat într-o cu totul altă stare de spirit, longevivul preşedinte al FRF, Mircea Sandu, îşi începe povestea degajat şi concis: „În august 2009 mi s-au descoperit o tumoare pe rect şi două metastaze la ficat. În acel moment, am zis şi eu, şi soţia mea că trebuie să distrugem răul”.
Operaţiunea de distrugere s-a pus în mişcare repede, în luna septembrie Sandu începând tratamentul cu citostatice. „E clar că în România când spui cancer toată lumea pune un egal cu moarte. Dar eu sunt o persoană mai libertină, am şi multe contacte în afara ţării şi nu m-am lăsat impresionat”, punctează şeful fotbalului românesc, însoţindu-şi cuvintele de gesturi expansive.
A slăbit vizibil şi are faţa acoperită de acnee, de la chimioterapie, dar acestea sunt singurele indicii că încă nu a terminat tratamentul anticancer. Al cărui punct culminant – deşi Sandu respinge o astfel de formulare – a fost operaţia efectuată pe 7 decembrie, în Franţa, la Nisa, acolo unde s-a tratat în toată această perioadă.
„Când m-am trezit nu am simţit absolut nici o durere. Prima mea grijă a fost să le întreb pe nevasta şi pe fiica mea cine a câştigat alegerile prezidenţiale din ţară”, povesteşte.
Şeful FRF spune că nu a fost în nici un moment vulnerabil şi ţine să le bată obrazul celor care i-au urat să nu se însănătoşească.
Pe 28 iunie va finaliza şi setul al doilea de chimoterapie şi, implicit, tratamentul, care l-a costat în jur de 6.000 de euro pe lună, după cum precizează. „Oricum, toţi ne lovim de câte ceva în viaţă, pe care trebuie să ne-o trăim. Eu am fotbalul, am nepoţii mei, am activitate”, mai spune Sandu.
600.000 de bolnavi, doar 250 de oncologi
* În România sunt 600.000 depacienţi diagnosticaţi cu cancer, în condiţiile în care numărul specialiştilor în oncologie este de doar 250.
* Cinci femei mor zilnic din cauza cancerului de col uterin, iar opt paciente noi sunt diagnosticate în fiecare zi.
* România ocupă primul loc în Europa la rata mortalităţii cauzate de cancerul de col uterin, media deceselor depăşind de şase ori media europeană.
* Într-un top al bolilor cronice, cancerul mamar este pe primul loc din punct de vedere al incidenţei. În fiecare an apar 55.000 de noi cazuri de cancer.
* Cancerul gastric, cel colo-rectal, cel pulmonar şi cel uterin fac cele mai multe victime.
Peste 2.000 de femei mor anual în această ţară de un cancer care este sută la sută tratabil. Este boala ignoranţei şi a lipsei de educaţie.” Sanda Nicola, jurnalist
I-am spus soţului să aibă grijă de fetiţă şi eu m-am mutat la mama pentru că are un apartament mai mic, iar mie îmi era uneori foarte greu să mă deplasez.” Corina Drăgotescu, jurnalist
Eu pot să mor şi mâine, dar nu se vede, pentru că sunt un cal de povară. Recomand însă femeilor, în special celor între 40 şi 50 de ani, să se ducă la medic.” Monica Tatoiu, om de afaceri
Când moartea trăieşte în tine, modelul inspiraţional este foarte puternic. Eu le transmit celor cu problema asta să evite produsele lactate, care sunt cancerigene.” Dana Deac, jurnalist
