Astfel, aşa-zişii finanţatori au posibilitatea de a falimenta oricând echipele cerând să li se restituie sumele pe care le-au oferit cu împrumut. Prin această metodă patronii pot scăpa în orice moment şi de problemele cu Fiscul.
Echipele din Liga lui Mitică sunt controlate prin relaţii de familie, îndatorarea membrilor Consiliilor de Administraţie, împrumuturi date în nume personal ori prin companii cu sediul în ţări cu regim fiscal mai permisiv. Spre deosebire de România, în Occident cluburile importante funcţionează ca societăţi comerciale, iar altele sunt listate la bursă şi se supun aceloraşi reguli fiscale severe precum alte companii de nivelul McDonald’s sau Facebook. De ce au ales românii să fie originali şi în acest domeniu?
„Gigi Becali sau George Copos, dacă ne referim numai la ei, sunt patroni doar în conştiinţa colectivă a microbiştilor pentru că ei, de fapt, nu au acţiuni la club. Ei deţin clubul prin interpuşi. În cazul Stelei, vorbim de nişte interpuşi care, la rândul lor, sunt datori sume importante de bani personal lui Gigi Becali”, ne-a precizat un analist financiar care a dorit să-şi păstreze anonimatul, dar care a fost de acord să ne decripteze modul de finanţare a echipelor din fotbalul autohton.
Cum să controlezi acţionarii
În ultima declaraţie de avere, Gigi Becali susţine că a împrumutat clubul Steaua cu 62.335.000 de lei, adică aproximativ 14,1 milioane de euro. Numai că, potrivit aceluiaşi document, Becali l-a împrumutat şi pe Geambazi Vasile cu 18 milioane de euro. Geambazi Vasile deţine 37% din Fotbal Club Steaua SA. La echipă mai sunt acţionari: Constantin Geambazi cu 56%, Marius Ianuli cu 3% şi Bădescu Tomaiada cu 4%. În acte, Becali nu are nici o calitate la Steaua, dar controlează clubul prin faptul că l-a împrumutat pe unul dintre acţionari (Vasile), are legături de rudenie cu altul (Constantin cumnatul său) şi de prietenie (Ianuli, zis Mache). În acest context, nu este de mirare că aceştia trei – care deţin pachetul majoritar de acţiuni la Steaua – decid mereu să obţină finanţare pentru club împrumutându-se numai de la Gigi Becali, deşi – teoretic – s-ar fi putut orienta spre oricare alt investitor dispus să finanţeze clubul. Un motiv pentru care conducătorii echipelor de fotbal nu vor să apară în actele cluburilor îl reprezintă dorinţa de a-şi pune investiţiile la adăpost în cazul unui eventual sechestru asigurător decis de vreo instanţă (de altfel, aproape toţi au fost implicaţi în diverse litigii care s-au soluţionat în instanţă, unele chiar cu condamnări).
Sumele de bani împrumutate, volatile
Nici George Copos nu apare printre acţionarii de la Fotbal Club Rapid SA, care este deţinut de Fotbal Club Rapid Bucureşti cu 51,9% şi Megapearl Limited cu 48% din acţiuni. Această din urmă companie are sediul la Nicosia, în Cipru, şi despre ea se spune că ar fi controlată de Copos. Aceste suspiciuni sunt întărite de faptul că Ana Hoding este deţinută în proporţie de 98,75% de Megapearl, în timp ce Alexandra Copos (fiica lui George, adesea prezentată drept viitoarea conducătoare a clubului) deţine doar 1%.
Ziarele de sport, care citau rapoarte ale Comitetului Executiv al FRF, susţineau – în 2010 – că Rapid îi datorează 21 de milioane de euro lui George Copos. În acelaşi timp, Jean Valvis – care şi-a exprimat, la un moment dat, intenţia de a investi la clubul aşa-zis feroviar – vorbea de o sumă mai mică pe care Rapid i-o datorează lui Copos: 6 milioane de euro. „Lucrurile sunt simple. Copos (şi Taher) n-au făcut decât să împrumute Rapidul. Nu este corect să ceară 13 milioane de euro doar pentru că atât au investit ei prost”, dezvăluia Valvis pentru ProSport.
„De ce apelează clubul la Copos şi nu la instituţii de finanţare? Pentru bănci, Copos este mai solvabil decât clubul. Banca ştie că în cazul în care clubul intră în faliment îşi va recupera foarte greu banii (e necesară vânzarea activelor – jucători, palmares, emblemă etc.) şi de aceea nu vor să împrumute cluburile. În schimb, băncile sunt dispuse să-l împrumute pe Copos (acesta a recunoscut, de altfel, că s-a împrumutat la bănci pentru Rapid, n.red.), care are câştiguri din dividende, deţine imobile, diverse afaceri etc.”, spune analistul financiar.
Garanţiile, reprezentate de fotbalişti
Întrebarea este dacă acestor aşa-zişi conducători nu le este teamă că vor putea pierde banii împrumutaţi, în condiţiile în care ei nu apar în acţionariatul cluburilor. „Aceste împrumuturi personale mai ascund şi nişte garanţii. Adică, tu, acţionarul din documentele oficiale, deţii acţiuni la club. Dar, pe de altă parte, tot tu, acţionarul, îţi recunoşti o datorie bănească faţă de mine, cel care dau banii. Aceste împrumuturi sunt nişte înscrisuri sub semnătură privată şi de obicei cei care împrumută nu percep dobânzi.” Această practică nu este atât una ilegală, cât mai degrabă este o formă de organizare care nu ţine de modernitate.
Scandări de genul «Afară cu Gigi din Ghencea!» sunt utopii. Dacă în contractul de împrumut se menţionează că Becali îşi poate cere oricând înapoi banii împrumutaţi, iar acţionarii nu găsesc surse de finanţare imediate, Steaua poate fi executată silit în favoarea lui Becali: urmează falimentul, lichidarea, adică vânzarea imediată a jucătorilor.
În acest moment, potrivit site-ului transfermarkt.co.uk, valoarea titularilor de la Steaua se situează în jurul a 17 milioane de euro, cu 3 milioane mai mult decât datoria pe care clubul o are faţă de Becali. Problema este că nu s-ar găsi oferte concrete pentru mai mult de doi sau trei dintre ei. În cazul Rapidului, acelaşi portal de analiză şi statistică spune că valoarea celor mai buni fotbalişti este de 15 milioane de euro.
Un sat fără câini
Un alt pericol: în momentul în care clubul primeşte bani în urma unui transfer sau a drepturilor tv, finanţatorii pot spune: „Toţi banii îi încasez eu în cuantumul împrumuturilor”. „Împrumuturile ca mod de finanţare sunt foarte flexibile. E greu de crezut că membrii Consiliului de Administraţie ar putea să refuze o eventuală cerere a finanţatorilor de a li se înapoia banii, chiar şi dacă acest lucru s-ar face în detrimentul plăţilor salariale. Toţi investitorii spun că doar au băgat bani şi nu au scos. Când vezi însă scandalurile legate de evaziune fiscală, venituri nedeclarate de la transferuri de jucători, lucrurile par să nu stea chiar aşa. În sensul că mai şi câştigă bani pe care, posibil, nu îi declară”, ne explică specialistul. Acest punct de vedere este consolidat de un alt aspect. Marile cluburi din Capitală, Steaua, Dinamo şi Rapid, au raportat, în bilanţul pe 2010, pierderi de un leu. Steaua a avut o cifră de afaceri de aproximativ 41 milioane de euro, Rapid – 13 milioane euro şi Dinamo de 40 milioane euro.
„Fotbalul românesc este un sat fără câini atunci când vine vorba de fiscalizare”, concluzionează analistul.
Am vrut să obţinem puncte de vedere legate de modul de finanţare al cluburilor, dar nici Gigi Becali, nici George Copos, nu au răspuns la telefon, în ciuda încercărilor noastre repetate de a-i contacta.
„Toţi acţionarii au împrumutat clubul Dinamo”
Situaţia la Dinamo este şi mai complicată. Potrivit Registrului Comerţului, Dinamo 1948 SA îi are ca acţionari pe Nicolae Badea cu 29,6%, Cristian Borcea 29,6% (acesta din urmă şi-a vândut de puţin timp acţiunile către Ionuţ Negoiţă) şi Săvulescu Emil cu 29,6%. Aparent, lucrurile par mai transparente decât la Steaua sau la Rapid, iar acţionarii ar fi trebuit să-şi recupereze banii din profitul clubului. Doar că moda împrumuturilor face legea şi la acest club. „Toţi acţionarii avem bani împrumutaţi la club şi cred că o să trebuiască să aşteptăm 15, 20 de ani să-i recuperăm”, zice Vasile Turcu. De altfel, Turcu a ieşit de curând din acţionariatul echipei şi le-a cerut celorlalţi acţionari să-i dea înapoi banii cu care a împrumutat clubul Dinamo. Sau banii pe acţiuni… nu este foarte clar. Cert este că, pentru a-şi recupera banii, Turcu a deschis proces pentru executarea silită a unora dintre acţionari.
De ce investeşte Audi la Bayern
Dacă echipele din România sunt considerate insolvabile de către bănci, fiind nevoite să se împrumute de la persoane fizice, în Vest mari companii investesc în mod transparent în fotbal. În 2011, concernul auto Audi a anunţat achiziţionarea a 9% din acţiunile clubului Bayern München pentru 90 milioane de euro. La acelaşi club, Adidas a mai cumpărat acţiuni de 77 milioane de euro în 2002. În Spania, Real Madrid, Barcelona sau Athletic Bilbao funcţionează ca asociaţii. Cluburile aparţin suporterilor (în cazul echipei Real, spre exemplu, aşa-numiţilor socios, în număr de 60.000), care îl aleg pe preşedintele clubului (dintre mai mulţi candidaţi care promit transferuri, strategii de marketing şi financiare etc. pentru a fi aleşi). La Borussia Dortmund oricine poate cumpăra acţiuni din pachetul de 81% aflate „la liber” pe bursă. În Italia, Inter Milano este deţinut de Massimo Moratti, iar AC Milan de Silvio Berlusconi. Datele financiare despre Juventus Torino sunt disponibile chiar pe site-ul clubului, iar Exor – un grup de investiţii controlat de Giovanni Agnelli – deţine 63% din acţiuni. Manchester United a fost cumpărat pe bursă de americanul Malcom Glazer pentru o sumă de aproape un miliard de euro. Un alt american, John T. Wery, a devenit în 2011 cel mai important investitor de la FC Liverpool prin compania Fenway Sports Group. Starul NBA Le Bron James de la Miami Heat a anunţat că a cumpărat acţiuni la Liverpool.
17 milioane euro este valoarea celor mai buni jucători de la Steaua, potrivit transfermarkt.
14,1 milioane euro îi datorează clubul Steaua lui Gigi Becali.
