Un copil abandonat va putea fi adoptat în câteva luni. Cuplurile care vor să înfieze nu vor mai trebui să aştepte la fel de mult ca până acum. Acestea sunt câteva dintre prevederile noilor reglementări din acest domeniu, care vor intra în vigoare în martie.
Printre imaginile care ne-au făcut celebri în lume, imediat după Revoluţie, au fost cele cu orfani aban-donaţi prin centre de plasament. Astfel, s-a creat impresia că România este o ţară care-şi abandonează orfanii. Şi din multe puncte de vedere această părere este îndreptăţită. Pe de altă parte însă, foarte mulţi români care şi-au dorit să adopte un copil în ultimii 20 de ani s-au aflat în imposibilitatea de a-şi atinge scopurile, din cauza legislaţiei greoaie care exista în acest domeniu. O nouă lege a adopţiilor, care va intra în vigoare în martie, îşi propune să simplifice procedurile. Majoritatea asistenţilor sociali de spital nu cunosc însă noile prevederi şi aşteaptă să fie instruiţi de Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului în legătură cu ce au de făcut de la anul. Din cauza numeroaselor scandaluri pe această temă, angajaţii maternităţilor se tem încă să discute deschis subiectul.
O mie de bebeluşi părăsiţi
în maternităţi
Datele Oficiului Român pentru Adopţii (ORA) arată că, anual, peste 1.000 de copii sunt părăsiţi în maternităţi şi că mulţi dintre ei ar avea şansa la o familie adoptivă, testată şi ultratestată psihologic. „Maternităţile nu vor să prezinte situaţia exactă pentru că au loc aranjamente directe între cuplurile care vor să adopte, mamele care vor să-şi abandoneze copilul şi medici. Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului este cap de afiş”, spune Bogdan Panait, secretar de stat în cadrul ORA. Din cauza legii rigide, multe dintre cuplurile infertile au preferat ani la rând să ocolească procedurile legale şi să adopte direct din maternitate, folosindu-se de o portiţă legală. „Când tatăl biologic era necunoscut, apărea din umbră «salvatorul» (soţul din cuplul infertil). Trecea copilul pe numele lui, iar adopţia se făcea în familie”, explică Ramona Popa, consilier in cadrul ORA.
Din disperare, multe cupluri de români au făcut aşa, fără să-şi dea seama de consecinţe. S-au trezit apoi cu un copil cu probleme de ataşament şi n-au ştiut cum să le facă faţă. „Cam asta se întâmplă când familiile nu trec prin etape de potrivire realizată de asistenţi sociali şi psihologi profesionişti ori când nu cunosc dosarul complet al copilului. Se nasc drame”, spune Ramona Popa. Nici pentru mamele care
i-au dat de bunăvoie, sub presiune ori contra banilor, n-a fost uşor. „Sunt femei care vin în maternitate după câteva luni, un an sau chiar doi-trei ani şi spun că vor copilul înapoi. Că n-au pace şi linişte, că nu mai pot trăi”, completează medicul Licuţa Novaseliv, de la Maternitatea Bucur.
Test ADN şi termene clare
Noua lege reglementează multe dintre aceste aspecte (spre exemplu, s-a introdus testul ADN care confirmă sau infirmă paternitatea). „Fără acest test copiii nu vor mai putea fi luaţi din maternitate”, spune Ramona Popa. Pe de altă parte, noua lege are termene clare în care un copil poate fi adoptat, astfel încât toată procedura să dureze un an. „Nu mai vrem ca orfanii să intre în viaţa familiilor pe uşa din dos”, spune Ramona Popa.
Potrivit noilor reglementări, situaţia juridică a copiilor adoptabili se va clarifica mult mai repede. Astfel, o dată ce mama biologică a declarat că nu doreşte copilul, nu se vor mai căuta la nesfârşit rudele până la gradul patru (ex. surorile bunicii) care să îl adopte. „Dacă acestea nu sunt de găsit, în maximum două luni, copilul devine adoptabil. Nu mai căutăm rudele timp de 15 ani, ca după aceea să luăm semnături că nu vor să-i adopte”, spune Ramona Popa.
Termenele în care un copil devine adoptabil sunt de o lună, două luni şi un an. Dacă mama biologică fuge din maternitate şi nu poate fi identificată (multe femei nasc fără buletin în maternităţile româneşti, iar medicii nu le pot lua amprenta, fiindcă legea nu le permite), copilul devine adoptabil într-o lună de la eliberarea certificatului de naştere. „Copiii cu linie-linie în certificatul de naştere vor fi cel mai uşor de adoptat”, explică Ramona Popa. Dacă mama nu fuge din maternitate, îşi recunoaşte copilul, dar nu îl doreşte, copilul devine adoptabil în două luni. „Are la dispoziţie două luni în care să se răzgândească. În acest timp, sunt întrebate şi rudele despre dorinţa de a adopta. Dacă nu vor, nu ne mai rugăm de ei şi lăsăm copilul spre adopţie”, spune Ramona Popa.
Procedura de adopţie poate dura mai mult în situaţia în care mama nu consimte să dea copilul unei alte familii. „Dacă nu vrea să îl dea, dar nici nu are cum să îl crească, copilul va merge la un asistent maternal spe-cializat până se va stabiliza situaţia mamei – îşi va găsi o slujbă, îşi va putea plăti o chirie. În cazul în care nu se interesează de el şi îl vizitează o dată pe an, va fi decăzută din drepturi şi copilul va merge spre adopţie”, explică Ramona Popa. După vechea lege, instanţa nu trecea peste consimţământul mamei. „Erau citate şi de două ori în instanţă şi nu se prezentau, iar situaţia copilului rămânea neclară. Acum, dacă mama nu vine în instanţă, copilul merge spre adopţie”, mai spune Ramona Popa. De asemenea, dacă părinţii biologici îi iau într-un final acasă pentru alocaţie ori ca să-i trimită la cerşit, vor fi decăzuţi din drepturi.
Cine îi adoptă pe copiii romi
În unele domenii, noua lege are însă limitări. Spre exemplu, copiii cu probleme de sănătate, cei de etnie romă şi cei care au peste 3-4 ani nu sunt doriţi de familii decât în cazuri excepţionale. Românii au prejudecăţi faţă de copiii romi (le e ruşine cu ei sau se tem de bagajul genetic) şi îşi exprimă încă de la început dorinţa de a nu-i adopta. Aceşti copii sunt însă majoritari în sistem şi ar putea fi doriţi de familiile din străinătate, cu o mentalitate diferită de cea a românilor. Legea nu permite însă acest lucru. „Adopţiile internaţionale vor fi acceptate doar dacă unul dintre membrii cuplului este cetăţean român”, explică Bogdan Panait, secretar de stat la ORA. Acesta spune că a fost nevoie de o astfel de limitare, deoarece sunt prea multe familii de români care vor să adopte şi acestea trebuie să aibă prioritate. „Mentalităţile faţă de copiii romi sau cu handicap se vor schimba încetul cu încetul”, anticipează Bogdan Panait.
În cazuri foarte rare (mai puţin de 5%), dorinţa de a creşte un copil trece însă peste orice barieră, inclusiv peste cea de etnie. „Eu mi-am dorit să fiu mamă şi n-a mai contat că Antonia avea pielea neagră. Nici că se născuse cu scor Upgar 1 (scor mic primit la naştere pentru stare de sănătate precară), nici că avea mici probleme neurologice, nici că purtase gheată ortopedică. Am acceptat-o aşa cum a venit ea pe lume, ca şi cum ar fi fost copilul născut de mine”, spune Dana Pluhovici, mamă adoptivă şi preşedinta Fundaţiei „Ador Copiii” (http://adorcopiii.com) din Bucureşti. Când soţii Pluhovici au luat-o pe Antonia în adopţie, fetiţa împlinise deja 5 ani şi petrecuse destul de mult timp în asistenţă maternală, într-un sat din Suceava. „Majoritatea familiilor adoptive vor bebeluşi, dar pe noi nu ne-a deranjat un copil mai mare. Nu voiam să ne jucăm de-a părinţii, nici să facem acte de caritate, ci chiar să creştem şi să iubim un copil aşa cum merită”, spune Dana.
Poate de aceea fericirea se citeşte instant pe chipul Antoniei. E jucăuşă şi sociabilă, spune o mulţime de poezii. Stă ce stă la joacă, dar nu îşi pierde din ochi părinţii. Nici ei pe ea. „N-a fost mereu aşa. Primele ei cuvinte, când am adus-o acasă, au fost: «Pleacă, urâto! Tu nu eşti mama mea»”, povesteşte Dana. Fetiţa n-o suporta în preajma ei şi nu voia nimic de la ea. De mâncare cerea numai borş. „Plângeam pe înfundate în baie şi speram de la o zi la alta că situaţia se va schimba. Cu soţul meu era un pic mai prietenoasă şi îi răspundea mai uşor”, îşi aminteşte ea.
După două luni de tatonare, copilul s-a acomodat în noua locuinţă şi cu noii părinţi. A început să comunice, iar mai târziu să meargă la grădiniţă. „Şi acolo a suferit la început, fiindcă nu îşi găsea cea mai bună prietenă. Băieţii din grupă au acceptat-o mai uşor şi până la urmă şi-a găsit şi parteneri de joacă”, zice Dana.
Când a hotărât, împreună cu Dan, să adopte nu a fost ca o recompensă pentru că „natura” nu le dădea un copil, nici ca să facă un bine ori ca să aibă cine să-i îngrijească la bătrâneţe. „Ne doream să fim părinţi. Antonia e un copil ultradorit”, spune Dana.
Principalele noutăţi din legea adopţiilor
1. Stabilirea unor termene clare în care un copil devine
adoptabil
Copiii cu părinţi necunoscuţi pot fi declaraţi adoptabili după o lună de la emiterea certificatului de naştere.
Copiii cu mamă cunoscută, dar tată necunoscut pot fi declaraţi adopta-bili în două luni de la emiterea certificatului de naştere, dacă mama îşi dă consimţământul. În termen de două luni, mama are dreptul să se răzgândească.
În cazul în care părinţii naturali nu îşi exprimă consimţământul de a da copilul spre adopţie şi aleg varianta plasamentului (într-un centru sau la o familie) până la refacerea situaţiei materiale, direcţia de asistenţă socială îi va păsui un an. Dacă în tot acest timp părinţii nu se interesează de copil şi nu îl vizitează, acesta devine adoptabil. Rudele nu vor mai fi convinse să înfieze copilul. Li se va face o simplă sesizare, iar dacă nu răspund, copilul va merge la familia care îl doreşte.
2. Introducerea probei ADN-ului
Copiii care provin din relaţii extraconjugale nu vor mai putea fi recunoscuţi în fals. Taţii vor putea adopta copilul doar dacă se dovedeşte genetic
că este al lor.
3. Semnarea Convenţiei de la Haga şi înlocuirea termenului de domiciliu cu cel de reşedinţa, astfel încât să poată fi
permise adopţiile internaţionale.
Familiile care au reşedinţa în alt stat vor putea adopta, cu condiţia ca unul dintre soţi să fie cetăţean român (erau situaţii în care familiile păstrau buletinul şi locuinţa din România pentru a putea adopta, însă copiii nu erau recunoscuţi în statul în care familia avea reşedinţa).
4. Introducerea dreptului la filiaţie
Copiii adoptaţi vor avea toate drepturile unui copil natural, inclusiv dreptul la moştenire. Dacă până acum adopţia era mai mult un act creştinesc, după noua lege copiii primesc toate drepturile cuvenite. Adopţiile vor fi foarte greu de desfăcut.
Motivaţii ale adopţiei în România
- un „profit social” la bătrânete
-infertilitatea
- beneficiile materiale (ex. în cazul copiilor cu handicap care primesc pensie)
-iubirea faţă de copii
– compasiunea
2.000 de familii de români vor să adopte.
