Vile peste vile din salarii de bugetari, limuzine de lux si, mai nou, locuri la cimitir pe alei preferentiale completeaza imaginea de casta. Sfidarea oamenilor obisnuiti, a alegatorilor se face sistematic. Casele se ridica pe drumuri de acces, iar asfaltarile pe bani publici se fac doar pe strada in care locuiesc potentatii. Tabloul apocaliptic cuprinde nume sonore din administratia Iasiului, din trecut si prezent deopotriva.
Vila subprefectului, in mijlocul drumului
Acesta a fost verdictul dat de judecatorii Tribunalului Iasi in cazul controversat al subprefectului democrat al Iasiului. Florin Ungureanu a cumparat 3.400 mp in cartierul rezidential Galata in anul 2003. Acolo se gasea unul dintre cuiburile marilor stabi: Constantin Simirad, viceprimarul Iasiului, Costel Adascalitei, multi procurori si politisti. Terenul era traversat de un drum de exploatare a fostei livezi. Vecinii foloseau aleea pentru a avea acces la pamanturile lor.
In 2004, Florin Ungureanu a imprejmuit proprietatea sa, ridicandu-si vila de 180 metri patrati exact peste drumul de exploatare. Vecinii, care trebuiau sa faca un ocol de cateva sute de metri pentru a ajunge la propriile proprietati, l-au reclamat pe Florin Ungureanu la primarul Gheorghe Nichita. „Am incercat sa-l conving cu vorba buna. I-am explicat ca era un drum de exploatare si ca nu trebuia sa-l blocheze. Mi-a replicat ca, in acte, aleea este a lui. Ne-am certat mult pe tema asta”, a aratat Gheorghe Nichita. Primarul Iasiului era chiar hotarat sa intre cu buldozerul peste vila subprefectului de Iasi. Numai ca Florin Ungureanu a atacat dispozitia Primariei Iasi in justitie, iar dupa sase luni, in mai 2005, a pierdut procesul. „Am argumentat ca drumul e public, chiar daca traversa o proprietate privata”, explica Denisa Barbascu, coordonatorul Serviciului Juridic din Primaria Iasi. Dar subprefectul a facut recurs si pana la urma a castigat si si-a salvat vila. „A reusit sa demonstreze ca nu aparuse hotararea de guvern prin care drumul de exploatare sa fie declarat public. Procedurile nu fusesera finalizate”, a motivat Denisa Barbascu.
Aleea PSD, la Cimitirul Eternitatea
Considerand ca vor stapani lumea vesnic, liderii PSD din Iasi au locuri de veci pe o alee speciala a Cimitirului Eternitatea. In capatul ei troneaza, culmea, chiar martirul jocurilor politice, Virgil Sahleanu. In apropiere apare locul lui Constantin Simirad, „flancat” de cel al presedintelui Consiliului Judetean Iasi, Lucian Flaiser, si al senatorului Ion Solcanu. „Ei numai au concesionat aceste locuri, dar nu si-au ridicat monumente. Nu vor sa bata la ochi. Uite, aici este unul oprit pentru primarul Nichita si mai incolo, ala cu salcia aceea mare, va fi al unuia dintre viceprimari. Nu stiu care din ei. Toti si-au oprit aici locuri, dar eu stiu doar cativa. Mai sunt consilieri municipali si judeteni. Da, toti numai din PSD”, ne-a confirmat unul dintre ingrijitorii cimitirului. In actele oficiale, locurile figureaza in parcela rezervata soldatilor germani, dar, tocmai pentru a nu afecta spatiul acestora, condu-cerea tintirimului le-a mai dat o parcela mai spre gard, spatiul ramanand acelasi pentru eroii germani.
Asfalt catre domeniul primarului
Artificii de nababi ai orasului au fost facute nu numai la cimitir, ci si pe strazile Iasiului. Spre exemplu, in 2003, primarul Constantin Simirad a asfaltat din bani publici numai soseaua care ducea spre vila sa din dealul Galata. Restul strazilor invecinate au ramas pline de gropi. Peste 10 miliarde de lei din banii publici, la nivelul anului 2003, au fost cheltuite in folosul stabilor care populeaza cel mai nou cartier rezidential din Iasi – Galata. Prin urmare, „magistrala” care leaga Iasiul de un drum judetean a inghitit mai multi bani decat soselele Bucium si Pacurari, care duc spre alte judete ale Mol-dovei si care au costat municipalitatea 9,5 miliarde de lei.
Ioan Argatu si-a pierdut fiul cu cativa ani in urma si cunoaste cel mai bine situatia mormintelor „cu staif” din Cimitirul Eternitatea. „Inainte aici era mai mult loc si nu stiu cum au reusit sa ia un loc atat de central intr-un timp record. Nu si-au facut nici monument si nu au scris pe undeva numele lor. Toti merg „inchis”, dar lumea stie ca aici se inghesuie Simirad, Flaiser si altii ca ei”, povesteste omul cu amaraciune in glas. Barbatul crede ca in cativa ani ii va fi foarte greu sa ajunga la mormantul fiului sau, numarul celor aflati la putere si identitatea lor schimbandu-se invariabil la patru ani.
