Deputatul Sergiu Andon a lansat o acuzatie grava: printre membrii Colegiului CNSAS s-ar afla informatorul Dominic. Pana la urma anatema a picat peste Cazimir Ionescu. Numai ca multe documente cuprinse intr-un dosar de urmarire informativa atesta faptul ca purtatorul de cuvant al CNSAS si membru al Colegiului, Cazimir Ionescu, a fost urmarit de securitate patru ani si n-a fost informator. Potrivit unui raport al Securitatii din judetul Brasov, „suspiciunile care au stat la baza deschiderii d.u.i. (dosar de urmarire informativa) au constat in faptul ca obiectivul intretinea legaturi suspecte cu mai multi cetateni straini, unii fiind originari din Romania”. In documentele Securitatii se arata faptul ca actualul membru al CNSAS a organizat un revelion la domiciliul sau la care au participat mai multi cetateni straini. Plecand de-aici, Cazimir a trebuit sa dea nenumarate explicatii Securitatii, printre altele fiind nevoit sa ofere detalii despre majoritatea prietenilor si colegilor din timpul studentiei. In timpul urmaririi informative, lui Cazimir i-a fost atribuit numele de cod „Constantin”.
D.U.I. – pentru o scrisoare nevinovata
Dosarul de urmarire informativa a lui Cazemir Benedict Ionescu a fost deschis in data de 10.01.1975, pe cand acesta avea 29 de ani si locuia in Brasov, in urma interceptarii de catre securitate a unei scrisori aparent banale, adresata acestuia de catre o cunostinta a sa, Mura Simon. In scrisoare, Mura ii cerea un ajutor banesc lui Cazemir pentru rezolvarea unei probleme medicale. Ceea ce a atras atentia Securitatii au fost o serie de referiri la un anume Jacques, cetatean francez, o cunostinta a celor doi.
„Am nevoie Cazemir de 1.500 pe pret. Este o suma mare, care daca poti sa o imprumuti, sa o obtin astfel – Jacques soseste pe 7 august in Bucuresti si imediat pe 8 vin in Brasov si-ti platesc banii… Cu el vorbesc de-abia peste o saptamana la telefon si oricum daca mi-ar trimite ar ajunge peste 3 saptamani – ar fi prea tarziu. Nu stiu ce garantii pot sa iti dau, Cazemir. Cazemir nu o sa-ti raman datoare pentru ca daca ma ajuti acum nu iti dai seama ce inseamna pentru mine”, se arata in scrisoare. In speranta ca va primi banii, Mura ii spune lui Cazemir si cum sa-i expedieze: „Daca-i trimiti, trimite-i prin posta. In clipa in care ii primesc, iti telefonez”. La final, Mura isi intareste inca o data rugamintea: „Daca poti sa ma ajuti, ajuta-ma, Cazemir! Iti dai seama in ce situatie sunt – nu am incredere in nimeni, imi este frica, totul este urat”.
Securitatea a interceptat scrisoarea si a tras concluzia: Cazemir Benedict Ionescu intretine relatii cu „persoane din exterior” si trebuie pus imediat pus sub urmarire. Primul pas: actualul membru al CNSAS a dat cu subsemnatul la sediul Securitatii din Brasov pentru a explica natura relatiei lui cu Mura Simon. In declaratia sa anexata la dosar, Cazemir explica unde, cand si cum a cunoscut-o pe Mura. „Am cunoscut-o cu aproximativ patru ani in urma. Eram student in Bucuresti si eram prieten cu familia … din Bucuresti. Ea era impreuna cu fratele ei care venise in vizita la familia … De atunci si pana la terminarea facultatii am ramas buni amici, facand parte din acelasi cerc de cunostinte. Relatiile dintre mine si Mura Simon erau de pura prietenie. Ulterior i-am cunoscut si familia si deseori eram invitat in familia acesteia. Dupa terminarea facultatii, am fost repartizat in Brasov si am inceput sa corespondam. In iarna lui 1974 – mai precis de revelion – au venit Mura si fratele ei si am petrecut revelionul impreuna. Mura venise si cu prietenul ei, cetateanul francez … Nu cunosteam relatiile dintre ea si acest cetatean francez.” Dupa toate aceste detalii, Cazemir a dat explicatii si cu privire la scrisoarea pe care o primise de la Mura: „In luna iunie mi-a scris o scrisoare in care relata faptul ca este insarcinata si apela la mine sa-i trimit 1.500 lei. Fiind ocupat, n-am reusit sa-i dau telefon, sa o intreb detaliat ce e cu ea, daca nu cumva are nevoie printre alte motive de bani si cand am sunat-o peste 4-5 zile mi-a raspuns ca nu mai are nevoie de bani pentru ca nu mai este de actualitate, pentru ca s-a rezolvat”.
Surse autorizate ne-au precizat ca Mura Simon era fiica colonelului Titus Simon, care lucra la contrainformatii militare. O posibila explicatie a interceptarii scrisorii ar fi faptul ca Titus Simon, in calitatea pe care o avea, era deja urmarit de colegii din sistem.
Directia a IV-a: "Au participat mai multi cetateni straini”
Dupa aceasta prima declaratie, au mai urmat alte doua. In prima Cazemir Benedict Ionescu da detalii despre anumite familii cu care a intrat in contact si enumera prietenii si cunostintele cu care si-a petrecut un revelion. Printre invitati, „un student la arhitectura, pe care il cunosteam din vedere si din tren, fiind brasovean, si care s-a oferit sa ne aduca magnetofonul cu benzile lui, neavand unde sa faca revelionul, al carui nume nu il retin”. De asemenea, „un student la Politehnica din Bucuresti cu o prietena din Brasov, studenta la Timisoara, venita, de asemenea, in vacanta”. Mai departe Cazemir spune ca „in jurul orelor 1-2 noaptea a venit cu o masina” o alta persoana, „care aflase ca se face revelionul la mine, fiind insotita de doi cetateni mai in varsta care au stat foarte putin si au plecat”. „Impreuna cu studentul de la arhitectura a venit o prietena a acestuia, romanca, casatorita cu un francez, care, de asemenea, au plecat devreme”. „Mai tarziu am primit o scrisoare prin care Mura vroia pentru … adresa acestui cetatean din Franta. I-am raspuns ca nu o stiu. De altfel, personal nu am discutat cu el, desi i-am mai intalnit dupa revelion pe strada dupa vreo doua zile, dar am vorbit numai cu sotia lui in treacat, care spunea ca se pregatesc sa plece in Franta si fac cumparaturi”.
„Evenimentul” este consemnat si intr-o adresa a Directiei a IV-a a Securitatii catre Inspectoratul Judetean Brasov – Securitate. „Din datele pe care le posedam rezulta ca in perioada 1972-1973, in care era in Bucuresti, ing. Ionescu Cazemir a aparut in relatii cu copiii unui ofiter aflat in atentia noastra. La revelionul din 31.12.1973, organizat la domiciliul ing. Ionescu Cazemir din Brasov au participat mai multi cetateni straini printre care …, cetatean francez, …, cetatean american, in atentia Directiei a III-a, precum si alti cetateni francezi si polonezi.”
Detalii – nu pe placul securistilor
In continuare Cazemir da detalii despre o familie cu care a intrat in contact. De remarcat ca actualul membru al CNSAS are numai cuvinte de bine la adresa respectivilor, neprecizand lucruri care i-ar fi putut afecta in vreun fel. „Despre familia …, pe care am cunscut-o cu ocazia mutarii lor in noua casa, pot spune ca sunt o familie deosebita. Oameni foarte linistiti, cu preocupari majore de o mare generozitate sufleteasca, foarte primitori. Cu mama am stat de vorba, lucreaza la o editura la Scanteia, isi punea mari probleme in privinta educatiei si a tineretului in general, tema pe care am si discutat de altfel, timp in care mi-am dat seama ca este de o bunatate deosebita, cu mare putere de intelegere si ca s-a sacrificat foarte mult pentru ambii copii, ca a suferit foarte mult din cauza perioadei in care … s-a pregatit pentru facultate si l-a ajutat in mod deosebit pe el, in aceasta perioada fiindu-le tot timpul alaturi. De fapt, o familie demna de o sincera invidie fiind foarte preocupati de casa si caminul lor, veghind in permenenta asupra copiilor care aveau tot ce-si putea dori si un climat familial plin de intelegere. Puteau sa-si primeasca prietenii in casa si chiar era subliniata aceasta idee ca prefera sa le vina toti prietenii in casa ca sa-i cunoasca si sa poata fi alaturi de ei.
Tatal era un om foarte amabil, linistit, poate mai ocupat cu probleme de serviciu sau mai putin sociabil, citea si lucra mult. Este inginer si auzisem ca a lucrat un timp ca specialist in strainatate.”
Anchetatori preocupati si de prietenii urmaritului
In urmatoarea declaratie Cazemir Benedict Ionescu isi insira toti prietenii si colegii mai apropiati pe care i-a avut in Bucuresti pe timpul studentiei sale. Numarul acestora se ridica la aproximativ 30. Astfel, aflam ca majoritatea fostilor colegi lucreaza in domeniul extractiei de petrol si sunt raspanditi prin mai toata tara: Bucuresti, Timisoara, Moinesti.
Mai departe, sunt nominalizati prietenii cunoscuti de catre Cazemir la Casa de cultura a studentilor. Sunt trecute locurile de munca ale acestora, date despre parintii lor si activitatile acestora, precum si intamplari prin care au trecut impreuna: „…, colega de institut, ulterior s-a mutat la Facultatea de Geologie in cadrul Universitatii, cu care am invatat impreuna pentru sesiunea de toamna, dupa ce ne cunoscusem mai bine in spitalul studentesc, unde fusesem internati”; „…, al carei tata lucreaza in redactia revistei "Viata miltara" cu care in cele cateva vizite in familie am purtat o serie de discutii pe teme literare si filozofice”.
Dupa patru ani s-a inchis dosarul, nu si scoaterea din evidentele Securitatii
Urmarirea informativa a lui Cazemir Benedict Ionescu a durat aproximativ patru ani. In raportul Securitatii brasovene, care propunea inchiderea dosarului de urmarire, se arata ca „in perioada facultatii, cat si ulterior, in diferite imprejurari a cunoscut mai multi cetateni straini. Legaturile cu acestia au avut in general un caracter ocazional. La locul de munca nesemnalandu-se sa manifeste vreun interes pentru date secrete, desi avea acces la acestea. Relatiile lui cu cetatenii straini fiind determinate in principal de schimbul de idei pe diferite planuri, neurmand nici un avantaj material sau de alta natura… De asemenea, s-a mai stabilit ca sus-numitul are si unele preocupari din domeniul literaturii, fiind pasionat de acest lucru, care este de fapt visul lui din tinerete. A participat si participa la diferite cercuri literare cu care ocazie a cunoscut o serie de persoane care lucreaza in domeniul artei si culturii. Unii dintre ei fiind lucrati de organele de securitate. Nu a rezultat ca Ionescu Cazemir ar intretine relatii cu acestia de natura sa afecteze siguranta statului”, se arata in raport. In consecinta, Securitatea l-a scos de sub urmarire. A mai fost tracasat de ofiterii de Securitate pana in 1978 cand, nemairezistand, a fost obligat sa paraseasca Brasovul, mutandu-se cu serviciul la Bolintin. Asadar, Cazemir Benedict Ionescu n-a fost urmaritor, ci urmarit.
