Exemplul ipotetic de mai sus ilustrează cât se poate de bine modul în care mulţi oameni politici, sau care au conexiuni importante în zona politică, au reuşit să cumpere proprietăţi ale statului la preţuri derizorii. România liberă vă prezintă cele mai cunoscute astfel de tranzacţii, ordonate descrescător, în funcţie de raportul dintre preţul real al activelor imobiliare şi preţul “de chilipir” cu care au fost cumpărate. Precizăm că unele dintre aceste afaceri s-au transformat în dosare penale, în timp ce altele au fost considerate doar “imorale”.
Puiu Popoviciu a învins statul cu SCORUL de 150:1
Ex-ginerele lui Ion Dincă, Puiu Popoviciu a făcut multe businessuri, însă cea mai mare lovitură a vieţii lui a fost punerea la cale a Băneasa Investment, “un orăşel de sine stătător” amplasat pe 200 de hectare în nordul Capitalei, între pădurea Băneasa şi Aeroportul Băneasa. Aici se regăsesc supercartiere de vile şi de blocuri ale căror penthouse-uri sunt locuite de VIP-urile zilei (de la fiul lui Mugur Isărescu, la Ioana Băsescu), clădiri de birouri clasa A, showroom-uri auto, noul sediu al ambasadei SUA, cel mai de succes mall din România, “Băneasa Mall”, singurul magazin Ikea din ţară, magazine precum Carrefour sau Brico-Store, cabinete notariale, etc. Înainte de criză specialiştii în imobiliare estimau că în momentul finalizării, valoarea proiectului Băneasa ar urma să atingă între 1 şi 4 miliarde de euro, transformându-l nu doar în cel mai mare proiect imobiliar al României, ci în cel mai ambiţios proiect din Europa Centrală şi de Est.
Însă asupra Proiectului Băneasa planează “umbra” unei tranzacţii dureroase pentru statul român. Astfel, Puiu Popoviciu a fost trimis în judecată pentru că la momentul demarării construcţiei “oraşului privat”, compania Băneasa Investment a subevaluat de 150 de ori valoarea celor 224 hectare de teren ale statului (gruparea Popoviciu s-a asociat cu Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, care a adus ca aport valoroasa livadă didactică din Băneasa). Iată ce spun procurorii care au decis trimiterea în judecată a lotului Popoviciu: “Ca urmare a eliberării titlului de proprietate pe suprafaţa de 224 ha a fost cauzat statului un prejudiciu de 335.387.260 RON. Prejudiciul cauzat USAMV Bucureşti se ridică la suma de 619.472.218 RON şi se compune din valoarea terenurilor aportate prin subevaluare la capitalul social al SC Băneasa Investments S.A. şi din scoaterea din societate a sumelor de bani care fuseseră aportate la capitalul social, lipsind societatea de capital de lucru”.
Meciul Dan Voiculescu-statul român, SCOR 75:1
Voiculescu a fost trimis în judecată pe 4 decembrie 2008, după ce a cumpărat 36.676 mp de teren şi 9.983 mp de construcţii în Băneasa, pe o mică peninsulă scăldată de apele lacului Herăstrău, la un preţ de 75 de ori mai mic decât cel real, conform rechizitoriului procurorilor DNA, la trimiterea în judecată. Voiculescu e acuzat de procurorii DNA că şi-a utilizat poziţia politică pentru a cumpăra pachetul majoritar de acţiuni al Institutului de Cercetări Alimentare la un preţ mult mai mic decât cel real: „Folosirea de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid a influenţei şi autorităţii date de această calitate în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul bani, bunuri sau alte foloase necuvenite şi spălare de bani”.
Procurorii au constatat nu doar că terenurile şi clădirile au fost subevaluate, ci şi că nu s-au respectat procedurile legale de organizare a licitaţiei: „În perioada 1991-2003, inculpaţii au desfăşurat o serie de operaţiuni financiare şi comerciale frauduloase în scopul de a facilita adjudecarea prin licitaţie, de către Grivco SA (n.r. una din companiile lui Voiculescu), a pachetului de acţiuni deţinut de Administraţia Domeniului Statului la I.C.A., la un preţ mult mai mic faţă de valoarea comercială reală, în condiţii discriminatorii, netransparente şi prin subevaluarea activelor şi a titlurilor de participare. La data de 16.07.2003, Corneliu Popa, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Agenţiei Domeniilor Statului, a aprobat declanşarea, fără mandat din partea statului român, a procesului de privatizare al Institutul de Cercetări Alimentare S.A. Bucureşti, stabilind o valoare a pachetului de acţiuni de 94,5 ori mai mică decât valoarea comercială reală a acestuia. Prin subevaluarea cu intenţie a terenurilor, construcţiilor şi a titlurilor de participare şi prin falsificarea documentaţiei, consemnându-se, în mod nereal, că a fost îndeplinită condiţia publicităţii intenţiei de privatizare, acest pachet de acţiuni a fost achiziţionat cu suma de 104.730 de euro, în vreme ce valoarea reală era de 7.900.929 de euro”. Mai simplu spus, cu un an şi cinci luni înainte ca Adrian Năstase să-şi încheie mandatul de premier, Dan Voiculescu a reuşit performanţa ca cu banii de un Audi S8. să-şi ia una din cele mai superbe proprietăţi imobiliare ale României, întinsă pe 3,6 hectare în inima Herăstrăului, plus aproape 10.000 mp de spaţii construite.
Singurii participanţi la licitaţia pentru privatizarea ICA au fost firma lui Voiculescu, Grivco SA, şi, în nume propriu, Gheorghe Mencinicopschi, directorul general şi membru al A.G.A. al ICA, şi totodată subordonat pe linie de partid al lui Dan Voiculescu. Ulterior acţiunile ICA au ajuns la cele două fiice ale magnatului PC, prin donaţie.
Meciul Gigi Becali-România SCOR 54:1
Ciobanul antedecembrist, miliardarul, milionarul, patronul de club, protectorul ortodoxiei şi politicianul George Becali (actualmente deputat pe listele PNL), un om popular în rândul maselor, a fost la rândul său implicat într-o schemă imobiliară, prin care a ajuns în posesia unor terenuri ale statului român. Astfel, între 1996 şi 1999 Gigi Becali a fost implicat în două schimburi de terenuri cu Ministerul Apărării, oferind, conform rechizitoriului procurorilor, nişte terenuri “mai puţin valoroase” şi primind de la stat parcele “mai valoroase”. În anul 1999 Becali a dat 21,58 ha situate în extravilanul localităţii ilfovene Ştefăneşti, primind la schimb 20,9 hectare ale MApN amplasate în intravilanul comunei Voluntari şi racordate la electricitate. Ministerul de Finanţe a calculat că statul a fost păgubit în urma acestei tranzacţii cu suma de 942.250 de dolari americani, la care se adaugă indexarea la zi. Experţii evaluatori cu care a lucrat cu procurorii în acest caz, au stabilit pe baza unei grile cu preţurile minime pe zonă în perioada 1999-2000, ataşate dosarului DNA, că în 1999 valoarea minimă a unui metru pătrat de teren în zona Ştefăneşti era de 950 lei vechi, iar valoarea minimă a unui metru pătrat de teren în zona Voluntari era de 53.259 lei vechi, ceea ce înseamnă un raport de 1/56. Dacă luăm în calcul şi că suprafeţele schimbate de Becali cu MAPN nu au fost egale (n.r. ci aproape egale), rezultă că terenurile statului au fost subevaluate de 54 de ori.
Pe 5 octombrie 1998 mai fusese încheiat un contract similar de schimb imobiliar între MApN şi Gigi Becali, prin care se predau la schimb 8,80 hectare de teren situat în intravilanul Voluntariului, pentru 9,36 hectare de teren în comuna Ştefăneşti,
Implicat în aceste schimburi a fost şi Ministrul Apărării de la acea vreme, Victor Babiuc, care, conform procurorilor, , uzând de prerogativele funcţiei de conducere pe care o deţinea în cadrul acestui minister, a aprobat schimburile de terenuri cu încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează proprietatea publică şi circulaţia juridică a terenurilor, în defavoarea statului. Ulterior s-a constatat că fiica ministrului, Ioana Babiuc, a cumpărat de la Gigi Becali o parcelă amplasată chiar pe unul din terenurile primite de oier de la MApN. “Afacerea MApN” s-a lăsat cu proces penal pentru Becali, Babiuc şi fiica sa, precum şi pentru mai mulţi oficiali militari, însă cei implicaţi au fost achitaţi, deoarece procurorii nu au putut dovedi că apariţia “Ioanei” în scenă, face parte din vreo înţelegere secretă a lui Babiuc cu Becali, de răsplătire a celui din urmă pentru că i-a oferit pământul statului “pe tavă”. Pur şi simplu a fost o afacere din care statul a ieşit prost, ca mai mereu, fără nici un vinovat.
Umbrele lui Bittner-Petrache-Cocoş SCOR 31:1
În 2000, Crin Antonescu, pe atunci Ministru al Tineretului şi Sportului în guvernarea CDR a semnat actele de punere în posesie a BTT (Biroul de Turism şi Tranzacţii, fost de Turism şi Tineret înainte de 1990), cu suprafeţe mari de terenuri în zone imobiliare de gradul zero, cum este parcul Herăstrău. Coincidenţă, de îndată ce Crin Antonescu a dat salba de terenuri premium pe mâna BTT, Liviu Valentin Viclea, şeful BTT de la acea vreme, a încheiat o serie de contracte de asociere în participaţiune cu câteva firme obscure.
În acest mod, la începutul anului 2000, firma Domino Impex 94 SRL a cumpărat de la BTT, la preţ de chilipir (23 dolari/mp), aproape 7 hectare din Parcul Herăstrău, adică cam de 31 de ori sub preţul pieţei, conform estimărilor publicate de ziarul Gândul. Combinaţia prin care Domino Impex 94 SRL a pus mâna pe teren s-a parafat la numai câteva luni după ce Crin Antonescu a semnat mai multe certificate de atestare a dreptului de proprietate în favoarea BTT, instituţie care nu era în subordinea ministerului. Ulterior, instanţa a confirmat că ministerul condus de Antonescu nu era minister de resort pentru BTT (n.r. adică nu avea dreptul să hotărască soarta respectivelor proprietăţi).
Actele de vânzare-cumpărare au fost anulate un an mai târziu, iar Liviu Viclea, şeful BTT care a vândut către Domino Impex cele 7 hectare din parcul Herăstrău a fost condamnat, în anul 2001, la şase ani de închisoare tocmai pentru încheierea acestor contracte prin care a deposedat BTT-ul de terenurile primite pe semnătura lui Crin Antonescu.
Până în ziua de azi asupra lui Antonescu planează suspiciunea că nu a respectat legea atunci cînd a emis certificatele de atestare a dreptului de proprietate în favoarea BTT. Pentru emiterea acestora, ministrul Antonescu avea nevoie de avize de la Primăria Bucureşti, avize care se pare că lipsesc de la dosarul în cauză.
Un amănunt important e că firma Domino Impex 94 SRL o avea printre asociaţi pe Carmen Finiş, soţia lui Bartolomeu Finiş, partener de afaceri al lui Alexandru Bittner, apropiat al lui Adrian Năstase. Pentru a înţelege mai bine conexiunile din jurul Domino Impex 94, precizăm că firma a avut acelaşi sediu social ca şi societatea „Trei Cocosi – Complex International” SRL, celebra firmă înfiinţată în 2000, care i-a avut ca acţionari printre alţii pe Dorin Cocoş, Alexandru Bittner şi Elena Udrea.
Deşi Domino Impex 94 pierduse în instanţă dreptul de proprietate asupra feliei din Parcul Herăstrău, patronii acesteia nu s-au lăsat intimidaţi în planurile lor, de justiţie. Aşa se face că acelaşi SRL, Domino Impex 94, a cumpărat din nou în 2003, printr-o inginerie asemănătoare, 62.000 mp din preţiosul teren al Tenis Club Herăstrău, de data asta după ce patrimoniul BTT a fost trecut în subordinea RAPPS. Şef la acea vreme peste RAPPS era Eugen Bejinariu, unul din apropiaţii lui Adrian Năstase.
În mod ironic, Crin Antonescu locuieşte într-un apartament de lux amplasat în nordul Capitalei, nu departe de halca din Herăstrău, care a ajuns, urmare a semnăturii sale, în proprietatea unuia din cele mai influente grupuri de interese postdecembriste.
Verişorul vicelui-PNL Norica Nicolai, şut şi gol… în 4 meciuri
Aproape de complexul „Stejarii” al lui Ion Ţiriac şi de „Băneasa Development” al lui Gabriel Popoviciu, ADS a tocat în ultimii 11 ani o proprietate a statului deosebit de valoroasă. Cel mai important beneficiar este Marian Clinci, vărul Noricăi Nicolai. În 2000, când europarlamentarul Norica Nicolai (PNL) era secretar de stat la Ministerul Muncii, vărul acesteia, Marian Clinci, a reuşit să cumpere 11.902 metri pătraţi de teren, plus 1.900 mp de drumuri şi căi de acces la un preţ ridicol: 27.000 de dolari. În 2001, cu aprobarea ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu (PSD), Clinci a cumpărat şi halele de creştere a viermilor de mătase întinse pe 1.012 mp, la pachet cu 4.500 mp de teren, pentru doar 75.000 dolari. Clinci şi-a amenajat în halele de creştere a viermilor de mătase un hotel de trei stele, cu teren de tenis şi terasă. Cercetătorii au fost astfel forţaţi să se refugieze împreună cu colecţia naţională de viermi de mătase, care numără 80 de rase diferite, în spaţii improprii.
În 2003, Marian Clinci a închiriat pentru 6 ani de la Sericarom 2.250 mp de teren, plus construcţii întinse pe 219 mp: „cabina recepţie filatură”, „hala producţie fir mătase”, „depozit produse finite”. Vărul Noricăi Nicolai a închiriat chiar şi cabina portarului, locuinţa de serviciu a muncitorilor şi toaletele. Lui Clinci i s-a stabilit o chirie de 10 cenţi/mp pentru teren şi 1 dolar/mp pentru construcţii, în total 440 dolari/lună. Mai mult, una din clauze stipula că după expirarea contractului, institutul se obligă să prelungească automat contractul cu încă 4 ani pentru o parte din teren.
În iarna lui 2008, ADS a numit director la Sericarom patronul unei mici firme cu domeniu de activitate: „baruri”. Este vorba de Gabriel Lenghel, angajat al ADS şi fost lider al tineretului Partidului Umanist Român din judeţul Alba. La scurt timp după numire, Lenghel i-a închiriat şi el pe zece ani verişorului Noricăi Nicolai pavilionul central al institutului (1096 mp) şi clădirea modului de filare (337 mp), împreună cu o suprafaţă de teren de 2.200mp, pentru suma de 3.050 euro/lună.
Trei luni mai târziu, fără a avea mandatul consiliului de administraţie, Lenghel a prelungit contractul de închiriere de la 10 la 15 ani şi a introdus clauze împovărătoare pentru institutul de cercetări. Gabriel Lenghel i-a dat permisiunea lui Marian Clinci să investească în spaţiile închiriate 2 milioane de euro în decurs de 5 ani, pentru activităţi economice de interes propriu, „hoteliere, agrement, spaţii de birouri”, acceptând ca, în cazul în care Clinci dă cumva faliment cu „activităţile de agrement”, Institutul de Sericicultură să-i despăgubească acestuia investiţia. Raportul Corpului de Control al ministrului Agriculturii din mandatul lui Valeriu Tabără cataloga contractul ca dezavantajos pentru Sericarom: „afacerea aparţine societăţii private cât e rentabilă, iar ulterior, când devine nerentabilă, societatea privată nu pierde nimic, toate pasivele rămânând statului, prin unitatea sa”. Mai mult, contractul îi dă lui Clinci „drept de preempţiune în caz de vânzare” sau faliment al Institutului Sericarom. Raportul corpului de control critică şi chiria modică, aproximativ 1 euro/mp, mult sub preţul pieţei la momentul semnării contractului. În noiembrie 2011, RL dezvăluia modul de operare al verişorului Noricăi Nicolai, pentru a pune mâna la preţ de nimic pe terenurile şi clădirile statului român. La acel moment am cerut un punct de vedere din partea lui Marian Clinci, care însă nu a dorit să comenteze acuzaţiile referitoare la prejudicierea Sericarom: „Nu sunt persoană publică, deci nu sunt obligat să vorbesc cu dumneavoastră”.
Preşedintele României a înfrânt România cu SCORUL de 10:1
Traian Băsescu, pe când era Primar General al Capitalei, a cumpărat un apartament de 370 mp, plus un garaj de 40 mp, amplasat într-o vilă istorică, fix în centrul Bucureştiului. La acel moment s-a vehiculat că suma plătită de Preşedintele României a fost de “17.870 euro”, sau „19.000 USD” adică echivalentul unui apartament de 2 camere dintr-un bloc comunist. În data de 04.02.2003 Traian Băsescu a devenit în baza legii 10/2001, proprietarul imobilului situat în Bucureşti, Str Ştefan Mihăileanu nr.2, corp A, et.1, ap 2. Tranzacţia fulger s-a petrecut după ce, cu doar 6 luni înainte, pe 14.08.2002, Traian Băsescu şi soţia lui Maria, închiriaseră apartamentul de la Administraţia Fondului Imobiliar, aflată în subordinea Primarului General (n.r. Traian Băsescu la acel moment). Se pare că Traian Băsescu ştia foarte bine că primeşte “o pomană” din partea statului, deoarece între momentul închirierii apartamentului din Mihăileanu şi cel al cumpărării acestuia, pe 21 octombrie 2002, actualul şef al statului şi-a cumpărat şi o vilă, amplasată tot în Capitală, pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr 137B, pentru care a plătit preţul pieţei, adică 280.000 USD. Preşedintele României a fost cercetat penal pentru această tranzacţie, dar procurorul de caz i-a dat NUP, deoarece “Traian Băsescu a dobândit imobilul în calitate de persoană fizică şi nu şi l-a atribuit singur…”. E adevărat, nu şi l-a dat el, ci i l-au dat subalternii săi din PMB. Presa centrală, la momentul descoperirii tranzacţiei imobiliare cu statul în care a fost implicat Preşedintele, relata că imobilul fusese subevaluat de 5-10 ori, comparativ cu preţul pe piaţa liberă.
R.L. nu are pretenţia că a epuizat lista “norocoşilor” care au cumpărat imobile şi terenuri subevaluate de la statul român, ci doar a vrut să arate că această practică este una transpartinică, punctând cele mai mediatizate astfel de cazuri, pe care le-a ordonat în ordine descrescătoare a pagubei produse statului.
Reacţiile VIP-urilor dâmboviţene la întrebările noastre:
Europarlamentarul Norica Nicolai a primit mai multe întrebări din partea RL, inclusiv dacă există o similitudine între afacerile verişorului ei şi cumpărarea ICA la preţ subevaluat de către Dan voiculescu. Norica Nicolai ne-a răspuns: “Domnul Marian Clinci este văr de-al doilea cu mine, bunicii noştri au fost fraţi. Nu cunosc nimic în legătură cu proprietăţile sau afacerile domnului Clinci pentru că nu mă interesează acest subiect, neintrând în preocupările mele”.
Preşedintele PNL Crin Antonescu, al doilea om în stat, a răspuns întrebărilor legate de “Afacerea Herăstrău” din timpul mandatului său de Ministru al Tineretului şi Sportului. Vi le prezentăm mai jos:
RL: Consideraţi că aţi făcut o ilegalitate când aţi semnat punerea în posesie a BTT cu baza sportivă Herăstrău?
Crin Antonescu: Nu
RL: Cunoaşteţi care e preţul cu care baza a fost înstrăinată la momentul respectiv către firme private?
Crin Antonescu: Nu
RL: Consideraţi că situaţia vânzării Bazei Herăstrău a BTT este similară cu cea a lui Dan Voiculescu, care a cumpărat ICA la un preţ subevaluat?
Crin Antonescu: Nu cunosc situatia ICA
Preşedintele României Traian Băsescu nu ne-a răspuns la solicitare. În schimb a făcut-o în locul său purtătorul de cuvânt al Cotrocenilor, Bogdan Oprea. Reproducem mai jos aceste răspunsuri:
RL întrebare 1: Mai este proprietar al casei din Mihăileanu?
Purtător cuvânt Cotroceni: Da.
RL întrebare 2: Dl preşedinte cunoaşte valoarea de piaţă a respectivului apartament în anul 2002?
RL întrebare 3: Consideră că situaţia domniei sale este similară cu cea a lui Dan Voiculescu, care a cumpărat ICA la un preţ subevaluat?
Purtător cuvânt Cotroceni, răspuns la întrebările 2 şi 3: Nu a fost făcută nicio evaluare de piaţă. Domnul preşedinte Traian Băsescu a achiziţionat apartamentul din Str. Mihăileanu din Bucureşti după aceeaşi legislaţie după care toţi ceilalţi români au cumpărat locuinţe ale statului imediat după ’89 (nu a existat nicio prevedere legală expresă în baza căreia domnul preşedinte Traian Băsescu să fi cumpărat respectivul apartament).
Ex-ginerele lui Ion Dincă, Puiu Popoviciu nu ne-a răspuns. A făcut-o PR-ul său în schimb, care ne-a spus că dl Popoviciu e plecat în vacanţă şi nu răspunde la încercările sale de a-l contacta.
Preşedintele fondator al PC, Dan Voiculescu nu a răspuns la întrebările RL, deşi i-au fost trimise mai multe solicitări pe adresa PC şi a preşedintelui PC, Daniel Constantin.
Deputatul PNL Gigi Becali nu ne-a răspuns dacă există similitudini între schimburile de terenuri făcute de domnia sa cu MApN şi cumpărarea ICA la preţ subevaluat de către Dan Voiculescu, în ciuda solicitărilor repetate.
