Primele rezultate ale unei anchete derulate de procurorii Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT) pun în lumină miza uriaşă care se ascunde sub unele standuri din Dragonul Roşu: aproape 600 milioane dolari, bani care au fost scoşi din România numai în ultimii patru ani prin tranzacţii vamale frauduloase şi spălare de bani. România Liberă a documentat cine sunt personajele-cheie ale acestor operaţiuni şi cum anume se derulează acestea.
„Zheng Weiming este o garanţie”
Unul dintre oamenii cu greutate în acest joc cu mize de sute de milioane de dolari este omul de afaceri chinez Zheng Weiming. Potrivit procurorilor DIICOT, Zheng face parte dintr-o familie care este asociată chiar cu patronul complexului Dragonul Roşu, Nicolae Dumitru, cunoscut şi drept „Nicu Niro”. „Inculpatul Zheng Weiming este un important om de afaceri în China, fiind membru al unei importante familii din această ţară care are afaceri în România. Această familie are un important rol în dezvoltarea Complexului Comercial Dragonul Roşu, membrii acesteia fiind asociaţi în cadrul societăţii ce a dezvoltat acest complex. Prin poziţia sa în cadrul familiei, Zheng Weiming a fost o garanţie pentru oamenii de afaceri chinezi că îşi vor primi marfa în cele mai bune condiţii, respect ce este dublat de cunoştinţele pe care acesta le avea în mediul de afaceri chinez”, descriu anchetatorii DIICOT rolul lui Zheng Weiming în gruparea care acţionează în Dragonul Roşu. Verificările R.L. au arătat că, într-adevăr, în cadrul societăţii Dragonul Roşu SA apare ca acţionar un membru al familiei Zheng – este vorba de Zheng Xing. Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, cota deţinută de acesta este de 30%, cu un aport de 207.750 lei noi. Celelalte 70 de procente din societate sunt deţinute de Niro Investments, societate care face parte din grupul Niro, controlat de omul de afaceri Nicolae Dumitru. Contactat de RL, Ion Badea, unul dintre administratorii societăţii Dragonul Roşu SA, a declarat că asocierea activităţii grupării asiatice cu brandul Dragonul Roşu este pur întâmplătoare. „Nu pot să comentez prea multe, pentru că nu am văzut dosarul. Ştiu că există unul, însă nu ştiam că s-a făcut deja rechizitoriul. În rest, alăturarea cu brandul Dragonul Roşu este pur întâmplătoare”, ne-a declarat Ion Badea.
Reţeaua avea control total şi folosea chiar şi persoane cu dizabilităţi
Mergând pe firul tranzacţiilor comerciale suspecte, procurorii au mai descoperit că membrii reţelei asiatice stabiliseră un control total asupra operaţiunilor comerciale, de la introducerea în ţară a mărfurilor importate şi până la scoaterea banilor astfel rezultaţi din România. Potrivit anchetatorilor, afaceriştii chinezi şi vietnamezi se foloseau în derularea operaţiunilor şi de persoane cu dizabilităţi fizice. „Pentru ca întreaga activitate să fie sub controlul lor – de la comanda de marfă din ţara exportatoare până la transportul maritim, introducerea în ţară, transportul intern şi distribuirea către comercianţi au fost înfiinţate societăţi comerciale cu obiect specific (comisionariat vamal şi transport)”, se arată în rechizitoriul procurorilor DIICOT. Din verificările instituţiilor abilitate a rezultat că, până în prezent, gruparea a spălat peste 83,2 milioane dolari, în 2006, iar între 2007 şi 2010 ar fi fost spălaţi alte 273,7 milioane dolari şi aproape 33,9 milioane euro. Potrivit unor surse oficiale, sumele acestea nu sunt şi cele finale, din moment ce anchetatorii verifică în prezent activitatea a circa 15 societăţi comerciale.
Cum plecau banii din Dragonul Roşu în Noua Zeelandă
Verificând traseul banilor externalizaţi de la Dragonul Roşu, procurorii DIICOT au descoperit şi un mod de operare extrem de bine pus la punct. În schemă apar companii din importante centre off-shore, cunoscute ca necooperante cu organele de anchetă. Astfel, după ce banii erau colectaţi de la afaceriştii care cooperau cu gruparea, aceştia erau transportaţi, cash, de la Bucureşti la Galaţi. Acolo, sumele erau preluate de Vasiliy Badika, basarabean cu cetăţenie bulgară, care activa în Ucraina. Rolul lui Badika era, potrivit anchetatorilor, acela de a scoate banii din România şi a-i transporta în Ucraina, unde erau introduşi în sistemul bancar local. Uriaşele sume ajungeau apoi, prin transferuri din cont în cont, în bănci din Ţările Baltice şi de acolo în Noua Zeelandă, China şi Vietnam: „Astfel, după ce erau scoşi din România, banii erau introduşi în sistemul bancar, după care, folosind bănci din Letonia (important centru bancar), respectiv Baltic International Bank, sumele erau transferate în contul în care se dorea. Se constată că prin acest circuit se asigurau toate cele trei etape recunoscute ale procesului de spălare de bani, respectiv plasare, stratificare şi integrare, fapt ce făcea imposibil de stabilit o legătură între locul (contul) unde ajungeau şi sursa de provenienţă”, se arată în rechizitoriul întocmit de procurorii DIICOT. Printre probele deţinute de anchetatori cu privire la schemele de externalizare a sutelor de milioane de dolari dinspre România spre Asia există şi o „evidenţă paralelă” a sumelor scoase din ţară, ţinută chiar de membrii reţelei. Din documentele cu pricina reiese că gruparea care opera în Dragonul Roşu folosea şi societăţi off-shore din Noua Zeelandă, precum Keanu Group Limited, Feratex Group Ltd şi Piemonte Ltd.
INSTRUMENTE
Corupţie şi identităţi false
Din rechizitoriul procurorilor români reiese, totdată, că reţeaua din Dragonul Roşu nu ar fi putut frauda statul român fără complicitatea unor funcţionari cărora le-ar fi fost cumpărată tăcerea. „Trebuie specificat că fenomenul infracţional (…) a fost posibil şi a căpătat o amploare deosebită datorită largheţii legislaţiei române (adaptate la cea europeană) referitoare la regimul vamal şi inexistenţei unui control din partea autorităţilor române privitor la documentele prezentate de comercianţii ce desfăşoară activităţi comerciale”, susţin procurorii. Afaceriştii introduceau în ţară produsele comercializate la Dragonul Roşu prin porturile Constanţa şi Agigea-Sud. Adesea, membrii reţelei se foloseau de identităţi false pe baza cărora îşi înfiinţau firmele cu care operau. Însuşi Zheng Weiming a recurs la această soluţie. Potrivit DIICOT, verificările au demonstrat că Zheng Weiming este una şi aceeaşi persoană cu Zheng Shuqin, identitate sub care acesta a fost expulzat din România în 2002. O altă persoană anchetată de procurori în acest dosar, Wang Jie, a mai intrat în România cu identitatea Hong Qiang.
