Cu cât se vinde sănătatea unui elev

Aproape jumătate din cei cu care a stat de vorba jurnalistul au acceptat ca elevii lor să aibă acces la alimente interzise de ministerele Sănătăţii şi Educaţiei şi care, în plus, sunt „sterilizate prin iradiere”.

Am pretins că sunt reprezentantul companiei fictive „Solaris Alimentaria”, care vrea să amplaseze chioşcuri şi rulote mobile în curţile unităţilor şcolare. Pentru a fi convingător, mi-am făcut pliante de prezentare pe care scria cât mai vizibil lista de produse pe care vreau să le comercializez. Am ales cât mai multe dintre alimentele interzise de lege pentru a fi vândute în şcoli:  snacksuri, hot-dog, hamburgeri, salate cu sos de maioneză, cartofi prăjiţi, sucuri răcoritoare, milkshake de banane şi caise, sifon. „Te ţii slim pentru că sucurile, îngheţata  şi muştarul au conţinut de zahăr zero, folosindu-se în loc aspartam”, scria pe pliant. Pentru un plus de „atractivitate”  am mai menţionat faptul că produsele au „zero germeni”, fiind „sterilizate prin iradiere”. Cu pliantul în mână am luat la rând peste 20 de licee din Bucureşti şi localităţile limitrofe, încercând să-mi promovez „afacerea”.  Prin orice mijloace, după cum veţi vedea mai jos.

„Un bonus pentru ajutor” în valoare de 2.000 de lei

În comuna Brăneşti am mers direct la Liceul Silvic. Când mi-au auzit propunerea şi după studierea cu atenţie a pliantului, grija directoarei Udrescu Maria şi a adjunctului său, Cristescu Mihail, s-a îndreptat nu către sănătatea alimentară a elevilor, ci către profiturile SRL-ului concurent, care avea deja un fast-food la şcoală: „Îl desfiinţează în felul ăsta pe ăla de la poartă”. După ce le-am comunicat că „politica firmei noas­tre e ca pe lângă plata chiriei să dăm şi un bonus informal celor care ne facilitează accesul la elevi”, mi s-a spus că vor analiza propunerea. Următoarea destinaţie a fost Liceul Agricol Brăneşti. Directoarea Robitu Dorina m-a întâmpinat călduros: „Aaaa! Vă aşteptam. Mi-a spus colega de la Liceul Silvic că veniţi. Lăsaţi-mi o ofertă”. 

M-am conformat şi mi-am prezentat „hamburgerii” şi „bonusul pentru conducere”, insistând că „oricum sandvişurile care se vând în şcoli sunt de fapt la fel de rele ca hotdogii şi hamburgerii” şi i-am explicat că „pentru ca produsele noastre să nu  se regăsească pe lista de produse interzise a ministerului, noi o să le schimbăm numele din «hodog» în «sandviş cu crenvurşti», din  «hamburger» în «sandviş cu chifteluţă de vită», iar peste «cartofii prăjiţi» o să presar nişte mărar sau busuioc şi o să schimb denumirea în «cartofi ţărăneşti». Apoi i-am explicat că lunar, pe lângă chirie, o să îi lăsăm la casieria şcolii 2.000 lei reprezentând „bonusul de ajutor”, pe care să-l împartă cu contabila şefă (n.r. cosemnatara contractului). Directoarea a decis că banii vrea să-i împartă doar cu directoarea adjunctă. Motivul l-a clarificat adjuncta Dolocan Gabriela: „Foarte multă vreme, până să ne prindem noi, ea a făcut legea aici peste noi şi băga totul în buzunar…”. Ambele au ţinut ca şpaga şi chiria să nu se amestece: „Mă gândeam ca bonusul ăla să nu rămână la casierie”… „Dacă dumneavoastră vreţi să fie totul ermetic şi nouă ne place la fel. E bine să procedăm în felul următor: să daţi banii pentru chirie la casierie, pentru că aşa este normal, iar comi­sionul să ne parvină personal de la dumneavoastră, în două plicuri”.

Câteva ceasuri mai târziu am prezentat conducerii liceului un contract în care era strecurată ca din greşeală sintagma: „comercializarea de produse tip fast-food”. Politicoasă, directoarea adjunctă a intervenit: „Ar fi bine ca din acest contract să dispară totuşi termenul fast-food, că nu vă avanajează nici pe dumneavoastră, nu ne avantajează nici pe noi. Dumneavoastră ştiţi foarte bine că se face antireclamă la acest lucru. Ne gândim la altă denumire care să nu lezeze urechile nici în Ministerul Sănătăţii, nici în Ministerul Învăţământului, ştiţi?”.

Adjuncta mi-a explicat apoi şi care este viziunea ei despre şpagă: „Comisionul pe care-l iau directorii e perfect legal. Toată lumea ştie că aşa se întâmplă în momentul în care se face un contract… Dar e mai bine aşa, că oala acoperită este mai bună”. A doua zi directoarea şi contabila şefă a Liceului Agricol Brăneşti au semnat cu „Solaris Alimentaria” contractul „curăţat” între timp de termenul „fast-food”. Fericite, directoarele mi-au oferit şi reclamă gratuită: „Deja am anunţat elevii la clase că va veni o rulotă cu mâncare în pauze”.  Auzind că am bătut palma cu Liceul Agricol, directoarea Liceului Silvic Brăneşti s-a înmuiat, cerându-mi şi ea „o ofertă”.  Intervievată în cursul zilei de ieri de reporterii Prima TV, directoarea adjunctă Dolocan Gabriela a negat că ar fi acceptat produse fast food în liceul pe care îl conduce. Mai mult, s-a declarat pro alimentaţie sănătoasă, negând (în ciuda evidenţelor)  că liceul a semnat vreun contract cu „Solaris Alimentaria”.

Junk-food cu faţă umană

La Liceul Dimitrie Bolintineanu din Rahova, unde deja se vând produse tip fast-food şi sucuri acidulate şi cu cofeină, directoarea Costica Vărzaru şi directorul adjunct Lungulete Ştefan mi-au respins la început propunerea, răspunzându-mi sec, în faţă: „Aceste alimente sunt interzise”. După ce le-am explicat că „oricum deja se vând în şcoală asemenea produse!”, directorul-adjunct a exclamat râzând către colega sa: „Aaaa! Ne-ai verificat!”. Două zile mai târziu am revenit în biroul adjunctului. Ca să-l conving să mă lase să-mi vând alimentele interzise, i-am pus acestuia pe birou un sandviş cu maioneză şi o sticlă de suc acidulat cu cofeină, cumpărate de la buticul de la etajul doi al liceului.

După o jumătate de oră de discuţii, două erau problemele care-l măcinau pe dascălul şef: „Ne-ar interesa… dar la noi e altceva. Acum mai avem un magazin. Chiria merge în contabilitate, dar probabil are şi o înţelegere cu doamna director. Să vedem cum e cu ăştia. Dacă doamna directoare are o convenţie cu ei şi îi convine… Şi un alt aspect. Ca noi să fim oarecum acoperiţi ar trebui ca noi să facem asta cu acordul comitetului de părinţi. Trebuie cotită la comitetul de părinţi”. Ca soluţie pentru păcălirea părinţilor i-am propus o listă cu denumiri false, mai umane, pentru produsele de tip junk-food. Ideea i-a surâs pe loc: „E mai rezonabil aşa. Venind noi cu ideea şi acceptând-o ei, noi suntem puţin acoperiţi”.

Directorul Sever Popa: „Până la urmă E-urile nu-s aşa de rele”

La Colegiul Mihai Viteazu din Bucureşti, directorul Sever Popa a avut reacţia cea mai surprin­zătoare. „Chestia asta cu aspartamul e discutabilă, ca produs sintetitc”, ne-a descurajat iniţial profesorul. După ce a auzit însă de „bonus”, profesorul a îndulcit imediat tonul: „Până la urmă E-urile nu sunt aşa sperietoare cum le afişează. Ăsta este un conservant, că ai de ales între consumul de toxine produse de bacterii sau conservanţi. Care este mai bună? Nu merge că e mai proaspăt. Noi nu suntem în junglă să mâncăm numai proaspăt”. Un pic temător, şeful unităţii şcolare a început să se frământe: „E bine să implicăm părinţii cumva, să fie cu acordul lor. N-o să fie 1.000 de părinţi, o să fie 1-2 care se mai şi pricep”. I-am explicat că pentru afacerea „Solaris Alimentaria” cel mai important e să vândă hamburgeri, hotdog şi cartofi prăjiţi, fiindcă la ele marja de profit e cea mai ridicată şi că suntem dispuşi să aducem pe lângă produsele de mai sus şi un surplus de vitamine, dacă găsim pe cineva care să ne susţină cauza în faţa părinţilor. „Cred că reuşim”, ne-a promis directorul.

La Grupul Şcolar Nichita Stănescu din Sectorul 3, directorul, disperat că cei 30 de elevi pe care-i are cazaţi nu mai au cantină din cauza reparaţiilor care au loc în unitate şi că nici o firmă de catering nu vrea să se complice, dat fiind numărul mic de elevi, a refuzat din start şpaga, dar a fost de acord să mă lase să vând întregului liceu produse tip fast-food, dacă mă angajez să le ofer mese calde celor 30 de internişti. Mi-a spus însă că pentru o parafare a înţelegerii trebuie să obţin şi acordul Direcţiei Învăţământ Cultură de la Primăria Sectorului 3.  La Grupul Şcolar Energetic şi la Liceul Economic  din Buftea concurenţa mi-o luase înainte, vânzând hot-dogi, cafea, produse cu maioneză şi chipsuri. Directoarea Grupului Şcolar Energetic a admis că ştie că în unitatea sa se vând produse de pe lista neagră a ministerului, iar directoarea Liceului Economic, după ce în primă fază m-a respins motivând că nu pot vinde decât produse avizate de Ministerul Sănătăţii, când i-am adus dovezi că în şcoală se comercializează asemenea alimente, s-a enervat: „Sunt îngropată în hârtii. Ei pot să facă ce vor în şcoală”. Unul dintre elevi a contrazis-o însă pe şefa liceului: „Patronul buticului a fost adus în şcoală chiar de doamna directoare, ca să nu mai cumpere copiii prostii”.      

Lista alimentelor interzise în şcoli, conform Legii 123/2008:

Alimente cu conţinut mare de grăsimi: hamburgeri, pizza, produse de tip patiserie, cartofi prăjiţi, maioneză…

Alimente cu conţinut mare de sare: chipsuri, biscuiţi săraţi, snacksuri, covrigei săraţi, alune…

Băuturi răcoritoare: orice tip de băuturi răcoritoare, cu excepţia apei potabile îmbuteliate sau a apei minerale îmbuteliate.

Alimente cu conţinut mare de zaharuri: prăjituri, bomboane, acadele…

Bombe calorice: peste 300 kcal pe unitatea de vânzare.

40% din liceele vizitate de România Liberă vindeau deja ori s-au declarat dispuse să vândă produse de tip fast food.

În ediţia de mâine a cotidianului nostru veţi vedea ce a păţit reporterul RL când a încercat să intre pe terenul concurenţei, cum au răspuns propunerii noastre dascălii integri, precum şi reacţiile Ministerului Educaţiei la dezvăluirile noastre.

Mulţumim www.microbest.ro pentru furnizarea echipamentelor cu care s-a realizat materialul video.