După modelul făcut celebru de fostul şef al CFR Mihai Necolaiciuc, directorii Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare (ANIF) au încheiat contracte de milioane de lei cu firme clientelare pentru achiziţii exagerat de scumpe sau inutile
Toţi cei cinci directori generali care s-au succedat în ultimii patru ani la conducerea ANIF, Nicolae Mărăcine (PNL), Constantin Iancu (PDL), Cornel Popa (PDL), Zoltan Incze (UDMR) şi Vilmos Lukacs (UDMR), au cheltuit milioane de lei din bani publici, achiziţionând la preţuri mult supraevaluate echipamente cel mai adesea de o calitate îndoielnică. Acest lucru reiese dintr-un raport al Corpului de Control al Ministerului Agriculturii realizat pentru perioada 2008-2011.
Chinezării la preţuri de produse premium
Iată câteva dintre cele mai aberante achiziţii făcute între 2008 şi 2011 de conducerea companiei care se ocupă de administrarea sistemelor de irigaţii din România.
Spre exemplu, în mandatul fostului director Incze Zoltan, ANIF a cumpărat 96 de „discuri diamantate de flex”, la preţuri cuprinse între 496 lei bucata şi 744 lei. La data achiziţiei de către ANIF a lotului de discuri diamantate, cele mai scumpe astfel de produse comercializate într-un magazin de specialitate din Bucureşti costau 96 lei. Menţionăm că modelul de 96 lei din oferta magazinului era unul profesional marca Bosch, în schimb, discurile achiziţionate de ANIF sunt, conform inspectorilor corpului de control al ministrului, „chinezării”, care în piaţă costă între 5 lei şi 20 lei. Asta înseamnă că ANIF a achiziţionat discuri de flex la preţuri de 99 de ori mai umflate.
Corpul de control a mai descoperit că furnizorul de discuri al ANIF este SC FLUID PRES SRL, o firmă abonată la contractele acestei instituţii. Astfel, doar în 2009 şi 2010, cinci sucursale ale ANIF au realizat achiziţii directe de la SC FLUID PRES SRL în valoare totală de 3.518.000 lei.
Un alt exemplu de achiziţie aberantă a societăţii îl reprezintă bidinelele cumpărate la preţul de 79,65 lei/bucata. În magazinele de specialitate, preţul unui astfel de produs variază între 10 lei şi 29 lei. Conform Corpului de control, în magaziile de la sucursalele ANIF s-a constatat că nu e nicidecum vorba de bidinele profesionale, ci de modele ieftine.
Alte exemple de achiziţii absurde sunt gletieră (173,6 lei), ruletă (404 lei), burghiu cu diametrul de 12,5 (77,35 lei), ferăstrău pendular (2.108 lei), maşină de găurit cu acumulatori (1.630 lei), fludor (538 lei/kg). De asemenea, ANIF a cumpărat 453 de topoare cu preţuri cuprinse între 84 lei şi 365 lei. Pe piaţa liberă, preţul acestor produse variază între 8,75 şi 55 lei.
Au cumpărat foarfece pentru pomi, deşi nu aveau pomi
Corpul de control al Ministerului Agriculturii a descoperit că, pe lângă achiziţiile la preţuri umflate, ANIF şi-a umplut magaziile cu o sumedenie de produse inutile, care „nu au legătură cu activitatea de îmbunătăţiri funciare şi care nu justifică achiziţionarea în regim de urgenţă, pe motiv că ar fi necesare echipelor de intervenţie în sezonul rece 2010-2011″. Astfel, deşi e vorba despre echipamente utile în sezonul cald, ANIF a comandat în pragul iernii „foarfece pentru pomi”, „aspersoare ajustabile cu 3 braţe”, „aspersoare rotative cu 3 braţe” şi „foarfece gazon”. Specificul acestei achi-ziţii este bizar, conform unei surse anonime din MADR, consultată de RL: „Ce nevoie aveau să cumpere foarfece pentru tuns ramurile pomilor? ANIF nu se ocupă cu livezi, ci trebuie să administreze reţeaua naţională de canale de irigaţii şi de staţii de pompare”.
Cherestea şi pietriş cumpărate de la firme prietene
Actualul director al ANIF, Vilmos Lukacs, a continuat, la rândul său, campania de achiziţii aberante făcute pe banii companiei. Astfel, Corpul de Control a descoperit că ANIF a cumpărat de la firma Eurometal Construct SRL cherestea de brad cu preţul de 836,95 lei/mc, cu 52% mai mult decât preţul real (550 lei/mc).
Precizăm că Eurometal Construct SRL este o altă companie abonată la contracte cu ANIF, care în intervalul 2008-2010 a vândut produse la preţuri în medie de trei ori mai mari decât preţul pieţei. Un alt exemplu, este contractul încheiat în 2011 cu aceeaşi firmă pentru achiziţio-narea de pietriş la un preţ cu 56% mai mare pe metrul cub decât pe piaţa liberă.
În mod absurd, deşi ANIF avea nevoie de pietriş la Brăila, conducerea regiei autonome a preferat să cumpere pietrişul din Giurgiu şi să-l transporte pe banii ANIF la Brăila. Precizăm că acest judeţ deţine din abundenţă materialul de construcţii mai sus menţionat. Atât Eurometal Construct SRL, cât şi Fluid Pres SRL sunt companii cu un succes demn de invidiat. Prima a reuşit performanţa de a avea în 2010 o cifră de afaceri de 7.620.993 lei cu doar un singur angajat. Cea de-a doua, cu patru angajaţi, a avut o cifră de afaceri de 4.150.516 lei. Reprezentanţii nici uneia dintre firme nu au putut fi contactaţi pentru a li se lua punctul de vedere.
Internet mai scump de la Sebastian Ghiţă
În mandatul lui Vilmos Lukacs, ANIF a cumpărat de la Petrol Roinvest SRL piese şi materiale electrice în valoare de 1,7 milioane lei. Una din sucursalele subordonate ANIF a refuzat de la „recepţie şi plată” echipamentele cumpărate de centrala ANIF, pe motiv că „au preţuri foarte mari comparativ cu oferta similară de pe piaţă, nu au documente de provenienţă, nici certificate de calitate şi garanţie, precum şi că multe dintre acestea sunt fabricate în perioada 1987-1995″.
În mandatele lui Incze Zoltan şi Vilmos Lukacs, ANIF a cumpărat servicii „la suprapreţ” şi de la o firmă la care acţionar e managerul RTV, Sebastian Ghiţă. Astfel, ANIF a încheiat un acord pentru o perioadă de 48 luni pentru prestări servicii de interconectare intranet, servicii de întreţinere, reparaţii şi suport tehnic pentru infrastructura de telecomunicaţii VPN, cu o valoare totală estimată la 7,4 milioane lei. Cum în România există doar trei posesori de reţea proprie pentru furnizarea serviciilor VPN – Romtelecom, UPC şi RDS-RCS -, ne-am fi aşteptat ca ANIF să aleagă unul din aceşti trei provideri, deoarece toţi ceilalţi prestatori de astfel de servicii trebuie să închirieze reţeaua necesară de la cei trei furnizori primari, ceea ce implică automat tarife mai mari. ANIF a preferat însă să bată palma cu SC Teamnet International SA din Ploieşti, firmă controlată prin intermediul unui offshore de Sebastian Ghiţă. Acordul cu Ghiţă s-a materializat până în prezent prin două contracte, în valoare totală de 1,7 milioane lei.
În mandatul actualului şef al ANIF, instituţia a încheiat cu firma lui Sebastian Ghiţă un contract pe o perioadă de 6 luni, plătindu-i suma de 910.000 lei (echivalentul unui abonament de 151.000 lei/lună) pentru „lărgirea benzii de comunicaţii furnizate sediilor sucursalelor teritoriale la 9 Mbps (faţă de cea iniţială de 4 Mbps)”. Dacă ANIF ar fi optat pentru aceleaşi servicii de internet oferite de o altă companie, abonamentul lunar ar fi fost mai mic de şase ori.
Ce spun şefii ANIF despre achiziţiile la suprapreţ
RL a stat de vorbă atât cu actualul, cât şi cu unul dintre foştii directori ai companiei pe tema achiziţiilor păguboase făcute în ultimii ani. Iată ce au răspuns aceştia.
Incze Zoltan
Întrebat de ce a încheiat un contract scump de prestări servicii de internet cu firma lui Sebastian Ghiţă, Incze Zoltan ne-a răspuns: „Nu-mi amintesc. Asta o să vă rog să-l întrebaţi pe dl Barabulea, directorul economic. El o să poată să vă răspundă mai clar”. În ceea ce priveşte achiziţiile care nu au legătură cu activitatea ANIF, precum foarfece pentru tuns pomii, Zoltan a evitat din nou un răspuns direct. „Când au fost cumpărate?… Nu pot să vă răspund acuma. Pro-babil că au scăpat, având în vedere că sunt mai mulţi care se ocupă cu achiziţiile materialelor. Nu ştiu.” Fostul director recunoaşte însă că preţurile unor produse sunt exage-rate. „Nu pot verifica singur toate achiziţiile din ţară. Sunt şi alţii acolo care au menirea asta. Sunt exage-rate preţurile astea.”
Vilmos Lukacs
Actualul director al ANIF a preferat să evite, la rândul său, un răspuns direct.„Nu cunosc despre ce vorbiţi”, ne-a spus referitor la contractul încheiat cu firma lui Sebastian Ghiţă. L-am mai întrebat pe actualul director general de ce a preferat să cumpere scânduri de lemn la 840 de lei/mc, deşi preţul de piaţă era 550 lei, şi de ce a achiziţionat pietriş mult mai scump de la Giurgiu, deşi ANIF avea nevoie de pietriş tocmai la Brăila. „Vă rog tare mult să mă sunaţi din nou când o să mă pun şi eu în temă şi o să vă răspund. Nu aşa în telefon.” La finalul convorbirii, Vilmos Lukacs ne-a promis că va reveni într-o oră şi jumătate cu răspunsul la întrebările noastre. Nu a făcut-o însă. La solicitarea scrisă adresată directorului general Vilmos Lukacs, ANIF a trimis redacţiei o notă în care se precizează că ANIF a organizat procedura de licitaţie pentru aceste produse şi că atribuirea acordurilor-cadru s-a realizat în baza criteriului „preţul cel mai scăzut”.
