Într-un centru de psihiatrie de lângă Capitală am întâlnit bolnavi care se plimbă goi prin curte, alţii care zac în ţărână ore în şir fără să fie ajutaţi de nici un supraveghetor. Exact în acelaşi loc, o altă unitate medicală similară cumpără mâncare la preţuri de două ori mai mari decât cele din hipermarketuri.
Mizeria şi condiţiile inumane din spitalele de psihiatrie din România nu au putut fi eradicate deşi sunt cunoscute de ani de zile. Spre exemplu, în 2004, la “Grupul pentru dialog social” era lansată dezbaterea “Despre mizeria din spitalele de psihiatrie din România”. Au participat nume grele printre care reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, ai Ministerului de Justiţie, Mircea Cinteza (preşedintele de atunci al Colegiului Medicilor din Romania), Dan Voinea (procuror la Parchetul Militar), profesori de la Universitatea de medicină, reprezentanţi ai asociaţiilor de psihiatrie, psihologi.
De trei ori mai scump decât la hipermarket
Am constat zilele trecute că nu s-a schimbat nimic de atunci. Mizeria din spitalele de psihiatrie şi lipsa de compasiune pe care cei din sistem o arată bolnavilor a devenit o normă. În plus, s-au descoperit metode eficiente de a face bani pe spatelor persoanelor care suferă de probleme psihice.
Conducerea Spitalului de psihiatrie “Eftimie Diamandescu Bălăceanca”, aflat în judeţul Ilfov, aproape de Bucureşti a decis ca pentru bunurile şi hrana necesară pacienţilor să plătească unor firme din Braşov şi din Bucureşti sume de două sau chiar trei ori mai mari decât cele din supermarket. Prin urmare, din sumele fixe de bani alocate pentru hrana pacienţilor se achiziţionează o cantitate mult mai mică de produse. E de la sine înţeles că, astfel, raţia de hrană zilnică a pacienţilor este redusă şi mai puţin consistentă .
Potrivit contractelor intrate în posesia noastră, care au diverse date: iulie, iunie aprilie, lunii mai etc, produsele achiziţionate de spital pentru asigurarea hranei bolnavilor sunt de câteva ori mai scumpe decât cele care puteau fi cumpărate zilele trecute de la Metro.
Să vă dăm doar câteva exemple: spitalul “Eftimie Diamandescu Bălănceanca” a cumpărat ouă cu 0,65 de lei bucata – preţ fără TVA. De la Metro poţi cumpăra acelaşi produs cu 0,32 de lei. Spitalul achiziţionează cartofi la preţul de 2,94 lei/kg, iar la Metro îi găseşti cu 0,95 lei; făină (Bălăceanca – 3.99 lei, Metro – 1,77 lei), zahăr (Bălăceanca – 5,63 lei, Metro – 3,23 lei); sare (Bălăceanca 1,79 lei, Metro – 0,89 lei); pate ficat (Bălăceanca 2,67, Metro – 1,12 lei); mălai (Bălăceanca – 4,19 lei, Metro – 1,53 lei); ulei floarea sorelui (Bălăceanca – 7 lei, Metro 4,2 lei); roşii în bulion 720 grame (Bălăceanca –5,4 lei, Metro – 1,45 lei); orez (Bălăceanca -4,98 lei; Metro – 2,545 lei), macaroane (Bălăceanca – 5,98 lei, Metro 3,86 lei). Trebuie spus că spitalul a cumpărat cantităţi uriaşe – 2000 kilograme de cartofi, 600 de ouă, 250 litri de ulei, 500 de pateuri, 500 de borcane de mazăre, 100 kilograme făină.
Managerul nu răspunde
Am contabilizat un număr de peste 25 de produse pe care Spitalul de psihiatrie “Eftimie Diamandescu – Bălăceanca” le-a achiziţionat la preţuri mult mai mari decât cele existente pe piaţă. Contractele au fost semnate de către managerul spitalului, Răzvan Turliu. Trebuie spus că această instituţie este subordonată din punct de vedere administrativ Consiliului Judeţean Ilfov, iar în ceea ce priveşte actul medical Ministerului Sănătăţii.
L-am contactat pe acest subiect pe managerului spitalului, RăzvanTurliu. Acesta ne-a declarat, prima oară, că e la volan şi să nu îl sunăm nici mai încolo, deoarece este în şedinţe, apoi ne-a închis telefonul.
În schimb, atunci când Turliu dă interviuri în presa locală face declaraţii curajoase şi îşi asumă angajamente fără acoperire: “Când am intrat prima oară în pavilioanele unde sunt cazaţi pacienţii, am fost şocat! Aşa ceva credeam că nu poate exista. Toată ziua am fost ameţit. Pentru mine, ce-am găsit aici este o mare provocare. Eu sunt un luptător. Am jurat să fac tot ce-mi stă în putinţă ca să ridic acest spital. Să le ofer pacienţilor şi personalului medical condiţii decente. Ce am găsit aici este inuman”.
Pacienţi care caută în gunoaie
Condiţiile inumane se regăsesc şi la “Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică Bălănceanca” unde persoanele cu dizabilităţi trăiesc în nepăsarea celor care ar trebui să îi îngrijească.
Centrul se află în aceeaşi curte cu Spitalul de psihiatrie “Eftimie Diamandescu”. Timp de două zile, la aceeaşi oră am reuşit să urmărim şi să filmăm incognito bolnavii aflaţi la recuperare (trebuie spus că pacienţii internaţi aici sunt aduşi pentru o perioadă determinată de timp).
Scenele văzute în cele două zile au fost trase la indigo, astfel că orice argument al oficialităţilor potrivit cărora ceea ce am văzut noi ar fi fost o întâmplare nu se susţin. Trebuie să vă imaginaţi o femeie, trecută de 50 de ani numai piele şi os, dezbrăcată de la brâu în jos, neepilată care s-a plimbat nestingherită, zeci de minute, în ambele zile prin curtea spitalului printre ceilalţi bolnavi. În apropierea ei, pe o bancă am văzut în ziua a doua o infirmieră care nu a avut nici o reacţie. Impasibil a rămas şi singurul gardian care stătea pe o bancă la intrare alături de alţi pacienţi. În ceea ce priveşte pacienţii dezbrăcaţi, este în fond o chestiune de minimă pudoare. Orice om normal, indiferent că este gardian sau nu, ar trebui să aibă o reacţie imediată pentru a corecta aceste lucruri. La Bălăceanca nu se întâmplă aşa ceva.
De altfel, la un moment dat, aflat la câţiva metri de gardian, un bărbat a început să caute în gunoi. Un alt pacient a stat minute în şir întins pe nisip. Asta a doua zi, pentru că în prima şi-a turnat nisip în cap întins tot pe jos în apropierea coşurilor de gunoi. Am surprins un alt bărbat care stătea în fundul gol. Probabil într-un gest reflex a început să îşi ridice pantalonii când ne-a văzut. O femeie era dezbrăcată de la brâu în sus, iar ceilalţi pacienţi o priveau impasibili. Din nou, nici o reacţie din partea supraveghetorilor. Pe care, în prima zi în care am filmat, nu i-am văzut deloc.
La vederea noastră, un grup de femei şi bărbaţi ne-au înconjurat cerând ţigări şi câte un leu, iar acest ritual nu a fost întrerupt în nici o zi. Acum câte ceva despre mirosul care cu greu poate fi descris în cuvinte. În timp ce ne apropiam de clădire, duhoarea devenea insuportabilă. Miroase a vechi, a fecale, a lucruri care s-au împuţit. Şi asta la fiecare din cele patru niveluri ale spitalului.
Îmbolnăvire prin contagiune
Iulian Pântea este directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov de care aparţine şi “Centrul de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică Bălănceanca”. Ne-a precizat că este numai de o lună pe această poziţie şi recunoaşte că a făcut chiar un control inopinant. “Eu nu am văzut persoane dezbrăcate. Am auzit că îşi mai rup hainele de pe ei din cauza bolilor de care suferă dar nu am văzut aşa ceva. Mulţi sunt într-un stadiu avansat al bolilor, iar familiile i-au cam abadonat aici. Ştiu că acolo este personal suficient şi bine pregătit.” Niciuna din declaraţiile lui Pântea nu se susţin. Am putut observa că aceeaşi pacieţi erau lăsaţi goi în ambele zile în care am intrat în curtea spitalului.
Ne întrebăm dacă nu cumva lipsa de supraveghere pe care am constatat-o în ambele zile, faptul că cei care păreau foarte bolnavi (dezbrăcaţi, cu gesturi necontrolate) se plimbau liberi printre ceilalţi, mirosul pestilenţial nu generează o agravare a stării de sănătate a pacienţilor.
Bani pe spatele bolnavilor şi la Roşiori
Despre cum se îmbogăţesc unii pe seama spitalelor, România liberă a relatat şi în vara anului 2010. Atunci, arătam că Prefectul de Teleorman, Teodor Niţulescu, a vândut mobilier unui spital TBC la preţuri de trei ori mai mari decât cele practicate în magazinele proprii de mobilă. Spitalul de Pneumoftiziologie din Roşiorii de Vede a achiziţionat trei canapele extensibile de la firma prefectului la preţul de 2.380 de lei bucata. Exact acelaşi produs se vindea în magazinul firmei lui Niţulescu la numai 995 de lei. Un scaun fix cu tapiţerie textilă, expus în magazin la suma de 67 de lei, a fost achiziţionat de spital la preţul de 226 de lei, adică de trei ori mai scump. Iar factura a fost întocmită pentru 250 de bucăţi. Spitalul a pierdut astfel aproape 10.000 de euro.
CIFRA
108 secţii şi spitale de psihiatrie funcţionează în România
