» Regizorul timisorean Ioan Ieremia a primit de la CNSAS lista artistilor care i-au pus "pile" securistului din teatru.
» Cel mai cunoscut dintre ei este Gheorghe Leahu, fost director al Teatrului National "Mihai Eminescu" din Timisoara, care acum are statuie in holul institutiei.
» "Nu-i urasc. Doar imi este mila de ei ca au fost atat de slabi de inger", afirma cel care si-a gasit colegii in roluri de "sufleori" la Securitate.
La 73 de ani, regizorul Ioan Ieremia a reusit sa intre in posesia listei cu actorii care l-au turnat la Securitate si a ramas uimit ca sunt aceiasi care-l cultivau pentru a obtine un rol in piesele montate de el la Teatrul National "Mihai Eminescu" din Timisoara. "Din pacate, lista este incompleta. Exista pseudonime pe care CNSAS nu a putut inca sa le identifice", ne-a declarat Ieremia, care banuieste cam cine ar fi in spatele numelor care-l turnau "baietilor cu ochi albastri".
Nationalist convins, regizorul a fost inchis pentru ca a refuzat sa-si continue studiile la Moscova, a fost dat afara din teatru pentru ca punea in scena piese care atacau regimul, a semnat Carta 77 a lui Paul Goma, a participat activ la Revolutie, iar dupa 1990 a fost suspectat de politie pentru amplasarea unei bombe la parada de 1 Decembrie. In timp ce regizorul ocupa functia de director al Teatrului din Chisinau, fostului sef de la Teatrul "Mihai Eminescu" Gheorghe Leahu i s-a ridicat o statuie in holul institutiei din Timisoara. In memoria personalitatii sale de fondator al teatrului si actor emerit. De pe placuta lipseste insa calitatea de turnator.
Lista turnatorilor
"Era un actor bun, serios si orgolios", isi aminteste Ioan Ieremia de Gheorghe Leahu, actor si director al Teatrului National pana in 1974. Regizorului nu i-a trecut prin cap ca acesta l-a turnat, cu toate ca in anul sosirii sale la Timisoara (1974) Leahu l-a provocat sa scrie anonime impotriva celui care era atunci sef peste institutia de cultura, scriitorul Ion Bunescu. "Dupa scoala de Cavalerie de la Sf. Gheorghe, contopita cu cea de Infanterie de la Sibiu in scurt timp, am fost bagat la arest 40 de zile pentru ca n-am vrut sa-mi continui studiile de ofiter la Moscova. Iar la Timisoara am debutat prost. In prima zi, m-am intalnit cu Ion Iliescu, pe atunci secretar cu propaganda, iar acesta mi-a spus sa organizez spectacolul de 23 august. L-am refuzat, replicandu-i ca eu montez piese de teatru, nu parade", ne-a povestit Ieremia cum a decurs prima intalnire cu comunistii din Timisoara.
Acum a constatat ca majoritatea actorilor care-l cultivau pentru a fi distribuiti in piese au fost turnatorii sai la Securitate. "Vladimir Jurascu, Viorel Iliescu, Doina Popa, Sandu Simionica, Gheorghe Leahu si stefan Sasu sunt cei descoperiti pana acum de CNSAS ca au facut note informative in care m-au infierat ca dusman al partidului. Recunosc ca nu au omis nimic si chiar eram un dusman al sistemului", spune razand acum regizorul, care decenii la rand n-a avut habar de talentul de "sufleori" al fostilor colegi. Ieremia asteapta acum un nou raspuns de la CNSAS pentru a afla cine se ascundea sub pseudonimele Trubaduru, Fabian, Damian, Matei, Vintila, Ghartu, personaje care-l informau despre fiecare miscare a sa pe securistul institutiei, maiorul Ion Indrei.
"Vin boii de la partid si se amesteca unde nu se pricep"
Unul dintre cei care dadeau declaratiile impotriva lui Ioan Ieremia este Viorel Iliescu, fost actor la Timisoara, fugit din tara in 1981, ajuns in Maroc si in Turcia la Teatrul National, acum stabilit in Germania. "Din discutiile purtate de Ieremia am retinut urmatoarele aspecte care, in opinia mea, afecteaza activitatea si sarcinile ideologice ale teatrului. (…) Membri de partid din distributia piesei au participat la sedinta de partid care, prelungindu-se, a determinat intarzierea cu putin a repetitiei. Regizorul s-a exprimat ca «nu ma intereseaza, fac ceva pe sedintele voastre de partid» (…). Ieremia a avut o iesire tendentioasa fata de imixtiunea organelor de partid si de cultura in activitatea teatrala, afirmand ca «vin boii de la partid si se amesteca unde nu se pricep». La care loctiitorul secretarului PCR, tov.
Kron, l-a invitat sa exemplifice: «Poftim, d-ta esti un exemplu», scria Iliescu pe 11 octombrie 1976. Acum, dupa 32 de ani, actorul pensionar sustine ca nu-si aminteste asa ceva. "Am vorbit cu securistul, dar n-am turnat politic. Ieremia nu era un om iubit in teatru. Cerea prea mult, era perfectionist. Dar stiti cum este in teatru: daca te distribuia, atunci era un regizor bun; daca nu, nu. Eu nu-mi amintesc sa fi scris vreodata impotriva sa. Tot ce am vorbit cu securistul nostru era critica despre partea profesionala, nu politica", ne-a declarat Viorel Iliescu.
O declaratie similara a avut in ’76 Gheorghe Leahu, care scria despre Ieremia: "Schimba lucrurile aprobate in vizionarile oficiale si orientarea ideologica. (…) In «Fluturele pe lampa» a introdus o cortina de fier in spiritul Europei Libere. (…)". Totodata, la secventa cu loctiitorul Kron, caracterizat "boul de la judet", Leahu sublinia ca "tovarasa Lucia Nicoara (n.r. – directorul) a musamalizat situatia". Directoarea mentionata in denuntul lui Leahu a fost cea care a deschis usile in fata revolutionarilor pe 20 decembrie 1989. La scurt timp dupa acest moment, ea a fost acuzata de fostii subalterni ca a fost o comunista.
"Obiectivul", Ion Iliescu si "taranoiul Ceausescu"
Dupa trei decenii de cand colegii il turnau la Securitate cu exces de zel, Ioan Irimia isi asuma toate acuzatiile ce i-au fost aduse. "Faceam intr-adevar spectacole reactionare, l-am caracterizat pe Ceausescu drept taranoi, am protestat impotriva boilor de la partid, injuram invatamantul PCR si nu respectam indicatiile date dupa vizionarile oficiale", sustine simplu regizorul. La un moment dat, a fost pus in fata faptului de a-l turna pe directorul Bunescu. "Leahu si toata gasca scriau anonime si m-au indemnat si pe mine, chiar din primele zile in care m-am mutat la Timisoara. I-am refuzat, dar Ion Iliescu a organizat o sedinta, pentru a vedea care este adevarul: era competent sau nu scriitorul pentru a conduce teatrul. Toti turnatorii l-au laudat in cor pe director. La final, am fost intrebat care este opinia mea. Iliescu n-a vrut sa auda ca sunt de o luna si jumatate in institutie si nu-l cunosc.
A tot insistat, pana cand am rabufnit si am zis ca anonimele sunt corecte din punctul de vedere al lipsei valorii ca sef al teatrului. In schimb, i-am mentionat pe anonimii care scriau, dar nu au avut curaj sa-si asume turnatoriile. Dupa sedinta, Iliescu si Bunescu m-au chemat in biroul directorului, mi-au strans mana, iar directorul chiar m-a pupat. El nu-si dorea acea pozitie, iar secretarul cu propaganda a apreciat sinceritatea mea", isi aminteste Ieremia, dar si faptul ca directorul n-a fost schimbat atunci. Cei doi l-au ajutat peste timp sa revina la Timisoara dupa ce a fost demis de la Teatrul Mic din Bucuresti de directorul Dinu Sararu. Ieremia spune ca Sararu l-a dat afara imediat cum a observat ca piesa "Unchiul Vanea" (n.r. – in distributie Octavian Cotescu, Rodica Tapalaga, Mitica Popescu, Olga Tudorache etc.) s-a transformat, sub bagheta regizorului, intr-un atac asupra regimului. "M-a rugat sa-mi schimb ideea, iar eu am refuzat. M-a demis pur si simplu, dar m-a reprimit Bunescu la Timisoara", rememoreaza Ioan Ieremia trecerea sa prin Capitala.
» Anticomunist
Regizorul Ioan Ieremia s-a nascut pe 14 august 1935 la Oradea, a urmat scoala de Cavalerie de la Sfantu Gheorghe si cea de Infanterie de la Sibiu, iar la 41 de ani a terminat ca sef de promotie Facultatea de Regie si Film Bucuresti. In 1974 a devenit regizor la Teatrul National din Timisoara, apoi regizor la Teatru Mic, dupa care a revenit la primul post din orasul de pe Bega. In perioada 16-22 decembrie 1989 a participat activ la revolutie. Dupa 1990, Ieremia a fost numit director al Teatrului Luceafarul din Chisinau, iar in 1992 a avut functia de sef al Centrului Cultural Roman din Budapesta. In perioada 1994-1997, regizorul a ocupat functia de director al Teatrului National din Timisoara, caruia i-a schimbat numele in "Mihai Eminescu", initiativa sustinuta in ’95 de Marin Sorescu, ministrul Culturii la acea vreme, si de Ion Ungureanu, omologul la Chisinau al celui din urma. Nascut in aceeasi luna si acelasi an cu Ieremia, Ungureanu a fost cel care a redenumit Teatrul National din Chisinau din "Maxim Gorki" in "Mihai Eminescu".
Peste doi ani, in 1997, Ioan Ieremia a fost demis de Ion Caramitru, ajuns ministru, pe care timisoreanul l-a criticat ca ocupa doua functii, de la Cultura si de la UNITER, si nu mai are timp sa le faca pe ambele bine. "M-am opus sa-mi fie trimise jurii cu dedicatie la diferite festivaluri. In acest timp, Caramitru il avea adjunct pe turnatorul Cornel Todea", ne-a marturisit Ieremia. Infruntarea ministrului a condus la demiterea sa, "cu toate ca aveam cea mai performanta activitate financiara si a spectacolelor montate", iar in apropierea anilor 2000 a fost exclus din UNITER. Nu a fost reprimit niciodata in organizatia profesionala, dar acum monteaza la Teatrul de Comedie piesa "Vinerea verde", de D.R. Popescu, cu care in 1987 a castigat premiul institutiei din care a fost dat afara. La cei 73 de ani, regizorul se poate mandri cu 75 de piese montate, dintre care 45 au fost premiate.
