Deşi iniţial puseseră ochii pe România, reprezentanţii Mercedes au ales în cele din urmă să construiască o fabrică de maşini în Ungaria. În cei trei ani care au trecut de atunci, nemţii au generat în această ţară investiţii totale de peste 1,2 miliarde de euro şi 5000 de locuri de muncă. România liberă a aflat culisele acestei decizii a Mercedes, care la vremea respectivă a părut surprinzătoare. După ce în episodul de ieri aţi putut citi despre modul exemplar în care s-au comportat ungurii pentru a-i convinge pe investitori să vină la ei, astăzi vă prezentăm "povestea românească". Pentru a reface tot puzzle-ul negocierilor şi discuţiilor care s-au purtat atunci între investitori şi autorităţile române din Timiş am stat de vorbă cu cei implicaţi în această poveste. Concluzia este halucinantă…
Bugetarul cu telefon Vertu
Cu preşedintele Consiliului Judeţean Timiş Constantin Ostaficiuc m-am întâlnit la sediul organizaţiei judeţene a PDL (pe care o conduce). Ca să intru în biroul demnitarului, am făcut mai întâi antecameră într-un secretariat plin cu membri de partid din tot judeţul, strânşi pentru o şedinţă. Ne strângem mâna şi începem dialogul despre eşecul Timişului de a atrage investiţia Mercedes, în favoarea Ungariei. La un moment dat, Ostaficiuc pronunţă o frază care mă lasă perplex. "Mi-am dat seama de dimensiune afacerii abia după….". Cu alte cuvinte, omul care are până acum două mandate ca preşedinte al Consiliului Judeţean, şi se pregăteşte de un al treilea, nu şi-a dat seama de avantajele investiţiei gigantului Mercedes decât după ce aceştia au renunţat la România? Apoi observ că Ostaficiuc ţine în mână un telefon cu design deosebit în mână. Îl întreb ce marcă e, dar înainte să apuce să-mi răspundă, citesc singur cu voce tare: "Vertu". Un astfel de telefon costă cel puţin 5000 de euro. Se bâlbâie: "Îi televizo…îi telefonul meu. Deci telefonul meu e un cadou primit de la nevastă".
Referit la afacerea Mercedes, Ostaficiuc îmi mai spune un lucru straniu: premierul de la acea vreme, Călin Popescu Tăriceanu, nu l-a sunat nici măcar o singură dată ca să discute despre această investiţie: "Domnul Tăriceanu a discutat cu domnul prefect. Cu mine n-a discutat". Preşedintele CJ Timiş îmi mai spune că interlocutorul său din perioada tatonării terenului de către grupul Daimler a fost speculantul imobiliar Nicolae Mann, cercetat în prezent de DNA: "Noi nu am discutat cu board-ul Mercedesului, de exemplu. Eu nu m-am întâlnit niciodată cu partea germană. Noi am discutat doar cu cei care au asigurat terenul şi intenţia de investiţie. Ni s-a spus că va veni Mercedesul. Erau un grup de investitori din Sânandrei, aduşi de domnul Nicolae Mann. Au cerut un PUZ, un certificat de urbanism şi în regim de urgenţă am dat acel certificat de urbanism, în regim de urgenţă am aprobat PUZ-ul respectiv pentru 400 de hectare la Sânandrei". Din declaraţiile lui Ostaficiuc reiese că "în afacerea Mercedes" rolul său a fost mai degrabă să-l ajute pe speculantul imobiliar Nicolae Mann să crească valoarea terenului, aprobând PUZ-ul şi să dea autorizaţiile de care controversatul milionar avea nevoie. Însă "ajutorul" lui Ostaficiuc păleşte pe lângă cel oferit de prefectul de Timiş de la acea vreme, Ovidiu Drăgănescu.
Ingineria imobiliară făcută de Prefectură
Unul dintre principalii actori ai evenimentelor de atunci a fost prefectul de Timiş, Ovidiu Drăgănescu. În timp ce autorităţile maghiare au trebuit să cumpere loturile de la particulari şi să le comaseze, înainte de a ceda terenul către Mercedes, statul român avea avantajul că deţinea la momentul respectiv terenul necesar celor de la Daimler pentru a-şi face uzina. Culmea este că Prefectura a preferat să-l înstrăineze rapid printr-o inginerie dubioasă de transfer de la stat către afaceristul Nicolae Mann, care ar fi urmat să câştige zeci de milioane de euro vânzându-l apoi către Mercedes. Instituţia Prefectului şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar din subordinea prefectului, s-au folosit întinzând până la limită o prevedere legală neclară (atribuire în compensare) care a permis aberaţii de genul celei petrecute în Timiş, unde pentru o mulţime de terenuri de mici dimensiuni al căror drept de proprietate era deţinut de diverse personaje din anturajul lui Nicolae Mann la periferia judeţului, s-au emis titluri de proprietate pe un lot comasat, la doar 13 km de Timişoara, pe teritoriul unui fost IAS: "Compensările de terenuri reprezintă o problemă care nu este de competenţa mea. Se ocupă comisia judeţeană de fond funciar, subordonată prefectului. Atunci prefect era domnul Ovidiu Drăgănescu. Ştiu doar că la un moment dat terenurile s-au adunat în ferma respectivă", ne-a explicat Ostaficiuc.
Cireaşa de pe tort în această afacere se pare că a fost pusă de lăudăroşenia unor aleşi locali care au divulgat afacerea, în ciuda faptului că Mercedes prefera discreţia (altfel s-a îmtâmplat în Ungaria, unde doar patru membri ai autorităţii locale au ştiut despre investiţie).
"A fost un coleg de-al meu, vicepreşedinte la momentul respectiv, Marius Popovici se numea, dar aparţinând PNŢCD-ului, care a făcut la un moment dat publică această informaţie. Dumnealui a dat-o nu ştiu de ce, dar el a ţinut întotdeauna relaţia cu investitorii germani. El vorbeşte germana perfect, face deplasări în Germania, lucrează în Germania, poate a luat-o şi ca un spirit patriotic, sau ca o dorinţă" explică acum preşedintele CJ Timiş.
În acelaşi timp, deşi instituţia care a devoalat "secretul Mercedes" este Consiliul Judeţean, al cărui prim responsabil e Ostaficiuc, acesta se apără: "Noi am încercat, ni s-a cerut o discreţie totală, ăsta e adevărul, dar discreţia o poţi ţine până la ce moment? Adică până la urmă sunt acte publice, nu e un contract privat între două unităţi private. În momentul în care colegii noştri care au lucrat, cei de la urbanism, arhitectul şef şi toată lumea a trebuit să lucreze, nu se putea să ermetizezi o astfel de informaţie. Dar eu cel puţin n-am dat-o niciodată".
În contextul greşelilor care s-au făcut atunci şi care ies la iveală, regretele de acum ale lui Constantin Ostaficiuc par cel puţin bizare: "Nu înţeleg de ce-au plecat. Mare dezamăgire. Mare, mare, o foarte mare dezamăgire. Am fost frustrat. De ce? Chiar îmi puneam întrebarea: «De ce oare?» Pentru că noi ne-am îndeplinit foarte rapid toate procedurile legale ca să se poată aşeza acolo. Nu ştiu. N-am stat niciodată de vorbă cu ei ca să-mi spună raţiunea, de ce «da» sau «ba». Eu regret foarte mult că nu s-a întâmplat. La momentul respectiv am dorit această investiţie. Acum mai e un lucru. Să nu uitaţi că şi în presă s-a strecurat informaţia. A fost chiar o campanie de presă la un moment dat pe chestia asta. Dacă vă uitaţi la momentul respectiv în ziare mai o să vedeţi că şi în presă au apărut la un moment dat informaţii care nu trebuiau să apară dacă vroiam ca investiţia să existe".
Prefectul Mircea Băcală (demis recent de Ponta), actualmente consilierul lui Ostaficiuc, crede că vina o poartă mediocritatea conducătorilor: "Asta e realitatea. Nu s-a făcut nimic timp de 20 de ani. Dacă autorităţile şi-ar fi făcut treaba până în 2008, nu doar firma Mercedes ar fi venit aici, ci şi alţii."
"Cei care s-au erijat în mari aducători de investiţii ar fi trebuit să tacă"
L-am întrebat care sunt cauzele plecării Mercedes din România şi pe liderul PNŢCD Timiş Gheorghe Ciuhandu, colegul de partid al ex-vicepreşedintelui CJ Timiş Marius Popovici, politicianul care a dat de gol planurile concernului Daimler: "Eşecul venirii Mercedes în România, după părerea mea s-a datorat unui exces de publicitate pe care anumiţi responsabili publici l-au făcut în mod absolut inoportun. De fapt, întotdeauna există o discreţie când vin astfel de investiţii şi investitorul, una din condiţiile prioritare pe care o pun este această discreţie. Cred că a fost o inabilitate la nivel judeţean, pentru că ei s-au exprimat public şi atunci presupun că partenerilor germani nu le-a convenit. Asta ar fi trebuit să fie o decizie strategică a Guvernului, iar funcţionarii publici care s-au erijat în mari aducători de investiţii ar fi trebuit să tacă la momentul oportun şi s-o facă public după ce vor fi venit respectivii investitori aici. Eu ştiam că vor veni dar n-am spus nimic pentru că n-aveam ce să spun. Ştiam procedurile lor şi nu m-am ambalaj să vorbesc. Pe de altă parte în Ungaria şi infrastructura e bună, că la Kecksemet au autostradă".
Cum se apără cel acuzat că ar fi fost "gură spartă"
Vicepreşedintele CJ Timiş, Marius Popovici, cel despre care colegii săi spun că a divulgat planurile Mercedes, ne-a declarat: "Da, staţi puţin, asta a fost acum patru ani". Am insistat, întrebându-l dacă se simte în vreun fel vinovat pentru plecarea acestei investiţii uriaşe: "Da de unde, nici vorbă! Pe mine a venit şi m-au întrebat nişte ziarişti de la Bucureşti ce ar fi dacă ar veni Mercedes la Timişoara. Asta a fost toată intervenţia mea, înţelegeţi? Eu n-am ştiut nimic, înţelegeţi? Eu n-am ştiut că vine Mercedes. Acolo au fost alte probleme. Ungurii au dat pe gratis şi ai noştri le-au cerut bani, asta a fost singura problemă. La noi au oferit nişte persoane private. Cum să dea persoanele private teren?".
Am căutat declaraţiile de presă ale lui Popovici din mai 2008 şi se pare că acesta se contrazice singur, deoarece la acea vreme, conform presei locale care citează agenţia Reuters, acesta afirma referitor la venirea Mercedes: "Partenerii germani au avut discuţii la nivelul cel mai înalt, cu reprezentanţi ai Guvernului, pentru a deschide o fabrică aici".
Cine este "Dorel" din negocierile cu Mercedes
Un rol important în discuţiile de atunci cu Mercedes l-a avut primarul PDL al comunei Sânandrei. Între timp am aflat că Dorel Demea (apropiat al lui afaceristului Nicolae Mann) a fost suspendat din funcţie după ce a fost condamnat în urma unei retrocedări nebuloase. Când aude subiectul despre care vrem să-l întrebăm, Demea începe furtunos: "Cea mai mare investiţie din România s-a dus pe p..ă din cauza unor derbedei. E gata. E pe chituci. O reuşit s-o pună tovarăşul Ostaficiuc, care n-a făcut nimic, nimic. Domne, o plecat germanii din Banat. O fost cea mai mare pierdere în tot acest Banat,pentru că Banatul o fost o zonă de mlăştinoase. Trei rânduri de colonişti au venit aici şi aceştia au făcut Banatul. Noi ce suntem veniţi pe-aicea am profitat, suntem nişte profitori. După ce i-am pierdut odată pe etnicii nemţi care au emigrat în Germania, acum am pierdut nemţii a doua oară. Gândiţi-vă că dacă venea Mercedesul acum eram cea mai tare comună din România.
De departe eram cea mai tare. Asta e. Orice pasăre pe blana ei piere. Şi ăştia care au făcut ghilotina. Robespiere, sau cine a inventat-o, de ghilotină a murit. Adrian Năstase a înfiinţat DNA-ul, l-or f..t şi pe ăsta".
După ce termină de înjurat pe alţii, Dorel Demea îşi prezintă şi realizările sale ca primar: "În 2006, Sânandrei a fost prima comună care a trimis 50 de dansatori în Parlamentul Europei".
Cum a văzut primarul Demea negocierile cu nemţii. Tot Băsescu e vinovat?
Dorel Demea ne deapănă din interacţiunea sa cu trimişii Daimler: "A venit un consilier al lui Tăriceanu, m-a chemat prefectul la el şi mi-a zis: «Domne, vezi că sunt 5 locaţii posibile în România unde să vină Mercedesul. Va rămâne una. Va începe acum un concurs între astea 5 locaţii. Erau din Cluj, din Arad, din Oradea, eram noi în Timiş şi încă una nu mai ştiu de unde era. S-a început şi până la urmă am rămas noi ultimii, ultima locaţie. Au venit din Germania specialişti, au verificat tot, au făcut săpături. Eu am rămas gură căscată de cum erau de pregătiţi acei oameni. Ştiau tot despre Sânandrei: cum e pământul în adâncime, de rezervaţia de la Chinezu, ce păsări trăiesc în zonă, ce fel de râmă, că e şi o broască cu burta roşie, eu nici n-auzisem de ea, ce apă trece pe-acolo, cu ce poluare. Ştiau distanţa de la biserica asta, distanţa de la parcul ăla. Eu mai mult nu ştiu. Ştiu doar că 6 luni de zile am avut discuţii cu vreo 4 sau 5 delegaţii ale acestor investitori din Germania şi că aceste discuţii s-au ţinut la Sânandrei. A fost inclusiv prefectul, cu toţi directorii de deconcentrate. Şase luni a stat aici consilierul lui Tăriceanu care controla direct această investiţie. Dacă vroiam să facem ceva pentru ţara asta, mi s-ar fi părut normal ca şi preşedintele ţării Băsescu să stea aici 6 luni de zile, ca să aducă investiţia asta, nu? Acolo pe teren trebuia să stea, ca să vină investiţia domne. Să-şi dea tot concursul, dar nu i-a dat concursul, nu ştiu ce s-a întâmplat, ce culise au fost prin spate, că habar n-am".
Încercăm să aflăm de la Demea dacă a fost implicat în retrocedările dubioase din jurul speculatorului imobiliar Nicolae Mann: "1081 de hectare au fost ale ADS-ului. Au fost puşi în posesie pe o suprafaţă de 400 de hectare, nişte cetăţeni, care aveau dreptul. Au fost nişte transferuri de teren, dar au fost conform legii, prin aprobarea comisiei locale şi a comisiei judeţene de fond funciar. Prefectura a decis. Restul nu mai ştiu, habar n-am ce s-a întâmplat. Cineva le-a cumpărat, ăştia le-au cumpărat, le-au comasat şi au făcut o zonă de 250 hectare pentru Mercedes. O parte din acest teren a fost cumpărat de către Euromobile şi de către Aton şi printr-o înţelegere cu primăria, care a fost de acord, că doar vine Mercedesul domne, înţelegi? Şi i-am ajutat să dezvolte acest, cum îi spune, această investiţie. Eu ştiam că acest teren se pune la dispoziţia lui Mercedes gratis. Mann cu nemţii s-a înţeles pentru că era o înţelegere a lui Mann şi a lui Aton GMBH Germania, care e firma lor. Iar meritul lui Mann care este? Că a putut să aducă aceşti bani în România".
Îl întreb pe Dorel Demea, ce câştiga Mann dacă le oferea terenul gratuit nemţilor: " Păi câştiga că trebuia să facem aceste investiţii. Cine vroiaţi să le facă? Nu erau firmele noastre care trebuiau să lucreze acolo, nu? Toată România câştiga măi fraţilor".
Fostul primar scapă fără să vrea un indiciu despre contractele încheiate de primărie cu amicul său Nicolae Mann, sub pretextul venirii Mercedes: " El se obliga să facă această canalizare. A fost înţelegerea noastră, a consiliului local, pentru că le-am dat voie să dezvolte acest parc industrial. A fost o înţelegere, ca să aducem Mercedes, el trebuia să facă această investiţie şi beneficiind şi el, că noi i-am concesionat lui apa şi canalul pe 50 de ani".
Tot Demea ne duce să vedem şi o investiţie a statului rămasă în aer. E vorba de "priza" la care platforma industrială Mercedes ar fi trebuit să-şi conecteze ştecherul dacă ar fi venit în România: "Am făcut şi o staţie de curent de 18,5 milioane de euro, pentru că în partea de nord a Timişoarei nu există putere instalată. 20 de megawaţi are. E cea mai mare staţie din România de curent. Ia direct de la Transelectrica. Degeaba fratele meu".
Îl întreb pe Dorel care e cauza retragerii Mercedes, în viziunea sa: "Nemţii asta vroiau: linişte. Şi asta nu s-a oferit, omule. S-a aflat public după vreo câteva luni. Le-o suflat cineva. Poate ştiau de la Mann, poate de la şi…angajaţii lui Mann, nu pot să-mi dau seama. Eu n-am vorbit nimic, de la mine n-a ştiut nimeni nimic până după alegeri. Eu am fost mucles, din punctul meu de vedere".
Viaţa merge înainte
Deşi a fost exclus din PDL după ce justiţia l-a condamnat pentru o retrocedare dubioasă, Dorel Demea are o carieră politică de nestăvilit, vrând să ajute şi alte comune din judeţ să-şi depăşească condiţia: "Eu am trecut la pepeu (PP-DD) şi eu răspund de el tot Colegiul 8. Sunt opt comune, inclusiv Sânandreiul. A zecea parte din Timiş, eu răspund de ea".
La fel, Constantin Ostaficiuc nu doar că are şanse mari pentru un al treilea mandat, ci mai nou, vede ca singură şansă a României regionalizarea şi că Timişul, în calitate de "Capitală a Banatului" va putea ajuta "mai multe judeţe deodată" să-şi atingă potenţialul.
Fostul prefect, Ovidiu Drăgănescu, pe care nu l-am putut contacta, a vrut până acum câteva zile să candideze la Primăria Timişoarei, dar în ultimul moment s-a răzgândit.
Fostul vicepreşedinte al CJ Timiş, Marius Popovici, omul care a divulgat planurile germanilor îşi vede mai departe de călătoriile sale de afaceri în Germania.
Nicolae Mann are firmele în faliment şi este înglodat în dosare penale. Nu l-am găsit acasă. Pe acoperişul casei sale, doi muncitori de la Romtelecom se chinuie de zor să fixeze ligheanul unei antene satelit. Prin faţa vilei trece una din uliţele satului, una de pământ.
Inclusiv relaţiile comunei Sânandrei cu nemţii avansează. Într-un exemplar "Foaia Satului", pe care-l răsfoiesc la primărie, scrie în introducerea articolului de deschidere: "În 10 aprilie 2012 ne-a onorat cu prezenţa Consulul Germaniei la Timişoara şi a discutat cu conducerea Primăriei posibilităţile de colaborare, în special în domeniul cultural, urmând ca în perioada următoare să se realizeze un program cu activităţi cultural-sportive, susţinute de ambele părţi".
Vă las pe dumneavoastră să alegeţi concluzia acestui articol din următoarele variante:
1. "Cea mai mare investiţie din România s-a dus pe p..ă din cauza unor derbedei" (Dorel Demea, primarul din Sânandrei la acea vreme)
2. "Nu ştiu raţiunea pentru care Mercedes a ales Ungaria… Mi-am dat seama de dimensiunea investiţiei abia după…" (Constantin Ostaficiuc, preşedintele CJ Timiş)
CASETĂ:
Bugetarul cu telefon Vertu
Preşedintele CJ Timiş îşi permite o marcă de telefon rezervată exclusiv milionarilor, al cărui preţ de pornire e 5000 euro. Nu-l are trecut în declaraţia de avere. Nevasta lui Ostaficiuc, cea care i-a oferit telefonul are motive să-i fie recunoscătoare soţului, după ce CJ Timiş a concesionat fără licitaţie firmei Ornella Design la care doamna Ostaficiuc e acţionară, alături de fiica şi ginerele lui, pentru 49 de ani parcela cu numărul A0 în Parcul Industrial şi Tehnologic Timişoara, proprietate a CJ Timiş. Cei 1000 mp sunt poziţionaţi strategic, fiind primul lot de la intrarea în parcul industrial. La data semnării contractului, preşedintele CJT a oferit o redevenţă de 4 euro/mp/an, preţul minim precizat în caietul de sarcini, însă oferta a fost respinsă de comisia de validare, pe motiv că terenul este mult mai valoros, deoarece se află chiar la intrarea în parc. Ulterior preţul a suferit o majorare ridicolă, până la 4,2 euro/mp. Presa locală a relatat la acea vreme că din partea Consiliului Judeţean ar fi semnat chiar Constantin Ostaficiuc şi din partea societăţii, ginerele său. Pentru această "parcelă", Ostaficiuc a fost declarat de ANI în conflict de interese. Acum cazul său a ajuns în instanţă.
