Zeci de moştenitori ai foştilor nobili maghiari din Transilvania cărora comuniştii le-au luat averile şi-au cerut înapoi proprietăţile şi, în multe cazuri, le-au şi obţinut. Este vorba despre sute de mii de hectare de teren, păduri, conace şi clădiri importante din Cluj, Târgu Mureş sau Târgu Secuiesc.
Familia Dénes, 1.000 hectare de pădure şi staţiunea Balvanyos
Johann Taierling era student în Germania în 2005, când s-a implicat în recuperarea averi¬lor bunicilor Csiszár Dénes şi Nagy Ferencz. Familia sa pornise procese de retrocedare încă din 2000, dar până atunci nu avusese cine ştie ce succes. „Acum cinci ani a apărut o lege nouă (n.r. – Legea privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei) care ne-a dat posibilitatea să recuperăm toate hectarele noastre. Numai în Covasna trebuia să primim 410 hectare de pădure”, ne-a declarat Johann. La început, tânărul a făcut naveta între România şi Germania, unde a emigrat familia sa în 1990. La finalul facultăţii, el a revenit însă cu totul în Târgu Secuiesc, unde s-a mutat într-una dintre casele pe care le-a recuperat de la statul român. „Am investit toţi banii mei din bursă pentru acest demers. Apoi m-am hotărât să stau aici, pentru că am văzut o oportunitate, un viitor. Noi trebuie să primim şi o parte din staţiunea Băile Balvanyos şi am văzut un viitor în turism, iar viaţa mea are sens aici. Mai mult sens decât să fiu străin în Germania”, a explicat Johann Taierling.
Fostul student, acum designer, a recuperat o altă parte din pădure, 317 hectare, în Bacău. „Şi în Covasna am câştigat în instanţă, definitiv. Dar autorităţile ne-au pus piedici timp de doi ani. Au invocat diverse motive să nu ne dea titlul de proprietate. De altfel, în ultimii cinci ani ni s-au pus o grămadă de piedici. În primul rând, birocraţia e imensă, legile nu se aplică bine. Pădurile astea reprezintă o valoare mare şi de aceea sunt în mijlocul multor interese.” Înainte de Revelion, Johann Taierling a primit totuşi o veste bună de la Direcţia Silvică din Covasna. „Au dat ordin către Ocolul Silvic comunal să facă toate demersurile pentru punerea noastră în posesie.” Bucuria lui Johann e cu atât mai mare cu cât speră să obţină pentru un hectar de pădure circa 3.000 de euro.
Cum a intrat pe fir omul de afaceri Ioan Niculaie
Moştenitorul familiei Dénes mai are însă o miză foarte mare: staţiunea Băile Balvanyos. „Străbunicul meu a venit aici la vânătoare în 1850. Atunci nu era nimic construit. Ca să se odihnească a cerut un scaun, iar când l-a înfipt în pământ a ieşit apă. El a recunoscut imediat că acele ape carbogazoase sunt valoroase şi, om de afaceri fiind, a cumpărat zona de la baronii Opor, din Turia. A construit şase bazine, apoi vile şi case din lemn”, îşi aminteşte Johann Taierling. Cea mai mare parte din case nu mai există, iar bazinele sunt în paragină. „Noi revendicăm terenul. Am cerut doar o clădire, pentru că celelalte din lemn s-au dărâmat. Pe pământul nostru, comuniştii au făcut vile în anii ‘60-’70. Multe au fost vândute dubios şi acum sunt dărăpănate. Chiar dacă le renovezi, nu mai corespund standardelor”, ne-a povestit strănepotul. Acesta a urmat traseul vânzării proprietăţilor sale şi a descoperit că o parte au ajuns la o firmă a omului de afaceri Ioan Niculaie din Braşov. Afirmă că a luat legătura cu el şi ar fi căpătat promisiunea că i se vor înapoia toate activele ce au aparţinut familiei Dénes. „Dar nici până acum nu s-a mişcat nimic. Am făcut demersuri la prefectură, la Avocatul Poporului, la Asociaţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, DNA, Parchet. Prin lege, firma trebuie să retrocedeze, dar nu s-a mişcat nimic”, a precizat strănepotul lui Csiszar Dénes. Johann Taierling susţine că o parte din clădiri sunt ipotecate la bănci şi lăsate intenţionat în paragină.
Omul de afaceri Ioan Niculaie ne-a răspuns că nu mai are nici o legătură cu Balvanyos. „Nu mai deţin societatea care avea active în staţiune”, a declarat braşoveanul, contactat telefonic de reporterii României Libere.
Totuşi, Johann Taierling e dispus să lupte până la capăt. Mai ales că pe lista proprietăţilor pe care trebuie să le recupereze este şi ştrandul din Târgu Secuiesc, construit tot de familia sa înainte de comunism.
Familia Mikes, peste 10.000 de hectare şi un castel în Covasna
Pensiune de lux într-o clădire de 300 de ani
Oaltă familie de grofi pentru care moştenitorii se luptă să recupereze peste 10.000 hectare de pădure şi teren agricol este cea a conţilor Mikes. Katalin Roy Chowdhury, născută contesa Mikes, împreună cu fiii săi, a reuşit deja să reintre în posesia unui conac şi a unei moşii ce cuprinde un parc de 34 hectare de pădure şi lacuri, la poalele Munţilor Carpaţi, în comuna Zabala din Covasna. Palatul, construit în urmă cu 500 de ani, a fost în timpul comunismului şi mulţi ani după revoluţie spital, casă de copii şi şcoală, iar acum a devenit locuinţă privată. Una dintre fostele clădiri administrative ale conacului, veche de 300 de ani, a fost transformată din 2006 într-o pensiune de lux. După restaurare, despre locaţie au menţionat la rubricile lor turistice publicaţiile britanice The Guardian şi The Independent, dar şi New York Magazine, Financial Times şi CNN Traveller. „Contele Armin Mikes a deţinut una dintre cele mai întinse păduri private din Transilvania înainte de venirea comunismului. Graţie legilor româneşti privind retrocedarea, moştenitorii lui pot reporni prospera afacere cu păduri pe care familia a operat-o la începutul secolului al XX-lea”, scrie pe site-ul oficial al conacului de la Zabala. Unul dintre strănepoţii lui Armin Mikes şi unul dintre proprietarii domeniului de la Zabala, Gregor Roy Chowdhury a terminat London School of Economics şi a lucrat aproximativ patru ani la banca americană Salomon Brothers, la filiala din Londra. „În ultimii 15 ani, mama mea, cu mine şi cu fratele meu am muncit asiduu să recuperăm şi să reconstruim averea străbunicului. Ne-am mutat cu toţii în România. Iar scopul nostru e să dăm din nou strălucire domeniului, să creem slujbe stabile şi un mediu prietenos pentru turism”, ne-a explicat Gregor.
Dar urmaşii contului Mikes mai trebuie să recupereze păduri şi terenuri agricole de peste 10.000 hectare, dar şi clădiri din mai multe zone alte Transilvaniei. Iar în comuna Bixad, din Covasna, li s-au mai retrocedat 2.000 hectare. „Până acum am primit doar aproximativ o treime din pădurile străbunicului meu, Armin Mikes, pe care acesta le-a deţinut până la naţionalizare”, a precizat urmaşul foştilor grofi.
Gregor Roy Chowdhury ne-a declarat că şi soţia sa, Zsolna Ugron, face parte dintr-o familie nobiliară din Ardeal, care a deţinut proprietăţi în Harghita, Mureş şi Cluj.
Familia Bánffy, 100.000 de hectare şi centrul Clujului
Problema vânzărilor fictive
Una dintre familiile care au de recuperat cele mai multe clădiri, dar şi terenuri agricole în Transilvania este cea a conţilor Bánffy. Moştenitorii grofilor au depus cereri de retrocedare pentru păduri şi terenuri agricole în suprafaţă totală de peste 100.000 hectare de pădure. Diverse ramuri de moştenitori solicită, de asemenea, importante clădiri din centrul oraşului Cluj, dar şi din alte zone din Ardeal.
Cea mai mare parte a pădurilor ce sunt dorite de urmaşi se află în judeţul Mureş, una dintre puţinele zone din România rămase neexploatate forestier. Potrivit autorităţilor locale mureşene, cea mai mare problemă o reprezintă revendicările urmaşilor lui Bánffy Daniel. Suprafeţele solicitate sunt de peste 30.000 hectare de pădure, dar cererile de revendicare sunt făcute de două ori. Prima dată au cerut două nepoate de soră ale nobilului, Bethlem Ana şi Bethlem Suzana. După 2005, a apărut şi Bánffy Miclos, fiul lui Daniel, cetăţean maghiar, care revendică aceeaşi suprafaţă în calitate de moştenitor direct. Între cele două ramuri, afirmă reprezentanţii Prefecturii Mureş, ar exista o înţelegere ca surorile Bethlem să ceară primele averea în calitate de cetăţeni români. Ulterior, după apariţia Legii 247 din 2005, ar fi creat o fundaţie împreună cu un alt văr de-al lor şi revendică din nou aceleaşi terenuri. „Ei cer aceste drepturi în baza unor acte de expropiere din 1945, acte care nu sunt foarte explicite în ceea ce priveşte proprietarii acestor terenuri pe care le cer ei acum. Potrivit legii exproprierilor din 1921, nimeni nu avea voie să deţină mai mult de două sute de iugăre de pădure în zona montană, ceea ce înseamnă aproape o sută de hectare. Nu îmi dau seama de unde justifică ei acum zeci de mii de hectare”, de-a declarat o sursă din conducerea instituţiei. Aceasta nu a dorit să-i fie dezvăluită identitatea, pentru ca declaraţiile să nu poată fi folosite în procesul existent în prezent între urmaşii conţilor Bánffy şi statul român. „Din cercetările noastre am descoperit că există foarte multe acte fictive prin care marile familii de grofi îşi vindeau doar pe hârtie diverse suprafeţe între ei pentru a se pierde urma terenurilor. Ei au încetinit foarte mult reforma agrară din 1921, deoarece nu le-a convenit niciodată situaţia creată. Au putut să facă asta pentru că au ocupat funcţii importante şi după alipirea Transilvaniei la România, în 1918″, afirmă acelaşi reprezentant. Mai mult, potrivit documentelor aflate la dosar, grofii au primit sume mari de bani de la statul român, în 1921, pentru exproprieri.
De altfel, Bánffy Daniel nu şi-a pierdut niciodată calitatea de cetăţean maghiar. „Ba mai mult, a fost ministru al Agriculturii în guvernul hortist al Ungariei. Astfel s-a considerat că el a luptat împotriva statului român şi a intrat sub incidenţa decretului 187 din 1945, semnat de Regele Mihai, anterior venirii comuniştilor la putere. Actul normativ prevedea că acelor care au avut o atitudine duşmănoasă la adresa statului român li se vor expropria toate proprietăţile deţinute la momentul respectiv”, afirmă sursa menţionată.
Averile lor au fost trecute în patrimoniul Casei de administrare a bunurilor inamicilor de război (CAZBI) şi la fel au păţit şi cetăţenii germani şi italieni care aveau proprietăţi în România şi au fost consideraţi duşmani. „Momentan nu există nici un act normativ care să prevadă restituirea bunurilor care au fost expropriate în astfel de cazuri”, arată Prefectura Mureş. Unii parlamentari ai UDMR au încercat în 2005-2006 să reglementeze situaţia bunurilor ce au intrat în urmă cu o jumătate de secol în proprietatea CAZBI. Proiectul a fost respins la Camera Deputaţilor, pe motiv că este o lege imorală.
Avere nobiliară lăsată şefului de ocol silvic
O altă ramură a conţilor Bánffy solicită alte zeci de mii de hectare. Eva Bánffy a murit anul trecut şi a lăsat toată averea la doi nepoţi, avocatului şi fostului şef de la Ocolul Silvic Răstoliţa din Mureş. Aceştia din urmă au devenit moştenitori, după ce ar fi ajutat cu acte familia în calitate de jurist şi respectiv şef la Ocolul Silvic din zona respectivă. „Şi pădurile pe care le solicită aceştia provin tot din bunurile CAZBI. Ei cer şi pădurile lui Bánffy Zoltan, deşi acesta a fost despăgubit cu vârf şi îndesat în lei aur în 1921. Mai mult, a plecat definitv în Ungaria şi s-a judecat cu statul român la Tribunalul mixt de pace de la Paris. Există sentinţa de la acel proces, care demonstrează că a fost despăgubit de România”, afirmă conducerea Prefecturii Mureş.
Avocaţii moştenitorilor foştilor nobili Bánffy, Roja Androja şi Dragoş Bejenaru nu au dorit să comenteze situaţia retrocedărilor, când au fost contactaţi de reporterii României Libere. De asemenea, nu au fost de acord nici să ne pună în legătură directă cu urmaşii conţilor, iar aceştia nu discută cu presa decât prin intermediul reprezentanţilor lor legali.
Unii parlamentari ai UDMR au încercat în 2005-2006 să reglementeze situaţia bunurilor ce au intrat în urmă cu o jumătate de secol în proprietatea Casei de administrare a bunurilor inamicilor de război. Proiectul a fost respins de Camera Deputaţilor, pe motiv că este
o lege imorală.
Moştenitori a 57 de castele
Şi moştenitorii altor foste familii nobiliare maghiare au cerut în ultimii zece ani retrocedarea averilor strămoşilor lor. Clujeanca Maria Kerekes, urmaşă a grofilor Beldi, a revendicat un conac în comuna Geaca, potrivit săptămânalului Clujeanul. „Am refăcut arborele genealogic până în 1630, an în care strămoşii mei trăiau în secuime”, a precizat femeia pentru respectiva publicaţie.
O altă ramură care cere numeroase proprietăţi în Transilvania este Kemeny. Unul dintre urmaşi, Lazăr Pal, din Târgu Mureş, a revendicat şi a câştigat unul dintre conacele familiei, din localitatea Jucu de Sus, judeţul Cluj. Clădirea fusese până atunci centrul cultural al comunei, cu şcoală, grădiniţă, bibliotecă şi cămin cultural.
Urmaşii grofilor Gaal de Dalnok au cerut câteva sute de hectare de teren pe care nobilii le-au avut în zona satului Corpadea, tot în Cluj, dar şi un conac care poartă încă emblema familiei, deşi mult timp acolo a funcţionat o grădiniţă şi o şcoală. O altă casă, din Mociu, a fost demolată de comunişti.
Acum 15 ani, o parte din moştenitori au înfiinţat chiar o fundaţie pentru a recupera mai uşor averile, numită Castellum. Potrivit Clujeanul, organizaţia a identificat 57 de castele şi conace care au aparţinut vechilor nobili şi care urmau a fi recuperate.
În fine, moştenitorii grofilor Teleki au dat în judecată Preventoriul TBC Gorneşti, din judeţul Mureş, pentru că acesta îşi desfăşoară activitatea în fostul castel al familiei, scrie citynews.ro. De asemenea, se mai solicită şi 100 de hectare de terenuri de la Direcţia Silvică Mureş.
Moştenitorii grofilor Bánffy au depus cereri de retrocedare pentru păduri şi terenuri agricole în suprafaţă totală de peste 100.000 de hectare de pădure şi clădiri din centrul Clujului.
