Sanda Tatarascu-Negroponte, fiica prim-ministrului Gheorghe Tatarascu, a facut in anii 50 inchisoare politica, a trait din lectii de pian, iar dupa 90 a devenit senator liberal. Prin sotul sau, Ulise Negroponte, ea a devenit verisoara lui John Negroponte, director al CIA pana de curand, si Nicholas Negroponte, profetul societatii informatizate din best-seller-ul "Era digitala". Intr-un interviu acordat ziarului "Romania libera", Sanda Tatarascu-Negroponte vorbeste despre cele doua vizite succesive ale lui Nicholas Negroponte in Romania.
» Acum o luna si jumatate v-ati intalnit cu Nicholas Negroponte. Este prima dumneavoastra intalnire cu el?
– Nu. Este a doua. Prima a avut loc acum 30 de ani si este o intreaga poveste legata de aceasta intalnire. Intr-o zi am primit un telefon. stiam de la rude ca va veni in Romania chemat de insusi Ceausescu, care vroia sa-i arate realizarile romanesti. In epoca aceea nu mai era persecutia ingrozitoare pe care am avut-o la inceputul comunismului, dar era inca o problema sa vezi un strain. Era ruda cu noi, dar era totusi strain. A insistat foarte mult sa ne vada. Locuiam in aceasta casa cu sotul meu si fratele lui, care venise dintr-o infioratoare condamnare ruseasca; fusese in gulagul rusesc, la Vorkuta. Am facut o sedinta de familie sa hotaram ce facem. Le-am propus sa ma lase pe mine sa-l primesc, iar ei sa pretexteze ca sunt la serviciu. Sotul meu a acceptat. Cumnatul meu, foarte linistit, a spus ca el va fi prezent la intalnire. Insa n-a mai apucat sa vina, pentru ca dimineata, inainte sa apara Nicholas Negroponte, cumnatul meu a fost arestat. Fireste, pentru o cauza fictiva – dupa cateva ore, cand Nicholas Negroponte a plecat din casa noastra, a fost eliberat. Amuzant e ca a prevazut acest lucru, ca o sa se intample ceva care o sa-l impiedice sa vina. Cand i-am spus luna trecuta lui Nicholas ce mare tevatura daduse venirea lui, a ramas uluit. Cand le spui ce-ai trait li se pare absurd, au dubii despre veridicitatea lucrului, ca prea e anormal.
» Pe atunci unde locuiati?
– Tot aici. Securitatea ne mutase din oroarea din Crucea de piatra, unde fuseseram "exilati" pana atunci, in casa noastra, in momentul eliberarii tatalui meu, in ‘55. Tatal meu a fost arestat in ‘50, eliberat in ‘55 si s-a prapadit la cateva luni dupa eliberare – venise bolnav de tuberculoza in ultimul hal din inchisoare. Or, in momentul in care a venit tatal meu, cred ca Directia Securitatii nu dorea sa vada in ce oroare traiam si tot asa intr-o noapte ne-au scos din grozavia in care ne pusesera si ne-au mutat aici, in vechea noastra casa. Or, pentru Nicholas Negroponte era o continuitate perfecta, un semn ca nimic nu se schimbase – mobila era cea veche, nimic nu era schimbat in casa.
» Cum ati reusit sa comunicati cu Nicholas Negroponte, avand in vedere ca vizita era "cu probleme"?
– Nicholas a venit intovarasit de un domn despre care banuiam ca va face raport si speram ca il va face macar obiectiv. Nu stiam insa cum ar putea fi interpretat ce spun, asa ca am preferat sa-l pun pe Nicholas tot timpul pe cate un subiect. Cat s-a putut, n-am vorbit deloc, m-am marginit sa pun intrebari, provocandu-l sa vorbeasca. L-am intrebat cu ce ocazie a venit in Romania -– mi-a spus ca i s-au aratat niste blocuri; erau blocurile din spatele Palatului Regal. L-au urcat intr-unul din ele si el a remarcat ca da, e foarte interesant, dar cea mai interesanta cladire e asta, si a aratat catre Biserica Cretzulescu. E un lucru vechi si foarte frumos. Cat despre blocuri, le-a spus: sunteti in urma si mai aveti de invatat! Deci vizita a fost nereusita. Cum spunea chiar el, am ramas cu o vaga impresie ca i-am nemultumit, fiindca nu s-au laudat cu vizita.
"Una din fetele lui John e geniala, cum e Condoleezza Rice"
» Cum a fost vizita de luna trecuta?
– Am inteles ca primul ministru l-a intrebat daca este ruda cu noi, iar Nicholas a fost foarte incantat sa auda asta, spunand ca da, vreau sa o vizitez, fiindca e vara mea. Mi-a telefonat si a spus ca va fi o vizita foarte scurta, pentru ca are un program foarte aglomerat, "pus pe minute, nu pe ore", ca nu poate sta mai mult de o jumatate de ora. A venit intovarasit de o domnisoara foarte draguta de la biroul primului ministru. Ei bine, pana la urma, a stat o ora jumatate. Nu mi s-a parut foarte schimbat, ca aspect, imi aducea aminte de barbatii Negroponte din generatia mea care s-au prapadit, avea oarecum aceleasi trasaturi, aceleasi miscari, aceleasi naturalete si simplitate, neconvins deloc ca e un om important, dar pasionat de ce face.
"Nicholas si John sunt foarte apropiati"
» Ati discutat despre John Negroponte, seful serviciilor secrete americane?
– Mi-a povestit ca sunt patru frati, el, John si inca doi gemeni, frati mai mici, care au ramas in Elvetia. Parintii lui sunt elvetieni – tatal e nascut elvetian, mama a ramas grecoaica, o femeie bogata, frumoasa. Cel mare, John, a plecat la studii in SUA si a ramas acolo, iar Nicholas a plecat dupa el. Ultimii doi, care au aparut mult mai tarziu pe lume, au ramas in Elvetia. Cel mai mare, John, nu a putut sa aiba copii, asa ca a decis, cu sotia, sa adopte cinci copii vietnamezi, trei fete si doi baieti, una din fete – mi-a povestit Nicholas – geniala, cum e Condoleezza Rice.
Nicholas si John sunt foarte apropiati. Cand John a fost numit sef al serviciilor secrete si a renuntat la postul de ambasador in Irak, cei doi frati au plecat o saptamana la munte, in Elvetia, sa faca schi. Fara sotii, copii, doar amandoi. Vroia sa-si curete mintea de tot ce era Ambasada din Irak si sa se pregateasca sufleteste pentru noul lui job. Elvetia e a doua lor patrie, s-au nascut acolo, acolo sunt parintii lor. John si-a cumparat o casuta modesta in Elvetia, ca sa se retraga la pensie.
» Ce ati mai povestit?
– Nicholas mi-a spus ca nu mai are nevasta, am crezut ca e indiscret sa intreb daca s-a prapadit sau a divortat. Are un baiat inginer.
"Pentru Nicholas aventurierii eram noi, cei care am ramas"
» Ce crede despre Romania?
– Printre altele, l-am intrebat ce parere are despre faptul ca eu si sotul meu am ramas in Romania. Mi-a zis ca pentru acel timp aventurierii eram noi, care am ramas, nu cei care au plecat. Dar ca acum e bine, mi-a spus: "Va curatati incet-incet de toate sechelele pe care le-a lasat regimul trecut si, cu ajutorul UE, veti avea un viitor foarte bun. De fapt, nu voi, ci tinerii vostri. In plus, sunteti o tara care asteapta sa fie descoperita, se stiu putine si destul de tendentios, de distorsionat. Romania trebuie cunoscuta, e plina de farmec", a concluzionat. Razand, am adaugat: "Cum zice francezul, Romania ar fi minunata daca n-ar avea romani". "Nu, zice, e bine sa aiba romani, ca mai aveti putini, ca au plecat multi."
» A inceput ca arhitect si pe urma a trecut la informatica?
– Da. Acum isi petrece timpul in avion, mergand de colo pana colo. L-am intrebat daca are un loc stabil pe lume. Da, mi-a raspuns, mi-am cumparat o insula in Grecia, locul de origine al Negropontilor.
» Din ce ramura a familiei vine Nicholas Negroponte?
– Din ramura elvetiana. Au fost trei ramuri: romaneasca, ce a inceput la Galati, cea elvetiana, parintii lui John – de fapt bunicii, fiindca parintii s-au nascut in Elvetia –, si cea care a mers la Marsilia si care se stinge in momentul de fata. Nu mai sunt Negroponti in Marsilia. Iar urmasii celor din America sunt micii vietnamezi.
» Deci cei din America au venit din Elvetia.
– Exact. Dintr-o mama grecoaica si un tata Negroponte cu un umor extraordinar. Sigur, trebuie sa recunosc, odata aveau averi cu care au plecat, asta fara indoiala a fost un avantaj. Au plecat, dar au fructificat aceste bogatii, nu le-au mancat si gata.
» Nepotii familiei Negroponte mai tin legatura asemenea bunicilor lor?
– Fiul meu, care e in Franta, are trei copii, doua fete si un baiat. Nepotul meu e pasionat de internet, tine legatura cu alt pasionat de internet, un Negroponte din Canada, specialist in regie de film.
» Cati din Negroponti sau Tatarasti mai sunt in Romania?
– In Romania s-a intors un var al meu, Dinu Tatarascu, fara copii, care a avut nenorocirea sa-i moara sotia acum cateva luni. Negroponte nu mai e nici unul. Familia Negroponte nu a facut decat un popas in Romania si au plecat mai departe. Asta e partea trista si, cateodata, imi spun, nedreapta. Cu plecarile erau obisnuiti, era in gena familiei. Dar erau mai romani decat romanii. Socrul meu vorbea prost romaneste, dar cand cineva indraznea sa atace Romania sarea ca un leu, patriotismul lui grecesc adoptase Romania ca a doua patrie. El nu venea la Bucuresti, multi ani nu a avut casa in Bucuresti. Statea la Marasesti, unde era fieful Negroponte, dupa Galati.
Tatal socrului meu a avut 32.000 hectare de pamant, iar soacra-mea era o grecoaica din Rusia, nascuta in Grecia, ajunsa in Rusia si fugita dupa inceputul nenorocirii Revolutiei rusesti.
» Cat din averea Negroponte a fost retrocedata?
– Am fost senator liberal in primul senat si am revendicat imensa avere Negroponte, ajunsa acum firimituri – dar firimituri importante – si am facut din asta un fel de hobby. Ani de zile, alaturi de avocatii mei am luptat pentru recuperare si am obtinut o infima parte din ea. si am trimis copiilor Negroponte ce le apartinea.
» Carora dintre ei?
– Cei trei din Canada, cei doi din Anglia, cel din Franta, fiul meu, fiecaruia pe drept exact partea care i se cuvenea. In scrisorile lor de multumire, care sunt foarte frumoase, unul din ei mi-a scris: "stii ca la noi se spunea: am un unchi in America. Eu spun: am o matusa in Romania".
» Se putea comunica cu rudele din afara in timpul comunismului?
– Foarte greu. Numai prin bunavointa – unele sincere, altele nu. Dar ne feream sa scriem orice avea vreo tangenta cu politica. Ca sa va dau un exemplu, cumnata mea, unica sora a sotului meu, a plecat cu Regele Mihai. Au ajuns in Canada. A deschis o ferma de curcani, care ajungeau la 40 kg, aproape cat un vitel. Intr-o scrisoare mi-a povestit cum creste curcanii, ii hraneste, injecteaza si la sfarsit cum i-a sacrificat intr-un sistem special, evreiesc, numit cusher. In arestarea mea, acesti curcani au fost decisivi. Nu stiu cate nopti de groaza mi-au dat acesti bieti curcani – la ancheta m-au innebunit ce e cu curcanii si ce cod am intrebuintat, legandu-se mai ales de cuvantul cusher.
» Care erau prietenii dumneavoastra in timpul comunismului?
– Tot din clasa noastra sociala, dar cu o tacita intelegere: ne vedeam rar. Spre exemplu, cu profesorul Balaceanu Stolnici suntem prieteni de 60 de ani; cu sotia lui de asemenea.
» Va era frica sau de ce?
– Nu era suspiciune sau frica, doar ca eram teribil de descumpaniti. Din situatia de oameni cu stare, brusc, de la o zi la alta, am devenit foarte saraci si lupta pentru existenta era dura si lasa foarte putin timp pentru altele. Sotul meu, care era avocat, a devenit muncitor, instala conducte de apa, gaz, eu am ajuns sa lucrez la deratizare. Iar noi nu eram obisnuiti. Societatea noastra bucuresteana (aristocratii – n. red.) era confruntata cu acelasi lucru, cum s-o scoata la capat. Ne intalneam la Revelion, asta era traditia. Puneam deoparte bani ca sa cumparam ce ne trebuie, fiecare contribuia cu ceva, nu exista ca o singura familie sa-si permita sa faca singura petrecerea… Ma rog, lucrurile s-au mai normalizat dupa ce am inceput sa traiesc dand lectii de franceza.
"Sunt fericita mama a unui pensionar"
» Cum sunt intalnirile cu prietenii acum?
– Fiul meu a emigrat acum 38 ani. S-a intors, in vizite succesive, dupa ‘89. Cum aveam o intalnire intr-o familie prietena, l-am rugat sa ma insoteasca. Dupa ce ne-am intors, l-am intrebat ce impresie si-a facut. "Simplu, mama, mi-a raspuns, acum 38 de ani vorbeati despre cine a fost dat afara din casa, cui ce i s-a confiscat, cine a fost arestat si condamnat la cat. Azi cand va intalniti vorbiti de ce s-a mai restituit si unde si cine mai traieste dintre voi."
» Ce face fiul dvs. in Franta?
– Acum e pensionar. A facut facultatea aici, cu mare greutate. A absolvit Politehnica, Facultatea de Constructii, desi vroise sa faca Dreptul… A facut ce era la moda pe vremea aceea, ingineria. In Franta a fost angajat de Bouigne si nu s-a miscat de acolo. Acum e pensionar. Deci sunt fericita mama a unui pensionar. z
John si Nicholas Negroponte
John si Nicholas Negroponte sunt fiii lui Dimitri John Negroponte, un armator grec.
John a terminat Universitatea Yale. Prima functie politica semnificativa este postul de ambasador in Honduras (1981-1885). Ascensiunea sa incepe in timpul mandatului Bush, fiind un apropiat al familiei acestuia: ambasador ONU (2001-2004), ambasador in Irak (2004-2005) si, in fine, director CIA (2005-2007). Astazi, John Negroponte este adjunct al Condoleezzei Rice.
Nicholas Negroponte este fondatorul si seful proiectului "Un laptop pentru un copil". Formatia sa este de arhitect si de specialist in computere; in 1967 a fondat in cadrul MIT un laborator media unde a facut cercetari de pionierat privind interfata om-computer. In 1995 publica best-seller-ul "Being Digital" ("Era digitala") in care face previziuni despre o societate complet informatizata, din perspectiva unei gandiri optimiste.
Acum 38 de ani vorbeati despre cine a fost dat afara din casa, cui ce i s-a confiscat, cine a fost arestat si condamnat la cat. Azi, cand va intalniti, vorbiti de ce s-a mai restituit si unde si cine mai traieste dintre voi."
George Negroponte
