Fregata trimisă de România pentru a participa la blocada din Mediterană împotriva Libiei ar face cu greu faţă unui atac. În timp ce celelalte state NATO au trimis nave complet echipate pentru luptă, „Regele Ferdinand” nu are sistem de rachete, ci un singur tun, mitraliere şi radare.
Echipajul fregatei româneşti „Regele Ferdinand” (F 221) a intrat în febra pregătirilor pentru prima misiune adevărată de război a Forţelor Navale Române.
Comparativ cu Active Endeavour, misiune NATO care presupunea monitorizarea şi inspectarea navelor comerciale şi la care F 221 a obţinut calificative foarte bune, blocada împotriva Libiei este, cel puţin teoretic, o aventură periculoasă. Asta din simplul motiv că în acest caz inamicul dispune de nave de război dotate corespunzător.
Cu cine se luptă F 221
Libia este departe de a fi un adversar uşor pentru flotila NATO. Dispune de două fregate sovietice din clasa Koni (din care doar una este operaţională), două corvete clasa Nanuchka, nouă nave rapide de atac, model Combattante II (din care şapte funcţionale), 12 vedete purtătoare de rachete Osa II (din
care doar jumătate ar fi operaţionale), vânătoare de mine, nave auxiliare şi şase submarine tip Foxtrot (din care patru au capacitate de luptă). Ei bine, toate aceste nave pot lansa rachete.
Fregatele libiene au câte şase lansatoare de rachete de tipuri diferite, corvetele la fel, iar restul câte patru instalaţii de lansare. Este adevărat că, în comparaţie cu flotila NATO, Libia nu are nici o şansă, însă poate produce pierderi. Şi cum F 221 nu se poate apăra decât cu sistemele de bruiaj, echipajul nu va avea deloc o misiune uşoară.
Asta fără să mai punem la socoteală aviaţia militară libiană, care are de asemenea capacitatea de a lansa rachete împotriva navelor. Dintre toate navele a căror participare a fost anunţată oficial de NATO în Libia, fregata noastră este singura din această clasă care nu are rachete la bord.
Cum s-a dus la fund primul Coventry
Chiar şi în situaţia în care comandamentul NATO va încredinţa fregatei româneşti misiuni secundare, acestea nu sunt lipsite de pericole. Cel mai bun exemplu în acest sens este războiul britanico-argentinian din insulele Falkland (Malvine), care a avut loc în 1982, şi s-a soldat cu înfrângerea Argentinei. În timpul războiului, britanicii au pierdut un distrugător HMS Coventry, nume pe care, ca o ironie, l-a preluat „Regele Ferdinand” pe vremea când activa la englezi), o fregată tip 21 (predecesoarea tipului 22) şi un cargou. Alt distrugător englez a fost grav avariat. Toate aceste nave au fost lovite de rachete, în ciuda sistemelor de bruiaj pe care le au şi care ar fi trebui să le asigure protecţia.
„Născută” în războiul rece şi abandonată de Royal Navy
„Regele Ferdinand” face parte din clasa de fregate 22 Broadsword, generaţia a doua. În total s-au construit 14 nave cu trei nivele de echipare. Ca proiect este considerată o navă excelentă din toate punctele de vedere. Concepută special pentru supravegherea şi eventual atacul submarinelor sovietice din Atlanticul de Nord, clasa 22 dispunea de ultima tehnică computerizată concepută la sfârşitul anilor ‘80.
Complexul de calculatoare de la bord alertează automat echipajul în cazul în care nava devine ţintă. Invariabil, computerul analizează două variante de evitare a atacului. În urma unor teste reale cu muniţie asupra unei fregate controlate prin telecomandă s-a demonstrat că T 22 încasează loviturile în zona hangarului elicopterului de la pupa, cu efecte minime asupra echipajului şi a capacităţilor navei de a duce lupta. Informaţiile despre sistemele de pe vas sunt clasificate, însă se ştie că T 22 avea la bord trei tipuri de sonar, antene suplimentare ce permiteau detecţia submarinelor în primele secunde în care acestea scoteau antenele la suprafaţă pentru transmiterea criptată a informaţilor. După încheierea războiului rece, navele au fost retrase, iar în locul echipamentelor secrete au fost montate sistemele convenţionale.
Din cauza faptului că acest tip de fregată are costuri de exploatare foarte mari, marina britanică a înlocuit-o cu o nouă generaţie, clasa 23, mult mai economicoasă. Marea Britanie a menţinut în exploatare doar trei din aceste nave, toate din ultima generaţie, ce urmează să fie retrase în acest an. Restul au luat drumul fierului vechi sau au fost vândute statelor în curs de dezvoltare, respectiv România, Brazilia şi Chile.
Al treilea nume o fi cu noroc?
Iniţial, fregata s-a numit „Boadicea”, însă după scufundarea distrugătorului Coventry i-a preluat numele. Construcţia fregatei a început în 1984, a fost încadrată cu echipaj în 1986, peste încă doi ani a fost complet echipată şi a început misiunile.
Până în 2002 a activat în serviciul Royal Navy, fiind dislocată în climate de la arctic la tropical. A navigat peste 30.000 ore, şi a îndeplinit misiuni în Kosovo în 1999, iar la sfârşitul aceluiaşi an a repezentat Marina Regală britanică la Forţa Navală Atlantică a NATO.
„Regele Ferdinand”, modernizat doar pe jumătate
Înzestrarea fregatei cu armament performant a fost amânată ani de-a rândul din cauza lipsei de fonduri.
2002: Guvernul decide cumpărarea a două fregate britanice, scoase din uz de Marina Regală, cu 116 milioane de lire sterline. Cele două nave urmau să fie modernizate de BAE Systems, conform contractului. Afacerea a fost înconjurată de scandal, după ce presa britanică a scris că BAE Systems ar fi mituit oficiali români cu 7,6 milioane de euro pentru a obţine contractul.
2004: Ministerul Apărării preia cele două fregate, care pornesc spre România.
2007-2008: „Regele Ferdinand” obţine acreditările internaţionale la nivel I şi II privind interoperabilitatea cu navele Alianţei Nord Atlantice, care îi permite să participe alături de navele NATO la toate tipurile de misiuni internaţionale.
2008: Trebuia să înceapă etapa a doua a modernizării celor două fregate, care includea instalarea de sisteme de rachete, comanda centralizată a tuturor sistemelor de descoperire şi conducere a focului, creşterea protecţiei împotriva rachetelor dirijate prin laser şi torpilelor. Modernizarea a fost însă amânată timp de trei ani, din lipsă de bani.
2009: Ministerul Apărării publică pe sistemul electronic de licitaţii un anunţ de intenţie pentru modernizarea fregatelor, în valoare de 1,3 miliarde de lei. Procedurile nu au început însă, pentru că bugetul Forţelor Navale nu era suficient.
2011: CSAT decide că Fregata „Regele Ferdinand „va fi trimisă în largul coastelor Libiei, pentru a participa la embargoul impus de ONU. Guvernul a alocat 4,5 milioane de euro în acest scop.
(Monica Bonea)
