Desecretizarea arhivelor Băncii Române de Comerţ Exterior (denumită BANCOREX după 1989) ar putea furniza informaţii despre multe dintre operaţiunile secrete din perioada lui Ceauşescu, precum şi despre persoanele şi firmele implicate.
Ion Stoian, fost ministru adjunct al Comerţului exterior, spune că accesul liber la arhivele Bancorex va arăta cum a plătit Nicolae Ceauşescu datoria externă de circa 34 de miliarde de dolari, ce tipuri de export a făcut, prin ce firme reale din ţară şi străinătate, şi mai ales prin ce persoane responsabile de conturi speciale. De asemenea, ne poate arăta în ce direcţii au plecat cele peste 2.000.000.000 de dolari, economisite de Nicolae Ceauşescu până în decembrie 1989 şi evaporate, ulterior, din depozitele băncii.
Care erau principalele firme de comerţ exterior
Potrivit lui Stoian, comerţul exterior se derula, în principal, prin Intreprinderea „Carpaţi”, care aparţinea gospodăriei PCR, şi prin ICE „Dunărea”, firma Ministerului Afacerilor Interne, controlată de fosta Securitate. De altfel, spune Stoian, cele două mari firme erau coordonate şi controlate de ofiţerii acoperiţi ai Securităţii. Exista chiar o unitate militară denumită „aport valutar special”. „Eu am răspuns ani de zile de comerţul cu ţările comuniste, dar în ultimii patru-cinci ani am făcut şi comerţ cu petrol, intrând şi în comerţul exterior cu state capitaliste. Eu, spre exemplu, am răspuns de tot petrolul care provenea din Iran. Comerţul exterior era făcut de cele două mari firme, care aveau însă în control şi alte firme, ce aparţineau de diverse ministere.
Spre exemplu Tehnoforest, Agroexport, Crescent, Vitrocim, Terra, Delta, sau chiar Romtehnica, dar erau şi altele. Aceste firme de comerţ exterior erau înfiinţate la ordinul lui Ceauşescu şi erau controlate permanent de Securitate. Firmele luau marfa de la societăţi de stat, o vindeau în exterior şi primeau valuta în conturile lor de la BRCE. Apoi, reprezentanţii acestor firme transmiteau mai departe banii, din care mai puţin de 50% plecau către societatea de stat de la care au luat marfa. Reprezentanţii îşi opreau un comision de aproximativ 1-1,5%, iar cea mai mare parte din bani, peste 50%, trebuia vărsată în conturile lui Ceauşescu, care erau deschise pe nişte nume codificate”, relatează Stoian. BRCE nu făcea nici un transfer de bani fără ordinul persoanei special autorizate pe acel cont. Mărfurile exportate erau variate, de la cereale, tractoare, mobile, blănuri de vulpi sau nutrii (gos-po-dăria PCR avea crescătorii speciale) până la semifabricate sau materii prime.
AVAS a iniţiat un proiect de hotărâre de Guvern referitoare la declasificarea arhivei Băncii Române de Comerţ Exterior, conţinând documente din perioada 1968-1989.
Cum circulau banii
Reprezentantul special desemnat al Tehnoforest vindea mobila provenită de la Fabrica Heliade a gospodăriei PCR. Prima dată banii intrau în contul Tehnoforest de la BRCE, apoi persoana autorizată de la Tehnoforest transfera banii la Întreprinderea Carpaţi (a gospodăriei PCR care deţinea fabrica de mobilă). La rândul ei, Întreprinderea Carpaţi trimitea o mică parte din bani în conturile fabricii de mobilă, iar cea mai mare parte ajungea în conturile cu nume codificate şi apoi folosită în operaţiuni speciale. Spre exemplu, din aceşti bani se cumpărau arme de la fabricile de armament care erau exportate către ţări africane aflate sub embargo ONU.
