Resuscitarea aristocratiei transilvanene

Castelele Transilvaniei sunt un obiectiv care tine, in aparenta, de studiul istoriei. Dar, in ultimul timp, interesul pentru ele creste exponential. Din partea romana, mai lent si fara pasiuni, dar cu conotatii de legislatie a proprietatii, iar din partea maghiara, cu tenacitate, nostalgie si specializare, mai ales prin ceea ce inteleg ei prin conceptul de „Transcarpathya” sau prin „bazinul carpato-danubian”.
Diferentele de receptare sunt semnificative: interesul cercetatorilor romani pentru acest subiect tine de o casta inchisa, a specialistilor, fiind adesea exploatat demagogic de politicieni nationalisti. Mai nou, doar valoarea lor imobiliara atrage atentia „geambasilor de castele”. In Ungaria, insa, acest interes are audienta de masa, datorita psihologiei nostalgice intretinute cu profesionism.

Planul de resuscitare aristocrata si de traditie al contelui Teleki

Acest plan a fost pus la punct prin adaugiri succesive, pe masura evolutiei evenimentelor, incepand inca din anul 1989. Astazi, constatam ca avem de-a face cu o vasta retea de sprijin compusa din fundatii (Ungaria, SUA, Romania, Slovacia, Austria), segmente guvernamentale, comunitati confesionale, personalitati culturale si urmasi ai fostelor case nobiliare. Planul este defalcat pe specificul legislativ al fiecarei tari, in Romania, mulandu-se pe Legea 10/2001, de retrocedare a imobilelor confiscate in perioada comunista. Finantari pentru restaurarea unor obiective au inceput sa intre deja, filonul cel mai puternic venind din/via Ungaria. Conducatorul Fundatiei „Teleki Laszlo”, actualul conte Teleki (Ungaria a recunoscut oficial rangurile aristocratice, de un deceniu) impreuna cu membrii marcanti ai lobby-ului pro-maghiar din lume au elaborat planul de reinviere a „regatului apostolic ungaro-polon”, prin urmasii familiilor nobiliare, ca viitor nucleu de mare influenta, in conditiile politice ale Europei din secolul 21. Permeabilitatea frontierelor faciliteaza procesul, iar primii pasi constau in redobandirea proprietatilor pierdute din actualele state est-europene. Pentru Ardeal, importanta este obtinerea dreptului de proprietate asupra fostelor Curii – conace/castele nobiliare de tara folosite ca resedinte principale ale familiilor aristocrate. Din cele peste 100 de familii nobiliare, nu neaparat toate maghiare, 12 prezinta importanta deosebita pentru orice studiu in acest domeniu. Acestea sunt: Apafy (de origine maghiara), Banffy (croato-dalmata), Bornemizsa (secuie), Balint (croata), Kornis (romana), Kendenffy (romana – Candea), Kemeny (maghiara), Wesseleny (ceho-morava), Haller (germana), Bethlen (franceza-maghiara), Teleki (maghiara), Apor-Blomberg (evreo-maghiara). Toti reprezentantii in viata ai acestor familii au pretentii de retrocedare in Transilvania, conform legislatiei romanesti.
Procesele de retrocedare privesc fiecare familie in parte, in timp ce finantarile de restaurare privesc intreaga retea internationala de finantatori, prin fundatii si asociatii de sprijin. Acestea sunt compuse din grupari robuste ale lobby-ului maghiar, adesea asociat cu cel evreiesc, grupari care aveau excelente relatii cu guvernele ungare si inainte de 1989. De exemplu, AIPAC din SUA, prin oameni influenti ca Alfred Moses, ex-ambasador la Bucuresti, sau fostul vicepresedinte Al Gore, trimite finantari consistente spre fundatia Teleki Laszlo din Budapesta, care functioneaza ca un adevarat ordonator de credite. De altfel, Al Gore are o strabunica ce se trage din Ardeal, pe linia Bethlen-Haller… Astfel, banii ajung in Romania la fundatii ca Analog – Targu Mures, Partium – Bihor, Transylvania Trust – Cluj, Heltai Gaspar – Cluj-Mures, Bolyai – Cluj-Mures etc., fiecare din ele specializata pe un anume segment de dezvoltare. Supervizarea finantarilor se face de catre un board cu componenta internationala, ai carui membri se intrunesc anual in luna august, la baile Szecseny din Ungaria, in sesiuni coordonate de Spitzer Laszlo, proprietar al hotelului „Cosmopolitan” din Sydney, casatorit cu o evreica din Sighetu Marmatiei. Segmentul polonez al „resuscitarii aristocrate est-europene” e asigurat de Centrul Kazimirecz din Krakovia, care monitorizeaza evenimente si informatii din domeniu in Europa Centrala.

Castele ardelene pe scara de prioritati

In seria proceselor de retrocedare demarate deja sau care urmeaza sa fie initiate figureaza si marea parte a proprietatilor celor 12 familii enumerate mai sus, care au contat mult in determinarea istorica din Transilvania in ultimele sapte secole. Intre acestea sunt: Aghiresu – Cluj (Bocskay), Cetatea de Balta – Alba (Bethlen-Haller), Coplean – Cluj (curia Haller), Cris – Mures (Bethlen), Gornesti – Mures (Teleki), Hodod – Satu Mare (Wesseleny), Iernut – Mures (Kornis-Rakoczy-Bethlen), Jibou – Salaj (Wesseleny), Manastirea – Cluj (Kornis), Sanmiclaus – Alba (Bethlen-Bruckenthal), Mediesul Aurit – Satu Mare (Lonya-Wesseleny), Racosul de Jos – Brasov (Bethlen), Bontida – Cluj (Banffy), Brancovenesti – Mures (Banffy).
Luam pe rand cateva din ele, de pe Valea Somesului.

Jibou – Salaj, castelul Wesseleny

Castel in foarte buna stare, cu functionalitate actuala, a fost construit intre anii 1770-1810 dupa planurile arhitectilor Johann Blaumann, Franz Gindtner si Joseph Jung. Ampla locuinta nobiliara este in stil baroc cu elemente renascentiste si are corespondente arhitecturale la castelele Gornesti-Mures, Sincai-Mures si la palatul episcopal Oradea. In prezent, aici functioneaza Clubul copiilor din Jibou, sub egida Ministerului Culturii si Cultelor. Directorul institutiei, Maxim Virgil, ne-a detaliat evolutia procesului de retrocedare, pornit in 1994 de trei urmasi in linie directa a baronului Wesseleny: „Acum se perfecteaza actele de retrocedare, la primarie, pe Legea 10. Cu toate ca nu stiu ce va fi, pentru ca noi am platit in 1994 suma de 400 de milioane de lei vechi si banii i-au impartit stranepotii baronului. Dupa ce a aparut Legea 10/2001 au revenit sa ne dea banii inapoi cu dobanzile aferente, iar in 2004 au solicitat 40 de miliarde de lei vechi. Ultima oara, in septembrie 2006 au venit cu ultima cerere, de peste 70 de miliarde de lei, dorind banii, si nu castelul.” Situatia urmeaza sa fie transata in scurt timp si cu ajutorul ministerului de resort, mai ales ca in spatiul comun, un imens parc, functioneaza Gradina botanica din Jibou, exceptional dotata si amenajata.

Satulung – Maramures, curia Teleki

Dateaza din secolul 18, expresie a barocului tarziu transilvan, ca si castelul de la Coltau (Maramures, tot Teleki). Pana in 1999 statul a investit in lucrari de restaurare 1,6 miliarde de lei vechi, apoi Consiliul local aproba vanzarea castelului catre Mircea Maries, la pretul de 1,2 miliarde de lei (subevaluat, spun contestatarii). Mircea Maries, fost merceolog inainte de 1989, a devenit proprietar al fostei platforme industriale din Baia Mare, fiind estimat in Top 300 cu o avere de 11 milioane de dolari. Pana in 1989, in castel functionau un IAS comunal si birouri ale Trustului de Constructii Maramures. Acum, Mircea Maries intentioneaza sa transforme castelul intr-un hotel de patru stele. El ne-a refuzat dialogul si fotografierea castelului. Maries e in relatii bune si cu urmasii contelui Teleki, fiind invitat periodic in Austria.

Mediesul Aurit – Satu Mare, castelul Lonya-Wesseleny

Aflat in stare critica, mai ales ca proiectul de conservare al Ministerului Culturii din 1997 s-a blocat. Profesorul de istorie Adrian Stana ne ofera amanunte: „Asezarea Medgye Salla („gradina cu visini”, in document papal) a fost resedinta cneazului Menumorut. La 1377, Ekaterina de Medies primeste castelul ca donatie de la regele Ungariei, iar in secolul 16 castelul devine proprietatea familiei Bathori, apoi a lui Sigismund de Lonya (baron Lonyay), care il dezvolta cu un arhitect din Padova, in stilul Renasterii tarzii. La 1740, baronul Wesseleny adauga etajul al doilea, cu o sala festiva poleita toata in aur. De aici vine si numele comunei, Mediesul Aurit. In 1926, ultimul baron de Wesseleny doneaza castelul domeniilor Coroanei Regatului Romaniei, devenind, in schimb, parlamentar la Bucuresti. In perioada interbelica a fost locuit de familii mai nevoiase, iar azi e in stare de degradare. O cerere de retrocedare a fost depusa dupa 2002, de catre printul Paul Lambrino. Contactat, acesta a declarat: „Este prematura orice publicitate pe tema retrocedarilor atata timp cat ele sunt in curs procedural. Vom organiza o conferinta de presa in acest sens, in curand”. Casa Regala de Romania, prin avocatul sau, maestrul Adrian Vasiliu, a tinut sa ne sublinieze ca nu a depus cerere de retrocedare: „Nu cerem ce nu e al nostru, nu dorim sa facem probleme statului roman in acest domeniu.”

Hodod – Satu Mare, castelul Wesseleny

Castelul de la Hodod, ca si cele de la Jibou si Mediesul Aurit, face parte din domeniile baronului Wesseleny, mostenitorii si pretendentii actuali fiind aceiasi. Construit in barocul de sursa morava a secolului 18, castelul are ca element aparte salonul oval decrosat (iesit in afara patrulaterului de baza), arhitect fiind Jozsef Litzmann. Portalul e inedit si somptuos, castelul fiind decorat cu sculpturi de Anton Schuchbauer, acelasi care a sculptat pentru Coplean si Bontida. Starea e relativ buna, dar multe sculpturi si camine interioare decorate cu stemele nobiliare au fost furate.
Alaturi, „la doi pasi”, la Giurtelecul Hododului, „noii boieri” isi edifica generatia de castele „de ultima ora”, domeniul lui Virgil Magureanu fiind edificator.

Coplean – Cluj, curia Haller

Construita intre 1725-1771, pastreaza incinta veche cu turnuri cilindrice anterioare si este cunoscuta ca cea mai timpurie realizare a arhitecturii civile de stil baroc din Transilvania. Ulterior, au fost adaugate si ornamentatii de stil rococo. Piatra de constructie a fost luata de la fostul castru roman Samum din apropiere, de la Casei. De altfel, peste Somes, in comuna Vad, piatra de la castru a servit la construirea bisericii lui Stefan cel Mare, depinzand de Cetatea Ciceului. In zid se afla o piatra cu inscriptia „Cohors I Milliaria Britt(annica) XIV Aria Cellus”. Kadar Jozsef in „Monografia Comitatului Szolnok-Doboka” spune: „In Coplean, castelul si biserica s-au construit din pietrele acestui castru, ca si biserica din Vad.” A apartinut familiei Haller pana in 1948. Astazi, cinci rude succesoare au depus cerere de restituire a castelului si a cinci hectare din parcul cu plopi si castani, azi taiati. Intre ei, Metea Victor, de 77 de ani, si sotia lui, Elekes Lucretia, care locuiesc alaturi de castel. Ne spune ca acesta a fost pana in 1989 sediul CAP si al unor ateliere. Devalizarea a inceput masiv dupa 1990. Ei pretind despagubirile, si nu restituirea in natura, mai ales ca au vazut in ultimii ani cum alti consateni si-au facut case din piatra de la castel.

Garbou – Salaj, domeniul Haller

Domeniul e construit intre 1718-1778, de asemenea in stil baroc transilvan. Primarul comunei, Spataru Alexandru, ne spune ca nimeni nu a depus cereri de retrocedare, dar ca „noi si Consiliul Local am cerut Ministerului Culturii si Cultelor permisiunea de a trece castelul Haller in administratie locala, avand in vedere stadiul avansat de degradare, dar pana acum nu am primit niciun raspuns. E o rusine pentru comuna noastra sa avem asa ceva si sa nu putem sa-l reconstruim pentru circuit turistic”. O antecesoare a fostului vicepresedinte al SUA, Al Gore, se casatorise cu contele Haller de Sanpaul, care construieste conacul de la Garbou, studii genealogice putand dezvalui multe surprize.

Manastirea – Cluj, castelul Kornis

A fost construit intre 1592-1720 prin adaugiri succesive, la sapte km de Dej. Kornis Boldizsar, din neam de romani innobilati, este pomenit ca proprietar la 1602, el fiind cel caruia generalul Basta ii asigura si cetatea Clujului ca rasplata a celor mai fideli vasali ai Casei de Austria. Cetatea are trei turnuri, cladire cu etaj, scari cioplite si o impletire de baroc, gotic si pre-modern. La 1720, contele Kornis Zsigmond punea sa se graveze deasupra portii inscriptia in latina: „Mare este invidia, deja rupe coarnele din blazonul familiei Kornis, el castiga din nou putere, chiar mai mare. Ostire puternica, dispari, nici sa nu incerci sa te apropii, chiar Dumnezeu apara lacasul si pe cel din el (…)”. Madona (Maica Domnului) a fost aleasa ca protectoarea casei, iar inorogii blazonului o vegheau. Cei doi inorogi s-au pastrat aproape intacti, dar blazonul central a fost furat. Primarul comunei Mica, Pavel Gorun, ne aduce „la zi”: „Nepoata Kornis Gabriela, care traieste la Budapesta, a depus in 2000 cerere de retrocedare, reactivata in 2006. Noi am avizat si am dat decizia pentru cladire, dar dosarul a mers la Bucuresti pentru ca doamna cere si despagubiri banesti. Ea spunea ca vrea sa refaca totul in scop turistic, pentru noi ar fi benefic, dar nu prea misca nimic, trebuia sa se ocupe o fundatie maghiara. Daca nu se apuca de treaba, in primavara vom lua noi masuri pentru ca degradarea se accentueaza.” In lista anexa a Legii 5/2000, obiectivul figureaza ca „valoare de patrimoniu cultural de interes national (monumente nationale de valoare exceptionala)”.

Bontida – Cluj, castelul Banffy

Numit in anumite cercuri „Versailles al Transilvaniei”, este castelul aflat in stadiu avansat de restaurare, si datorita unei implicari de organisme romanesti si internationale, motiv pentru care este mult mai cunoscut. Printul Charles si Principesa Margareta patroneaza proiectul. Fundatia Transilvania Trust din Cluj, care a inceput lucrarile de restaurare, a ajuns la o intelegere cu familia Banffy ca, dupa terminarea procesului de revendicare, sa ramana in concesiunea fundatiei pentru 49 de ani. La proiect ia parte si Institutul de Conservare a Cladirilor Istorice din Marea Britanie, prin directorul de programe europene, David Baxter. Un corp de cladire este pregatit sa primeasca oaspeti in sistem hotelier, iar in vara lui 2006 au fost serii de tineri veniti pentru specializare in restaurarea monumentelor istorice.
Ne-a intampinat mesterul Bikfalvi, care conduce sapte meseriasi in restaurari de monumente istorice si care a estimat, ca termen rezonabil de incheiere a lucrarilor, „zece ani de-acum incolo”. Lucrarile de restaurare respecta traditia vechilor mesteri, din perioada constructiei – inceputul secolului 18: lemnele sunt imbinate cu „piroane” de lemn, iar mortarul e facut doar cu nisip si var, fara ciment. Acum, echipa reconstruieste grajdurile, unul dintre proiecte privind refacerea scolii de echitatie de la Bontida.

Bani multi pentru parfumul unei epoci

In final, peste 100 de castele, conace si resedinte nobiliare vor fi retrocedate urmasilor fostei aristocratii, in majoritate familii maghiare. Ele s-au structurat deja, in retele si lanturi „de marketing istorico-turistic”, proces ce se va accentua in viitorul apropiat. Recent, contele Kalnoky Laszlo din Fundatia „Castellum” a aratat, la un simpozion la Targu-Mures, valoarea in crestere exponentiala a viitoarelor rute turistice.
Potentialul turistic este imens, sumele necesare pentru restaurari si puneri in circuitul turistic sunt impresionante si ar necesita, pe langa cointeresarea marilor companii, si o emulatie nationala cu reazem istoric, fapt prezent in Ungaria, dar inca de dorit la noi.
In 2006, la Targul de turism de la Londra, Autoritatea Nationala pentru Turism a prezentat, ca atractie deosebita in Romania, un tur de castele „mixate” cu unul al sinagogilor, pentru a satura nostalgiile multor admiratori de vremuri trecute. Valute ale mai multor natiuni vor intari serios bugetele locale acolo unde lucrurile se misca mai repede. Circuitele includ 64 de sinagogi, majoritatea din Ardeal, cu castelele din apropiere.
In paralel, educatia in sensul opririi distrugerilor trebuie amplificata serios: la multe castele, blazoanele de frontoane au fost furate printre primele, iar pe pietele Budapestei se vand si azi fragmente de decoratiuni din castelele ardelene si pretioase cahle din teracota emailata.
Daca locatia castelana de la Bontida este considerata un „Versailles”, intreaga Transilvanie poate deveni „o vale a Loirei, unde bucuria anotimpurilor trece de la un castel la altul”, vorba lui L.F. Celine. Intreg proiectul e transfrontalier, in fond vorbim de MittelEuropa ca fundal de imperiu. Ungaria incearca sa aduca in sfera de gravitatie, si pe aceasta cale, Polonia, Slovacia, Romania. Important este cu ce fel de gestionare a complexului de proiecte: „a noastra” sau „a lor”? Este un test major si pentru viitoarea colaborare politica romano-maghiara, declarativ atat de armonioasa.

Plan editorial „de reajustare” istorica

Consortiul fundatiilor din Ungaria impreuna cu „omologi” din Romania intentioneaza sa publice, incepand cu anul 2007, documente nepublicate in limba romana (sau, cel mult, fragmentar), toate titlurile avand ca tema centrala transilvanismul in izvoarele maghiare. Principalele fundatii din Romania care sprijina proiectul sunt „Heltai” – Cluj-Tg. Mures, „Partium” – Oradea, „Transylvania” – Cluj, „Hollosi Simon” – Sighet etc.
Iata cateva dintre titlurile care vor fi editate in cel mult doi ani:
Wolfgang Bethlen – „Historia rerum Transylvanorum”, 16 volume;
Mihail Cserei – memorialistica transilvana in 10 volume;
Johan Bethlen – „Kronika”, difuzor – libraria Pallas – Miercurea Ciuc;
Somoskozi Istvan – „Historia Scriptores”;
Apor Istvan – „Metamorphosys Transylvanius”;
Kemeny Jozsef – documente istorice;
Kovari Laszlo – Familii importante din Ardeal;
Nagy Ivan – Familii nobiliare ale Ungariei, cu steme si tabele genealogice.
Tot in limba romana urmeaza sa apara, la sfarsitul lui 2007, un Compendiu de istorie a Transilvaniei, volum de circa 3.000 de pagini, consacrate secolelor 13-19.
Deci avem de-a face cu o ofensiva istorica majora, in momentul in care Romania dilueaza pana la disparitie frontiera cu Ungaria, accelerand resorbtia europeana.
In Romania, procesul de aprofundare a aristocratiei e mai timid, o exceptionala contributie fiind recenta aparitie a volumului „Marile familii boieresti din Tara Romaneasca si Moldova”, de Mihai Ghyka Sturza.

Baronul Wesseleny, antiromanul care retracteaza la batranete

El este cel care, ca membru in Curtea Aulica de la Budapesta, a declarat despre romanii din Transilvania, intr-o scrisoare catre Kossuth Lajos: „Aceasta majoritate (romana – n.n.) este egala la noi cu zero”. Tot el este cel care propunea, la 1831, limba maghiara obligatorie in invatamant si administratie, limba materna fiind permisa doar in familie. Inainte de moarte (1848), orb fiind si recunoscand obtuzitatea viziunii despre romani, declara la tribuna Camerei Magnatilor: „Strabat cu ochii sufletesti viitorul plin de nori al patriei mele, iar viitorul e mai negru decat noaptea ochilor mei”. Astazi, castele ruinate sau in reconstructie lenta stau marturie, in Ardeal, ca o epoca istorica merita retraita „la fata locului”, cu intreg parfumul epocii, ajutand din plin noile „lectii de viata”.