Cauza morţii lui Frédéric Chopin a fost subiect de controversă mult timp. În timpul scurtei sale vieţi, marele compozitor a fost diagnosticat cu tuberculoză şi tratat corespunzător.
Apoi, în 1987, John G. O’Shea a lansat ipoteza că Chopin a murit la doar 39 de ani din cauza fibrozei chistice, idee preluată şi susţinută apoi de medici de la Universitatea din Poznan. Acum, cercetători spanioli consideră că Chopin ar fi avut şi epilepsie, fapt ce ar explica halucinaţiile dese avute de muzician.
Sănătate şubredă
În ultimul an al vieţii, Chopin avea doar 45 de kilograme la 1,70 m înălţime.
Compozitorul suferea de afecţiuni gastro-intestinale încă din copilărie, având intoleranţă la mâncăruri bogate în grăsimi şi în special la carnea de porc, se plângea de dureri severe de cap, prezenta ganglioni limfatici măriţi, iar primele probleme respiratorii au apărut încă din adolescenţă.
La 18 ani, a fost epuizat după ce a susţinut un concert în oraşul polonez Sulechow şi a fost nevoie de ajutorul cuiva pentru a reuşi să se ridice din faţa pianului. La 21 de ani, compozitorul a suferit prima oară de hemoptizie.
În decembrie 1838, pe când se afla cu iubita sa, George Sand, în Majorca, Chopin se plângea de incompetenţa doctorilor în a-l trata.
„Am fost bolnav ca un câine în ultimele două săptămâni. Trei doctori m-au văzut. Primul mi-a spus că o să mor. Al doilea mi-a spus că respir pentru ultima oară, iar al treilea mi-a zis că eram deja mort”.
De altfel, George Sand a devenit un fel de asistentă medicală pentru Chopin, punând în al doilea plan relaţia lor amoroasă de frică să nu îi facă acestuia mai mult rău.
Încă din adolescenţă, Chopin se trata cu beladonă, iar mai târziu, ca să îşi calmeze episoadele de tuse puternică apela la o mixtură din zahăr şi opiu.
După ce Chopin şi George Sand s-au despărţit în 1847, starea lui de sănătate s-a deteriorat rapid. Pe lângă tusea care nu-i dădea pace, avea dureri puternice în piept şi pierduse o mare parte din greutatea corporală. A încetat să mai compună şi a căzut în depresie.
În ultimul an al vieţii nu se mai dădea jos din pat, fiind reţinut de dureri puternice ale articulaţilor. La toate acestea s-au adăugat oboseala cronică şi dificultăţi ale respiraţiei chiar şi în poziţia culcat.
Doctorul Jean Cruveilhier l-a tratat pe Chopin în ultimele patru luni de viaţă. Medicul, considerat cel mai bun în patologie şi în diagnosticul tuberculozei, a fost cel care a realizat autopsia marelui compozitor, notând cauza morţii: „tuberculoză la plămâni şi laringe”. Numărul medicilor care au avut grijă de Chopin rămâne incert şi variază de la 14 la 31 şi chiar până la 50.
Controverse referitoare la cauza morţii lui Chopin
Rezultatul autopsiei lui Chopin s-a pierdut ori în vreun incendiu în Paris, ori în război. Jane Wilhelmina Stirling, una dintre elevele lui Chopin, cunoscută pentru admiraţia pentru marele compozitor, îi scria lui Franz Liszt, citându-l pe Cruveilhier: „Plămânii lui Chopin au fost mai puţin afectaţi decât inima”.
Medicii care au analizat cele spuse sunt de părere că era un fel de tentativă de a masca faptul că Chopin avea tuberculoză, aceasta fiind o boală infecţioasă.
Progresul din medicină şi lipsa unei examinări post-mortem au dus la mai multe teorii asupra cauzei morţii compozitorului. Fie că era vorba de emfizem pulmonar, fie fibroză chistică, hipogamaglobulinemie, stenoză mitrală, aspergiloză pulmonară, insuficienţă tricuspidă, ori sindromul Churge-Strauss.
Teoria că Chopin ar fi avut fibroză chistică, o boală genetică, a apărut în 2008, dar unele voci spun că era imposibil să lupţi cu această boală până la 39 de ani, în secolul al 19-lea, fără terapie respiratorie modernă şi sprijin medical.
Susţinătorii ideii că Chopin ar fi avut fibroză chistică se bazează şi pe faptul că două dintre surorile compozitorului au avut simptome asemănătoare cu ale sale şi au murit tinere.
O confirmare a prezenţei fibrozei chistice ar putea fi obţinută după exhumare şi teste genetice ale ţesuturilor corpului, dar până în prezent oamenii de ştiinţă nu au primit permisiunea de a obţine mostre din inima compozitorului, care se află în Varşovia, la Biserica Sfintei Cruci.
Epilepsie?
După controversele legate de moartea lui Chopin, doi cercetători spanioli vin cu ipoteza că Frédéric Chopin ar fi suferit şi de epilepsie, mai precis de sindromul epilepsiei lobului temporal, care nu era descris în literatura medicală din timpul celebrului compozitor.
Potrivit medicilor Manuel Vázquez Caruncho şi Franciso Brañas Fernández, astfel se explică de ce Chopin ar fi văzut fantome în timpul unei vizite la o mânăstire din Majorca şi de ce s-a ridicat brusc în timp ce cânta la pian, într-un concert pentru nişte prieteni în 1848, mărturisind mai apoi într-o scrisoare că a văzut aceleaşi creaturi cum ieşeau din pian.
Medicii spanioli, autorii unui studiu apărut în publicaţia „Medical Humanities”, consideră că viziunile compozitorului durau de la câteva secunde la minute şi apăreau mai ales seara, ori când avea febră.
Alte semne că Chopin ar fi avut epilepsie mai includ simptome de anxietate, frică, insomnie, pe care muzicianul le-ar fi avut în timpul vieţii.
Autorii studiului mai spun că este imposibil de pus un diagnostic clar, dar consideră că stările lui Chopin au fost trecute cu vederea de doctorii de atunci.
