Trei regizori români au avut premiere în acest an în cadrul festivalului de la Cannes: Cristi Puiu cu „Aurora”, Radu Muntean cu „Marţi, după Crăciun” şi Andrei Ujică – „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”. Producţiile au fost primite cu entuziasm, dar şi criticate. Cu toate acestea, fiecare a atras atenţia celor mai prestigioase publicaţii străine.
Deşi cinematografia română străluceşte şi anul acesta, pe plan intern se confruntă cu probleme de finanţare din partea Consiliului Naţional al Cinematografiei, dar şi cu preferinţa românilor pentru filme americane, s-a plâns regizorul Tudor Giurgiu pe Croazetă: „Există un decalaj bizar între cinematografia română, aşa cum este ea percepută în străinătate, şi situaţia ei din ţara noastră”. Cea mai mare problemă a regizorilor români rămâne finanţarea, crede Tudor Giurgiu, preşedintele Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), care amendează faptul că în 2009 Consiliul Naţional al Cinematografiei nu a finanţat nici un film. „Este stupid şi incredibil. Avem o cinematografie de care vorbesc ziarele din lumea întreagă, care obţine premii la Cannes, iar Guvernul, în loc să o susţină, îi reduce mijloacele”, mai spune Giurgiu.
Ujică: „Am încercat să mă eliberez de trauma prin care a trecut generaţia mea”
Regizorul Andrei Ujică, care s-a apucat de film la 40 de ani, a încântat publicul de pe Croazetă cu ineditul său film „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, proiectat în afara competiţiei. Prezentat în premieră mondială, filmul a fost realizat integral din arhivele TVR şi din materiale ale Arhivei Naţionale de Filme şi prezintă viaţa dictatorului în cei 25 de ani în care s-a aflat la putere. Filmul aduce în faţa spectatorilor un Ceauşescu aproape uman, folosind imagini de arhivă din vizitele lui de lucru, dar şi capete de bandă neprelucrate pentru a fi difuzate, în care dictatorul e surprins de camerele de luat vederi în posturi care nu se difuzau niciodată la Telejurnal. Regizorul a declarat pentru România liberă că nu şi-a dorit nicicum să îmbunătăţească imaginea dictatorului, ci doar să încerce să descopere omul din spatele clişeului. „Am făcut, dacă vreţi, o muncă de autoterapie, încercând să mă eliberez de trauma prin care a trecut toată generaţia mea. Sigur că noi făcem o oarecare rezistenţă. Când apărea Ceauşescu la TV, închideam televizorul, când îl auzeam la radio, stingeam radioul şi nu citeam cu nici un chip Scânteia. Îi negam, pe cât puteam, existenţa. Doar acum, de câţiva ani încoace, aflându-mă la sfârşit de maturitate sau cum i-o spune vârstei mele, a început să mă preocupe personajul acesta care ne-a marcat hotărâtor şi atât de nefericit vieţile. Recunosc că la mine a funcţionat acest soi de terapie şi că acum, după ce am terminat filmul, nu-l mai urăsc pe Ceauşescu. Asta înseamnă că m-am eliberat de el.” Andrei Ujică ne-a mai spus că reacţia presei străine la cald, imediat după vizionare, a fost foarte pozitivă, chiar dacă nu era atât de familiarizată cu personajul Ceauşescu.
Vlad Ivanov: „Muncesc să-mi fac mutaţie la Cannes”
În acelaşi timp, Vlad Ivanov a ajuns aseară pentru a patra oară pe covorul roşu, el purtându-le până acum noroc regizorilor cu ale căror filme a fost prezent la Cannes. De data aceasta, Vlad Ivanov a însoţit echipa filmului ucrainean „You, My Joy”, al regizorului Serghei Loznitsa. Deşi ocupat cu fotografiile obligatorii pe „tapis rouge”, actorul şi-a găsit totuşi timp şi pentru câteva declaraţii pentru România Liberă: „După cum vedeţi, muncesc din greu să-mi fac mutaţie la Cannes. Am venit azi din Spania, unde filmez un serial pentru Canal +. Şi acolo, ca şi în filmul prezentat aici, la Cannes, joc un rus. Asta este soarta mea, că doar cu numele meu, Vladimir Ivanov, nu pot să pretind că-s ungur. Partea dificilă în «You, My Joy» nu a fost să vorbesc ruseşte, ci să vorbesc cu accent moscovit. Am avut şi un «coach» special angajat să mă înveţe «moscovita». Acum, dacă tot am supravieţuit gerului din timpul filmării, sperăm să facem o figură frumoasă la Cannes”.
