Media sud-africană analizează culisele operaţiunii clandestine şi total privată care viza scoaterea colonelului Muammar Gaddafi din Libia de către un grup de mercenari din Africa de Sud. Un eşec răsunător urmat de tăcerea totală a autorităţilor de la Pretoria.
Mercenari sud-africani au fost angajaţi să îl scoată din Libia pe Muammar Gaddafi transferându-l în Niger, arată South Africa’s Rapport, precizând că la operaţiune au luat parte 19 sud-africani, din care doi au fost ucişi, şapte răniţi şi zece au fost daţi dispăruţi. În toamnă, după ce dictatorul libian a fost capturat şi ucis, autorităţile franceze au cerut explicaţii Pretoriei privind prezenţa agenţilor de protecţie sud-africani în convoiul care încercase să îl scoată din ţară pe Gaddafi. Şi mai ales cum acea echipă reuşise să părăsească Africa de Sud, Pretoria fiind suspectată de europeni că a acţionat pe cont propriu pentru a-l salva pe Gaddafi violând rezoluţia 1973.
Despre capturarea lui Gaddafi apar date noi şi specialiştii apreciază că elementele noi demonstrează că moartea lui este rezultatul fie al unei erori de comunicare între participanţii la intervenţie, fie o reglare de conturi între ţări. Dar mercenarii apropiaţi de cei care l-au însoţit pe dictatorul ce încerca să fugă din ţară vorbesc despre trădare. Potrivit lor, „puteri occidentale” îşi dăduseră acordul pentru extragerea lui Gaddafi din Libia şi din acest motiv mercenarii sud-africani acceptaseră misiunea care urma să se deruleze fără probleme. Gaddafi nu urma să moară în acea zi, el urma să scape cu acordul insurgenţilor şi a unor ţări angajate în rezolvarea situaţiei din Libia. Dar, tirul unei rachete Hellfire, lansată dintr-un Mirage 2000 a spulberat misiunea. Cine a sabotat operaţiunea şi cine a preluat iniţiativa, sunt încă mistere.
Operaţiune cu acordul CNT?
The Independent a relevat la rândul său că Gaddafi primise acordul insurgenţilor de a scăpa şi fără a fi îngrijorat venise în sud, la Sirta, oraşul său natal, de unde urma să plece pentru a se pierde în deşertul african. Insurgenţii CNT, guvernul provizoriu, au decis oprirea atacurilor şi au aşteptat un timp pentru a da asaltul final asupra oraşului. Timpul cât au durat discuţiile între CNT, Gaddafi şi mercenari. Atunci, oprirea atacurilor insurgenţilor libieni şi aşteptarea prelungită au uimit întreaga lume. În mod cert, arată media din Africa de Sud, mercenarii sud-africani au acceptat să îl scoată pe Gaddafi din ţară crezând că sunt susţinuţi de puterile occidentale. Totul a avut un final sângeros, aşa cum se ştie şi curios este că unii dintre ei s-au evaporat după bombardamentul asupra Sirtei şi a convoiului lui Gaddafi, alţii au fost transportaţi în străinătate pentru tratamente medicale. Ce s-a petrecut exact, pentru ca într-o improvizaţie cvasitotală să apară un lanţ de tranzitare pentru tratament medical pe cale aeriană?
Odendaal, un mercenar care suferise arsuri, trimis după atac la Cairo şi apoi repatriat într-o ţară europeană (avea asupra lui un paşaport grec), preciza şi atunci şi acum că era pus la punct un plan cu acordul tuturor beligeranţilor pentru a-l scoate pe Gaddafi din Libia. „Iniţial, planul era să-l ducem pe Gaddafi în Niger. Am crezut că unele ţări occidentale doreau să îl scoată din Libia, dar NATO a atacat. A fost un masacru, cred că am fost trădaţi”. Odendaal arată că, după atac, mercenarii au primit un tratament neaşteptat iar combatanţii libieni aveau grijă să nu tragă asupra străinilor, ajutându-i chiar să fugă, ceea ce lăsa clar să se întrevadă o înţelegere cu CNT. News24 relevă că, fie mercenarii au fost atraşi într-o capcană, fie unii au jucat un rol periculos şi probabil printre ei ar trebui căutaţi „trădătorii” care au permis bombardamentul asupra convoiului lui Gaddafi. City Press a descoperit că mercenarii au fost înşelaţi pentru a crede că îl ajutau pe liderul libian căutat de Curtea Penală Internaţională de la Haga, în realitate participarea lor fiind parte a unui vast plan de capturare a lui Gaddafi.
Cort într-o regiune caldă
News24 mai precizează că recrutarea mercenarilor sud-africani a fost făcută de Sarah Penfold, nume binecunoscut în Kenya în această „industrie”, care aparent a acţionat în numele unei firme din Londra. Gaddafi se pare că îi ceruse asistenţa industriei de securitate privată în vederea unui sejur în Africa de Sud. Odendaal a declarat presei că în corespondenţa sa, Gaddafi insistase „pentru a fi găzduit într-un cort într-o regiune caldă, de preferinţă de tip deşertic”, întotdeauna considerând că singurul loc adecvat în Africa de Sud ar fi Karoo.
După ce au primit paşapoarte false, trei grupuri de sud-africani au zburat la Dubai şi Cairo de unde au luat apoi avionul spre Libia pentru a-l ajuta pe colonelul libian. Dar apare din nou o întrebare rămasă fără răspuns – NATO, care supraveghea o interdicţie a spaţiului aerian al Libiei, a lăsat să zboare un aparat plecat din Cairo pentru a ateriza pe un aeroport libian? De asemenea, cum au ajuns în deşertul libian cele 35 de maşini de teren 4×4 cerute prin contract în iulie trecut de către mercenari?
Atât News24 cât şi City Press arată că încep să apară multe „coincidenţe”. Surse ale serviciilor secrete cred că au existat agenţi secreţi printre mercenari sau în unele întreprinderi de securitate care spionau pentru guvernul de tranziţie din Libia şi studiau mişcările mercenarilor. Odendaal ignora, de exemplu, faptul că telefonul mobil al dictatorului libian era monitorizat – ascultat şi decriptat la distanţă şi aşa cum se ştie, NATO a lansat atacul asupra convoiului lui Gaddafi cu o precizie extraordinară. Un scenariu mult mai incredibil arată o înţelegere necesară între CNT şi Gaddafi, care a crezut că poate să se salveze şi faptul că unul sau doi mercenari înrolaţi au devenit trădători ai operaţiunii. Un scenariu posibil având în vedere că mercenarii sud-africani fuseseră deja în Libia luptând alături de insurgenţi. Potrivit City Press, era un alt grup de sud-africani în Libia care mergeau unde voiau, trăiau cum voiau şi unii locuiau în hoteluri. News24 citează numele societăţii contactată de Gaddafi – Hart Security, înregistrată ca firmă de mercenariat. Una din cele nouă existente în Marea Britanie, care niciodată nu a dat atenţie CV-urilor celor recrutaţi.
Hart Security este o societate militară privată cu rădăcini în Africa de Sud şi care, prin firme intermediare, recruta mercenari din rândul armatei în epoca apartheidului sud-african, una dintre cele mai crude forţe contra-insurecţionale cunoscute vreodată.
Sechestru în Italia
Poliţia financiară italiană a anunţat punerea sub sechestru a bunurilor mobile şi imobile ce aparţin familiei Gaddafi, în valoare de peste 1,1 miliarde euro, la cererea Curţii Penale Internaţionale. În plus au fost puse sub sechestru şi acţiuni la societăţi şi conturi curente legate de familia fostului lider libian şi de membrii anturajului său. Printre bunuri figurează acţiuni la primul grup bancar italian, UniCredit, la grupul petrolier ENI, la grupul de aeronautică şi apărare Finmeccanica, la grupul Fiat sau la clubul de fotbal Juventus din Torino, ca şi un imobil în Roma şi 150 ha de pădure pe insula Pantelleria.
Mercenarii sud-africani care au participat la operaţiunea de exfiltrare din Libia a fostului lider libian Muammar Gaddafi au fost recrutaţi de un fost şef al poliţiei sud-africane, patronul unei firme de securitate apropiată de mediile guvernamentale.
