Curiosity, noul robot al NASA, s-a poziţionat ieri pe Marte, după o călătorie de opt luni în spaţiu, misiunea lui fiind de a căuta urme de viaţă – trecută sau prezentă – pe planeta roşie.
Echipa NASA a explodat de bucurie când robotul Curiosity, cel mai sofisticat laborator ştiinţific mobil folosit vreodată pe o altă planetă, a ajuns cu bine pe Marte, la ora prevăzută. Pentru că robotul a trebuit să depăşească cele „şapte minute de teroare”, nume dat de inginerii Agenţiei spaţiale americane fazei finale a „amartizării”. Toţi au stat cu suflarea oprită de la intrarea lui Curiosity în atmosfera marţiană, deoarece temperatura scutului termic a urcat până la 1.600 grade Celsius. Cea mai mică fisură a acestuia ar fi provocat incendierea sondei.
Tensiunea a fost maximă în ultimul minut, când modulul de aterizare urma să coboare lin cele 899 kg ale robotului cu ajutorul unui cablu de nailon. Or,dacă dintr-un motiv sau altul cablul s-ar fi blocat, cele 2,5 miliarde dolari investite în proiect ar fi fost spulberate. Din cele 14 tentative precedente, jumătate au eşuat. Dacă misiunea Curiosity decurge aşa cum s-a prevăzut, se va adăuga listei misiunilor marţiene americane reuşite, după Viking 1 şi 2 (1976), Pathfinder (1997), Mars Exploration Rovers (2004) sau Phoenix (2008).
Informaţiile schimbate între Terra şi Curiosity au nevoie de 14 minute pentru a parcurge cei 100 milioane de km care le separă şi deci era imposibil să se comande faza de „amartizare” de pe Pământ. Totul este automatizat şi programat, iar sonda a trimis bipuri, sinonime cu „veşti bune”, pe tot parcursul coborârii pe Marte. Ajuns pe sol, Curiosity va fi pilotat de americani cu ajutorul tehnicienilor francezi pentru unele operaţiuni, de la centrul operaţional din Pasadena, California. Toate schimburile de date, imagini etc., cu Curiosity sunt retransmise de sonda europeană Mars Express şi de sateliţii americani Mars Odyssey şi Mars Reconnaisance Orbiter.
Doi ani marţieni
Misiunea sondei va dura doi ani, timp în care urmează să descopere eventuale urme de viaţă pe Marte. Alimentat de un generator nuclear, robotul va încerca să descopere dacă mediul marţian a putut fi propice dezvoltării vieţii microbiene. Ceea ce se ştie despre condiţiile care existau pe Marte acum 4,5 miliarde de ani (apă lichidă din abundenţă şi climat mai cald) face plauzibilă ipoteza vieţii pe planetă în trecut. Curiosity dispune de numeroase instrumente şi aparatură de înaltă tehnologie şi va putea face prelevări la adâncime în sol şi apoi să analizeze eşantioanele. Condiţiile pe Marte sunt extreme – o temperatură medie de minus 60 grade Celsius şi un sol saturat de apă oxigenată. Culoarea roşie a planetei se datorează prezenţei oxidului de fier. Doug McCuistion, directorul programului de explorare a planetei roşii,a precizat că misiunea Curiosity este „absolut crucială” pentru a determina dacă pământenii sunt singuri în Univers, cum s-a transformat Marte în planetă aridă şi pentru pregătirea unei eventuale expediţii umane pe această planetă.
Descoperirea principală realizată de la prima misiune a sondei Mariner 4 în 1964 este prezenţa apei pe Marte. În 2005, datele primite prin sonda europeană Mars Express au permis cercetătorilor francezi de la Institutul de astrofizică Orsay să demonstreze că, într-o zi, a existat apă lichidă, condiţie indispensabilă oricărei forme de viaţă, potrivit biologilor. În 2009, sonda americană Mars Reconnaisance Orbiter (MRO) a confirmat prezenţa gheţarilor uriaşi sub suprafaţa polilor planetei Marte. Este atestată şi prezenţa microbilor.
Preşedintele american,Barack Obama a declarat ieri că poziţionarea lui Curiosity pe Marte reprezintă „un succes tehnologic fără precedent”, care va rămâne ca un jalon al mândriei naţionale în viitor. SUA „au făcut istorie” cu această reuşită şi „asta demonstrează că şi cele mai dificile lucruri nu rezistă în faţa voinţei şi ingeniozităţii noastre”.
Epopee spaţială
Curiosity, un mastodont de aproape o tonă, care se deplasează pe şase roţi, s-a poziţionat nu departe de un munte înalt constituit din straturi de sedimente – Muntele Sharp, cu o înlălţime de 5 km, situat în mijlocul craterului Gale, o scobitură formată în urma căderii unui asteroid sau a unei comete, în urmă cu 3,4 sau 4 miliarde de ani.
Lansat la 26 noiembrie 2011 de la Cap Canaveral, Florida, robotul este ansamblul de cercetare cel mai mare şi mai perfecţionat trimis până acum pe altă planetă. „Amartizarea” lui a reprezentat punctul cel mai dificil cu care s-a confruntat NASA vreodată, pentru că era foarte greu ca impactul să fie amortizat cu ajutorul sacilor de aer. Inginerii au conceput un fel de macara cu menirea de a ţine robotul cu ajutorul corzilor în ultimele secunde ale descinderii. Înaintea acestei etape, sonda a avut şapte minute de cădere vertiginoasă, în timpul căreia viteza a trecut de la 21.243 km pe oră la 2,74 km pe oră.
