Potrivit ultimului raport secret al poliţiei judiciare franceze privind crima organizată în Franţa, 20 de grupări criminale prosperă pe solul francez prin racket, jafuri, proxenetism sau diverse trafice.
Studiul realizat de celula pentru analiză a crimei organizate din cadrul poliţiei judiciare, Sirasco, relevă că absenţa unei mafii franceze specifice nu exclude, ci dimpotrivă, a dus la dezvoltarea a numeroase organizaţii criminale ale căror determinare şi ingeniozitate sunt foarte sofisticate. Venite din Italia, din ţările baltice, din Balcani, din fosta URSS sau din Nigeria şi să nu uităm grupările asiatice sau corsicane din zona Marsiliei sau a Grenoble-ului. Mediul interlop local se află la originea a 75% din faptele încadrate la delincvenţa specializată, iar organizaţiilor străine li s-au atribuit restul procentelor, 25%.
Francezii au cunoscut din filme mafia şi poveştile marilor „lupi” din fruntea acestor organizaţii ale crimei. Numai că, de câţiva ani, ficţiunea a devenit realitate. Cadavrele mafioţilor căzute pe trotuarele franceze sunt tot atât de reale ca şi prostituatele, ţigările de contrabandă sau conturile bancare piratate.
Planeta crimei s-a transformat. Alături de marile mafii tradiţionale a apărut o nouă pleiadă în cadrul crimei organizate. Născută din bulversările geopolitice din ultimele două decenii, a prosperat speculând de mondializarea economiei şi şi-a inserat traficele în fluxurile financiare crescânde şi schimburile comerciale, profitând de accelerarea deplasării populaţiilor.
Aceste noi grupuri s-au dezvoltat rapid şi s-au structurat până în punctul în care, practic, pot „juca” în aceeaşi curte ca fraţii mai mari – italieni, japonezi, chinezi, turci şi italo-americani – care şi-au câştigat în timp, prin cultura lor rituală, puterea economică şi legăturile lor politice, titlul de „mafie”. Aceste mutaţii nu au ocolit nici Franţa, unde, în lipsa unei mafii proprii, s-a amplificat marele banditism, organizat orizontal şi constituit din echipe grupate în jurul unui şef cu personalitate puternică.
Când „caidul”, care nu îşi datorează locul decât aurei, curajului şi intelignţei proprii, dispare, organizaţia se dizolvă şi echipele se regrupează cu alţi asociaţi. Contrar Cosei Nostra şi mafiilor omologe, care funcţionează ca adevărate societăţi, sindicate ale crimei care îşi continuă activităţile în pofida intrării la închisoare a „naşilor”, adevăraţi PDG. Boardul director se reînno-ieşte după fiecare operaţiune a poliţiei în urma căreia cad capete mafiote.
În Franţa, pentru lumea interlopă, pericolul este peste tot. Colegi, echipe adverse, tineri lupi care pândesc cel mai mic semn de slăbiciune din partea caidului, închisoarea care îi îndepărtează de pe teren.
„Stelele” grupărilor criminale din oraşe controlează teritorii, îşi impun autoritatea asupra traficelor de tot felul şi a popu-laţiei, investesc şi ajung să corupă elitele locale.
Şi atunci, de ce Franţa este ţinta predatorilor inter-naţio-nali? În ultimii ani, crima organizată – antreprenorul unui capitalism clandestin – prospectează în permanenţă pieţe noi pentru a-şi oferi serviciile şi produsele: droguri, femei şi diverse tehnologii criminale.
De exemplu, poliţia judiciară din Marsilia a arestat un „caid” român de 46 de ani considerat „furnizorul” kiturilor de piratare a automatelor de distribuire a banilor în Franţa. Pentru 4.000 de euro, reţeaua sa propunea faţade false şi minicamere ce permit recuperarea datelor inserate pe cardurile bancare.
Reţelele Balcanilor
Sirasco arată că un trafic este orchestrat între fosta Iugoslavie şi Hexagon de organizaţii care au acces la depozite-tampon în Franţa şi sunt sursă de banditism. Fapt consemnat în Marsilia şi Paris. În septembrie 2010, şapte sârbi au fost arestaţi la nord de capitală şi afacerea a permis dezvăluirea preţului unui kalaşnikov. Cumpărată cu 450 euro în Serbia, redutabila armă este revândută în Hexagon cu 2.500 euro. Cea mai celebră bandă criminală este cea a Panterelor Roz, hoţi de bijuterii care au reuşit să dea lovituri la mari case de profil, în valoare de câteva sute de milioane de euro.
Clanul Saranovici, un clan italo-iugoslav exclusiv familial, compus din fraţi şi veri de origine bosniacă, sârbă şi muntenegreană. Unul din naşi, Branislav Saranovici, a fost asasinat în 2009. Clanul practică traficul de arme, de persoane, contrabanda, contracte de asasinate, proxenetism, spălare de bani în mai multe state europene.
În plus, există gangul şoselelor, o reţea compusă din persoane provenite din comunităţi de nomazi de origine bosniacă, croată, serbă sau muntenegreană, care s-a stabilit în cartierele din nordul Marsiliei. Aceşti bandiţi veniţi din Balcani şi instalaţi în Sud formează o adevărată nebuloasă mafiotă. Versată în atacuri-ţintă contra automobiliştilor de pe autostrăzi, banda şi-a diversificat activităţile din gama marelui banditism – trafic de arme, prostituţie, jocuri clandestine sau trafic de droguri.
Grupările turcofone
Aceste grupări turcofone deţin piaţa heroinei şi cocainei şi poliţia le atribuie poziţia inconturnabilă de engrosişti pe piaţa europeană. Având în vedere interceptările efectuate în Franţa, ele devansează grupările din Balcani atât în ce priveşte traficul cu heroină, cât şi cel cu cocaină.
Rusofonii
Sirasco a recenzat „cinci anchete pentru asasinate sau tentative de asasinat legate de rivalităţi între organizaţiile criminale rusofone şi avertizează că, având în vedere implantarea accelerată a grupurilor crimei organizate georgiene, nu sunt excluse alte acţiuni violente. În plus, poliţia evocă operaţiuni financiare ilicite concepute de oligarhi sau criminali ce duc aparent o viaţă normală. Raportul arată că Franţa rămâne un teritoriu destinat investiţiilor, al spălării banilor, în special prin afaceri imobiliare de amploare în Paris, pe Coasta de Azur şi în Savoia.
Alte investiţii provin din partea personalităţilor apropiate puterii politice, oligarhi suspectaţi că şi-au clădit averile în anii 1990 susţinuţi de organizaţii criminale şi sunt citaţi Boris Berezovski, Oleg Deripaska sau Roman Abramovici. Este vorba înainte de toate de investitori şi de criminali cu gulere albe care debarcă, asemenea chinezilor, cu valize cu bani cash fără ca nimeni să ştie provenienţa lor criminală şi investesc pe pieţele imobiliare de lux de pe Coasta de Azur. Crima organizată este în continuă schimbare, iar grupările ce provin din fosta URSS sunt reputate pentru violenţă şi „specializare” în jafuri, racket şi proxenetism.
Italienii ajung în Monaco
Mafiile italiene revin în forţă şi, catalogate ca mafii antreprenoriale, ele se concentrează în regiunile Nice şi Lyon. Sectoarele de activitate sunt imobiliarele, confecţiile, utilajele electronice. În Alpii Maritimi, două anchete au vizat o familie aparţinând ‘Ndranghetei calabreze şi un reprezentant al Camorrei napoletane şi poliţia estimează că cele două organizaţii dispun de reţele şi conexiuni eficiente în Franţa şi în Monaco.
Triade şi sex
Triadele chineze sunt considerate responsabile de o parte importantă a prostituţiei în Paris. Celor care fac „trotuarul” în cartierul Strasbourg-Saint-Denis li se adaugă saloanele de masaj care se implantează în ritm susţinut în capitală şi, de puţin timp, şi în marile oraşe din provincie. Astfel de saloane sunt foarte des întreţinute de chinezoaice căsătorite cu pensionari francezi. Un comisar avertiza: „Cu cât se instalează criza, cu atât mai mult se întăresc mafiile”.
Bandele de motociclişti
Hell’s Angels, Bandidos, Outlaws şi alte bande de motociclişti care reprezintă adevărate grupări rivale peste Atlantic şi în nordul Europei se implantează şi în Franţa.
Ele au o „vitrină” oficială foarte prezentabilă. Reunite în cluburi afiliate, vehiculează imaginea folclorică a durilor îmbrăcaţi în piele, pasionaţi de Harley Davidson, şi se reunesc în zgomotele puternicelor motoare la evenimente speciale, dar membrii lor dau bătăi de cap autorităţilor. Dacă importanţa activităţilor criminale a bandelor de motoci-clişti rămâne slabă sau necunoscută comparativ cu alte grupări criminale, există o accelerare a implantării lor pe solul francez.
S-a operat o repartizare a teritoriului, Hell’s intrând în centrul Hexagonului, Bandidos la frontiere, Outlaws în nord-vest. Hell’s au instalat două noi bande în Saint-Brieuc şi Perpignan, Bandidos şi una la Dijon, în total existând circa 30, iar operaţiunile poliţiei au relevat spectrul activităţilor criminale ale acestor bande.
Structuri neonaziste
În cursul arestărilor membrilor unui fief din Colmar, în aprilie trecut, au fost descoperite patru arme de mână, dar şi un pistol-mitralieră Sten, trei stilo-pistolete şi cocaină. În iunie, la sediul Hell’s din Nimes, poliţia a recuperat arme şi cocaină în cadrul unei anchete pentru „asociere în vederea plănuirii unei crime”. Potrivit Sirasco, confruntările între unele capete încinse vor fi din ce în ce mai violente. Anul trecut, Oficiul central de luptă contra crimei organizate a inculpat mai mulţi membri francezi ai Hell’s Angels pentru împuşcături în Belgia. Arestaţii deţineau un stoc de gloanţe de 9 mm şi o vestă antiglonţ. Trei cadavre au fost descoperite în luna mai într-o camionetă în Belgia. În ce priveşte drogurile, poliţia judiciară precizează că unii Hell’s Angels din Franţa au investit în Maroc prin intermediul cluburilor de suporteri. Alegere deloc întâmplătoare, având în vedere că ţara este sursă de canabis şi de tranzit pentru cocaină. Bandele franceze de Hell’s Angels sunt descrise de poliţie ca fiind apropiate de „structuri neonaziste”, iar mediul moto-cicliştilor rămâne unul amalgamat.
Internetul oferă perspective
Potrivit Europol, integrarea internetului în „politica comercială” a grupărilor criminale se verifică la toate nivelurile. Ele utilizează netul ca „unealtă de comunicare, sursă de informare, serviciu financiar, dar şi ca o piaţă pentru a cumpăra, vinde şi recruta”. Banca online oferă grupărilor criminale oportunitatea de a-şi vira averile ilicite mai rapid ca oricând, iar marii bandiţi vorbesc pe Skype la adăpost de microfoanele indiscrete.
Criza economică mondială de după 2008 a „adus mai aproape cetăţenii europeni de criminalitatea organizată”, subliniază un raport Europol.
