Jucători de fotbal în arest, transporturi misterioase de valize, o reţea de pariuri trucate care se întinde din Singapore în Italia, trecând prin Bulgaria. Ultima dezvăluire legată de tentaculara anchetă „Last bet” (Ultimul pariu) a Parchetului din Cremona privind meciurile trucate. Scandal de amploare în ajunul deschiderii Euro 2012.
Din Hong Kong la Londra, trecând prin Milano şi Zurich, o mare anchetă care a necesitat un an şi jumătate de muncă a păstruns în zonele de umbră şi derivele unui fenomen care ameninţă regulile şi spiritul sportului – pariurile sportive şi meciurile trucate. Cu o cifră de afaceri colosală estimată la 500 miliarde dolari la scară mondială în 2011, marile evenimente sportive fac obiectul pariurilor uriaşe pe internet (mize de 1 miliard euro la ultima finală a Ligii campionilor). Aceste jocuri on line profită de mondializarea fluxurilor financiare în sistemul bancar. Pariurile sportive sunt manipulate de crima organizată şi au devenit o adevărată maşină de spălat banii murdari, simplu, eficient, rentabil. Astăzi, organizaţiile internaţionale ca ONU, CIO, Interpol, guvernele ţărilor occidentale şi poliţiile acestora, marile federaţii sportive (FIFA, FIT, UEFA, etc) au declanşat împreună un război global contra acestor derive din sport.
Evident, pariurile sportive vizează în principal sporturile unde sunt cei mai mulţi bani. Fotbal şi tenis în Europa şi în Occident, baseball şi basket în Statele Unite. Dar nu sunt singurele sporturi ţintite. De exemplu, la JO din Londra, experţii estimează că mafiile, triadele, crima organizată se vor interesa cu prioritate de sporturile minore decât de cele majore. Problema este dificultatea luptei contra fluxurilor financiare, fiind vorba de un sistem opac, transfrontalier, extrem de rapid. Majoritatea pariorilor mizează pe site-uri ilegale.
Sportul nu mai este afectat doar de dopaj ci din ce în ce mai mult de trucaj. Dopat de jocurile on line. În 2010, Parchetul din Brooklyn (New York) a închis mai multe site-uri internet de pariuri sportive controlate de familia mafiotă newyorkeză Gambino. Operând în SUA din Aruba şi din Costa Rica, siturile aduceau mafioţilor peste 20 milioane dolari. În Europa, la finele anului 2009, Parchetul german din Bochum a lansat o anchetă pentru fraude legate de peste 200 de meciuri europene (trei în Liga Campionilor şi 12 în Cupa UEFA). Uniunea europeană de fotbal a calificat afacerea drept „cel mai mare scandal de fraudă din fotbalul european”. 50 de percheziţii au avut loc în Germania, Marea Britanie, Elveţia şi Austria, 17 persoane au fost arestate şi 13 state implicate. Spania anchetează mai multe cluburi şi în Ungaria, Turcia, Slovenia şi Albania există suspiciuni privind corectitudinea meciurilor. În 2006 a izbucnit scandalul meciurilor trucate în Italia, fiind implicate Juventus, AC Milan, Fiorentina, Lazio. În SUA, pariurile reprezintă anual 200 miliarde dolari din care 3 miliarde sunt efectuate legal la Las Vegas. Dar pariurile ilegale sunt în mâinile crimei organizate – clanuri italo-americane, bande asiatice, „corporacion” cubane, etc.
Operaţiunea Soga a vizat în 2007 reţelele ilegale de pariuri care încasau anual peste 680 milioane dolari din organizarea de meciuri în Belgia, Olanda, Germania şi Franţa. 266 de percheziţii în Hong Kong, Macao, China, Singapore, Thailanda, Vietnam şi Malayesia, soldate cu 432 arestări.
Operaţiunea Last bet
Cel puţin 19 persoane au fost arestate în Italia pentru asociere cu răufăcători în scopul înşelăciunii şi a fraudei sportive, între care căpitanul echipei Lazio Roma. Alte cinci persoane au fost arestate în Ungaria, suspectate de legături cu reţeaua internaţională a pariurilor trucate.
Arestările din Italia relevă amploarea corupţiei în fotbalul internaţional – din Europa până în Asia, reţele criminale orchestrează businessul pariurilor frauduloase pe internet. În joc sunt sute de miliarde de euro. După 100.000 de ascultări telefonice, patru valuri de arestări şi percheziţii, ancheta lansată de procurorul din Cremona, botezată Last bet (Ultimul pariu) a scos la iveală un scandal imens – în timpul sezonului 2010-2011, cel puţin 50 de meciuri, din care 20 din seria A, au fost cumpărate de organizaţii mafiote din Asia de sud-est, prin intermediul gangsterilor din Europa de Est introduşi în anturajul anumitor jucători din cluburile italiene. După ce manipulau rezultatele meciurilor, trişorii mizau averi pe site-uri internet de pariuri ilegale, site-uri găzduite în China, Taiwan sau Malayesia.
Mafia pariurilor ilegale este o afacere mondializată care funcţionează 24 de ore din 24. Tribunalul sportiv al federaţiei italiene judecă în prezent 61 de persoane, din care 54 jucători, reprezentând 22 de cluburi. Afacerea este departe de a fi terminată, alte două anchete fiind în curs la Bari şi la Napoli. Italia nu este un caz izolat. Răul este pretutindeni, asemenea unui cancer care roade pielea balonului rotund. Cel puţin 400 de meciuri au fost aranjate în ultimii ani în ţări din Europa – Germania, Elveţia, Finlanda, Grecia, Serbia. Un singur gang croat a manipulat cel puţin 200 de meciuri în nouă ţări. Câte alte mii care au avut loc pe cele cinci continente au fost trucate? Lista „afacerilor” continuă să se lungească fără încetare. În Turcia, 93 de persoane sunt anchetate pentru fraudă. Preşedintele Fenerbahle, unul dintre cluburile cele mai prestigioase din ţară, doarme în închisoare de peste nouă luni. În China, patru arbitri corupţi au fost încarceraţi. În mai, federaţia zimbabweană a sancţionat 67 de jucători, mulţi implicaţi în Asiagate, o afacere cu întâlniri amicale de fotbal tip „bidon”, jucate între 2007-2009. Investigaţii au loc în 24 de ţări şi Fifa, Federaţia internaţională a asociaţiilor de fotbal, „guvernul” fotbalului mondial, susţine anchete pe lângă 50 de naţiuni.
Bussinesul mafiilor
Trucarea meciurilor de fotbal, legate de pariuri pe internet, a devenit o afacere mondială care funcţionează 24 de ore din 24, o afacere aflată în mâinile reţelelor mafiote. În afacere se află implicate triadele chineze, „sindicatele” din Hong Kong şi Singapore, bande din Balcani, Camorra napoletană. Cifrele sunt ameţitoare, în 2011 fiind jucate peste 1.000 miliarde de euro pe circa 15.000 de site-uri de pariuri, din care 85% sunt ilegale. Iar 140 miliarde euro, proveniţi din diverse activităţi ale crimei organizate, sunt „albiţiˆanual prin aceste pariuri. Săptămânal, SBO şi IBC, cele mai mari case de jocuri on line din Asia continentală, unde pariul este un adevărat fenomen cultural, înregistrează mize în total de 2 miliarde de dolari (1,6 miliarde euro). Apoi, le împrăştie spre alte site-uri internet, mai mult sau mai puţin fiabile.
Mafiile din întreaga lume îşi împart businessul meciurilor şi pariurilor trucate pe internet şi metoda cea mai răspândită constă în cumpărarea rezultatului unei întâlniri sportive prin coruperea jucătorilor şi a anturajelor acestora. În Asia, sindicatele crimei controlează oficinele ilegale de jocuri on line. În Balcani şi în Caucaz, câţiva „boss”-i ocupă preşedinţia unor cluburi şi manipulează cum vor victoriile şi înfrângerile. Ascultările telefonice efectuate în cadrul anchetelor recente din Italia au dovedit că mafia napoletană, vestita Camorra, a investit masiv în acest sector. Specialiştii arată că pariurile sportive opace sunt mijlocul cel mai rapid, cel mai sigur şi cel mai puţin costisitor pentru spălarea banilor proveniţi din activităţile ilegale ale crimei organizate. Este suficient să mizezi o sumă mare în trei cazuri posibile pentru rezultatul unui meci – victorie, meci nul şi înfrângere. În total, pierderea nu trece de 25% din totalul angajat, faţă de peste 30% în paradisuri fiscale.
Fenomenul s-a accelerat după 2007, odată cu apariţia live betting, „pariul în timp real”. Principul este simplu – de la un telefon mobil este posibil să mizezi în permanenţă pe toată durata unui meci şi în unele ţări se pot plasa sume nelimitate pe orice fel de eveniment sportiv. Aceste practici sunt interzise în ţările occidentale, dar nu trebuie subestimat riscul corupţiei în cazul unui meci disputat în aceste state, în legătură cu pariuri înregistrate în străinătate.
Bossul Dan
Regii acestui joc sunt mafioţii singaporezi şi chinezi: trucarea meciurilor, estimarea ansamblului unei competiţii, pretinderea de mari mijloace financiare şi un lanţ de intermediari, extrem de sofisticat. În ultimii ani, o organizaţie condusă din Singapore de şase bărbaţi a ajuns să aranjeze rezultatele a sute de partide în întreaga lume. Boss-ii sunt Fan Seet Eng, alias Dan şi Peter Pen, doi oameni de afaceri cunoscuţi ca finanţatori ai sistemului. De exemplu, dacă alocau 600.000 euro pentru a garanta scorul Lecce-Lazio Roma, le reveneau 2 milioane de euro pe site-urile ilegale chineze.
Până la arestarea în Finlanda în 2011, Wilson Perumal Raj, gangster singaporez, era creierul acestei organizaţii ce acţionează de la marginea terenurilor. El stabilea devizele operaţiunilor, incluzând biletele de avion, rezervările la hotel şi bacşişurile. Apoi, cu oamenii săi aborda „verigile slabe” – jucători prost plătiţi, arbitri de rang trei, oficiali nemulţumiţi din cadrul federaţiilor. Totul sub acoperirea unei societăţi fantomă, Football 4U. El a recunoscut că a trucat campionatul finlandez: oferea 85.000 euro jucătorilor unui club pentru a aranja fiecare rezultat.
Wilson, 46 de ani, mic gangster care a reuşit să iasă din rând, este cel mai mare falsificator pe care l-a cunoscut fotbalul. Două decenii de „meserie”, o imaginaţie fără limite, afaceri de corupţie dintre cele mai incredibile. Între 2007 şi 2009 a organizat 15 meciuri amicale în Asia cu pseudo-selecţionate naţionale din Zimbabwe iar preşedinta Federaţiei zimbabweene, Henrietta Beatrice Rushwaya, între timp condamnată de justiţie, îşi încasa comisionul.
Când a fost arestat de poliţia finlandeză, Wilson Perumal manipulase 15 meciuri din campionatul naţional. Era urmărit de poliţiile din mai multe ţări şi de anchetatorii Fifa şi din acest motiv a fost scos afară din joc de Antoni Santia Raj, propriul său adjunct la ordinul marelui boss, Tan Seet Eng. Santia Raj este acum creierul nr 1 pe piaţă cu societăţile Footy Media şi Exclusive Sports.
Caracatiţa asiatică
Banda singaporeză operează de multă vreme în Italia. La 20 aprilie 2010, „marele boss” Tan Seet Eng, se afla în persoană în tribunele stadionului San Siro din Milano şi nu doar pentru a asista la jocul Inter- FC Barcelona, cele mai bune formaţii ale momentului. Se afla acolo pentru a încheia alianţa între două clanuri însărcinate cu vicierea campionatului italian – „Zingarii”, bandiţii din Balcani, şi „Ungurii”.
Operaţiunea Last bet a fost declanşată în 2010 de o absurdă poveste cu somnifere date în pauza meciului în apa coechipierilor săi de către Marco Paolini, jucător din Cremona. Trei jucători au adormit pe masa maseurilor şi ancheta a demonstrat că jumătate din echipă absorbise un somnifer puternic. Paolini era doar o rotiţă într-o organizaţie de 40 de persoane care trucase 37 de meciuri în două sezoane şi obţinuse milioane de euro din pariuri sportive. Ultimele cercetări au evidenţiat că fotbaliştii corupţi nu erau dcât complicii unei reţele mult mai vaste ce operează pe cinci continente şi al cărui cap se află la Singapore. Procurorul Roberto Di Martino a asamblat piesele unui uriaş puzzle şi a identificat verigile lipsă dintre Italia şi vasta reţea din Asia şi a demascat creierul organizaţiei: Tan Seet Eng, alias Dan, cu baza în Singapore. El este cel care transferă milioane de euro la scară planetară, truchează meciuri în Italia dar şi în Finlanda, Germania, Africa, America de Sud şi state arabe. Tan Seet Eng, „Mister Dan”, chinez, 47 de ani, este creierul bandei care se sprijină pe un număr de „acţionari”. Asemenea unui consiliu de administraţie, fiecare continent depinde de unul dintre acţionari. Dan avea două strategii – fie cumpăra cluburi pentru a le controla direct (Ungaria, Finlanda, Turcia), fie cumpăra meciuri şi caz după caz corupea jucători şi arbitri. De exemplu, se deplasa în Italia pentru reglarea detaliilor operaţiunilor şi când totul era aranjat, un om din Singapore venea cu mii de dolari pentru a plăti jucătorii. Pariurile erau făcute on line din Singapore, unde Muster Dan beneficia de credite practic nelimitate. În 10 minute putea vira mai multe milioane de euro, declara Wilson Parumal. Clanul nu paria numai pe victoria sau înfrângerea unei echipe ci şi pe diferenţa de goluri. Bossul Dan, aflat sub mandat internaţional de arestare, accepta riscurile dar nu tolera trădarea. „Cei care nu respectau acordurile erau în pericol de moarte”, potrivit aceluiaşi Parumal.
