Alexandru Borza a creat primul parc naţional din România – Parcul Retezat – şi Grădina Botanică din Cluj (foto), fiind totodată şi unul dintre liderii mişcării naţionale din Transilvania.
Unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai intelectualităţii româneşti din Transilvania a fost profesorul Alexandru Borza. Este vorba despre unul dintre profesorii valoroşi de la Şcolile Blajului, care a ajuns apoi la Universitatea Daciei Superioare din Cluj, fiind totodată fondatorul Grădinii Botanice. Personalitatea profesorului Borza este puţin cunoscută în afara cercului restrâns al specialiştilor în biologie sau al ştiinţelor naturii. El este, practic, întemeietorul ştiinţei numite geobotanică. Tot el a creat primul parc natural din România, Parcul Naţional Retezat, considerat drept una dintre cele mai frumoase arii naturale protejate din Europa. Alexandru Borza a fost şi unul dintre liderii mişcării naţionale româneşti din Transilvania. În această calitate, el a participat ca delegat la Marea Unire din 1918, de la Alba Iulia, cea care a votat Unirea Transilvaniei cu România.
A LĂSAT TEOLOGIA PENTRU ŞTIINŢĂ
Alexandru Borza s-a născut la Alba Iulia, în anul 1887. Tatăl său, Ignat Borza, era subofiţer în armata austro-ungară. Alexandru Borza şi familia sa s-au mutat apoi la Turda. Părinţii săi visau să îl vadă preot şi l-au îndrumat către Seminarul Teologic Greco-Catolic din Blaj. Numai că, la fel ca şi Charles Darwin, despre care profesorii săi spuneau exasperaţi că va ajunge grădinar, pentru că era mai interesat de ierburi decât de studiul teologilor şi filosofilor, Alexandru Borza a renunţat la studiul teologiei şi s-a dedicat studiului ştiinţelor naturii. Astfel, el s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Budapesta, unde a obţinut licenţa în anul 1911. A rămas în Budapesta până în anul 1913, când şi-a luat doctoratul în ştiinţele naturii. Tânărul savant s-a întors în Blaj, unde a fost numit profesor de ştiinţe la Liceul din Blaj, până în anul 1919. La finalul primului război mondial, după desfiinţarea Universităţii austro-ungare Franz Jozef şi după crearea Universităţii româneşti a Daciei Superioare, marii savanţi Onisifor Ghibu şi Sextil Puşcariu i-au făcut oferta de a deveni profesor de botanică. Alexandru Borza a acceptat şi s-a mutat la Cluj. Din anul 1923, el a întemeiat la Cluj Institutul Botanic, pe vremea aceea unul dintre cele mai performante din Europa, Grădina Botanică, ce poartă în prezent numele marelui savant, precum şi Muzeul Botanic. Într-un interviu acordat unei televiziuni locale, în urmă cu câţiva ani, discipolul lui Alexandru Borza, profesorul Felician Micle, care a condus până la pensionare Grădina Botanică din Cluj, îşi amintea că „Alexandru Borza era un om cu o capacitate imensă de muncă, extrem de conştiincios şi foarte serios, de o mare probitate morală”.
Alexandru Borza a făcut eforturi imense pentru a crea cea mai mare arie protejată din România de atunci, Parcul Naţional Retezat, primul parc natural naţional din România. Practic, eforturile lui Alexandru Borza, care s-a zbătut pentru a-i convinge pe politicienii vremii să acorde protecţie legală acestei arii, sunt cele care au asigurat păstrarea Retezatului în cadrul său actual. Dragostea pentru natură a lui Alexandru Borza l-a determinat să se implice şi în organizarea mişcării de cercetaşi din România. Practic, el a creat şi un dicţionar etnobotanic, primul de mari dimensiuni din limba română. El cuprinde descrierea sumară a nu mai puţin de 11.000 de specii de plante. Tot Alexandru Borza s-a numărat printre organizatorii primului Congres al Naturaliştilor din România. În perioada interbelică, Alexandru Borza, care era unul dintre prietenii cardinalului Iuliu Hossu, a devenit preşedinte al Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi din Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla. Este vorba de cea mai importantă organizaţie a laicilor din Biserica Română Unită cu Roma, un echivalent local al Acţiunii Catolice din unele state occidentale. De asemenea, Alexandru Borza a fost unul dintre amicii lui Iuliu Maniu, şeful Partidului Naţional Român din Transilvania şi, apoi, al PNŢ, cel care a condus lupta românilor ardeleni pentru Unirea cu România şi care a fost premier al României şi lider al Opoziţiei democratice împotriva dictaturilor carlistă, legionară, antonesciană şi comunistă.
ARESTAT DE COMUNIŞTI
Pentru atitudinea sa curajoasă, Alexandru Borza a fost arestat în anul 1948. Apoi, el a fost eliberat, se pare, pentru că Petru Groza, premierul susţinut de comunişti, îi purta o stimă deosebită datorită corectitudinii dovedite ca profesor.
Savantul clujean nu a fost doar specialist în ştiinţele naturii. Pasionat de arheologie şi istorie, el a descoperit şi o serie de manuscrise inedite ale lui Gheorghe Şincai, unui dintre corifeii Şcolii Ardelene. În anul 1954, Alexandru Borza a căpătat o recunoaştere internaţională deosebită şi a fost ales preşedinte al Congresului Internaţional de Botanică din Paris.
O familie respectabilă
Alexandru Borza a transmis şi familiei sale spiritul de corectitudine şi curaj. În anul 1948, în calitate de lider al laicilor greco-catolici, el a primit în păstrare, de la cardinalul Iuliu Hossu, singurul album cu fotografii originale care a supravieţuit de la Marea Unire. Este vorba de un album cu coperte vişinii, creat de fotograful Emanoil Mârza. După moartea savantului, albumul a fost păstrat de fiica sa, Viorica Lascu, una dintre clujencele care s-au opus pe faţă comunismului. Pentru verticalitatea sa, Viorica Lascu a stârnit aprecierea regretatului Papă Ioan-Paul al II-lea. Doamna Lascu trăieşte în prezent la Cluj, unde se bucură de o mare stimă. Albumul lui Iuliu Hossu a fost restituit Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla.
