» La aproape 20 kilometri de Brasov, in Tara Barsei, se afla ruinele parasite ale unei spectaculoase cetati construite de cavalerii teutoni in urma cu aproape 800 de ani.
» Cetatea din Feldioara este inca un exemplu al modului in care statul roman, reprezentat de autoritati, intelege sa contribuie la pastrarea patrimoniului.
» Desi ar putea reprezenta un important potential turistic, acum e doar un loc plin de buruieni si gunoaie.
Un monument ce se chinuieste sa dainuiasca de sute de ani a ajuns aproape o gramada de bolovani si un real pericol pentru putinii turisti care se incumeta sa o viziteze. Mai mult decat atat, in lipsa unei paze permanente, Cetatea a inceput sa fie furata bucata cu bucata. Practic, Cetatea din Feldioara nu exista pe nici o harta turistica din Romania. Nimeni nu s-a gandit ca ar fi foarte interesant sa se instaleze o tabla in apropiere, pe care sa fie trecute informatii despre monument. Pusa in valoare, Cetatea ar putea reprezenta o atractie in plus pentru zona turistica din apropierea Brasovului, dar si o sursa de venit pentru comunitatea locala. "Nu exista luna sa nu merg in Cetate. Este foarte frumos dar, din pacate, curand in locul acesteia va ramane un deal gol. Pacat ca nu o restaureaza nimeni", spune o localnica, Ene Maria Alexandra. "Sunt din sat si chiar trebuie facut ceva!
Cand eram mic mergeam deseori in Cetate. Ar trebui restaurata de noi, cei de aici, piatra cu piatra! Nu o s-o mai vedem decat in poze si, in realitate, un deal gol cu pietre", afirma Radu Catalin, care locuieste tot in Feldioara. "Cine nu a fost pana acum sa viziteze aceasta Cetate, sa o faca cat de repede, pana mai ramane ceva din ea. Au inceput sa dispara tot mai multe pietre din vechile ruine, doar trebuiesc pe langa gospodarii", sustine, la randul sau, Adrian Suciu.
Construita dupa tehnici inovatoare
Cetatea din Feldioara a fost construita de cavalerii teutoni in perioda 1211-1225, cat au stat in aceasta zona, unde au fost adusi de regele Ungariei de atunci, Andrei al II-lea. Din vechea cetate a teutonilor se mai pastreaza astazi numai un rest dintr-un zid de piatra in partea de nord-vest, care s-a dovedit a fi total diferit din punctul de vedere al tehnicii de constructie de restul fortificatiei de la Feldioara. Baza lui este alcatuita din bolovani mari de piatra, deasupra carora au fost asezati alti bolovani, legati cu un mortar de calitate buna. Turnurile si curtinele au fost construite probabil de comunitatea saseasca ramasa dupa plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. Cetatea este situata pe colina de la Feldioara, inconjurata pe trei laturi de raul Homorod.
Experienta de constructori a teutonilor, acumulata in Tara Sfanta si in Asia Mica, a adus pe meleagurile transilvanene tehnici si solutii de constructie intalnite la marile castele cruciate de la Tyr, Krak des Chevaliers si Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai pastreaza astazi numai un rest dintr-un zid de piatra in partea de nord-vest. Teritoriul monumentului este delimitat printr-un sant de aparare, nu prea adanc, sapat in perioada medievala. Desi, in perioada ei de glorie, cetatea avea puternice ziduri de piatra si caramida, in unele locuri intaritura ajungand pana la doi m, din ea s-au mai pastrat doar turnul de nord-vest, aproape intreg, fantana din mijloc, cu o adancime de 70 de metri, astazi astupata, temelia de piatra a capelei, precum si o buna parte din pivnita. Cetatea era, in vremea regelui Sigismund de Luxemburg, una taraneasca, si primea de la acesta dreptul de oras. A fost distrusa de turci in 1430 si de Vlad Tepes in campania lui din 1457, dar locuitorii au refacut-o in acelasi an.
Importanta pentru istoria romanilor
Cetatea este importanta nu doar pentru cavalerii teutoni si pentru sasii ce le-au urmat, ci si pentru istoria romanilor. Astfel, in anul 1526, intre Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei, ales rege al Ungariei, si Ferdinand de Habsburg, fratele imparatului Germaniei, Carol Quintul, urma sa aiba loc o confruntare armata. Solicitat de amandoua taberele, Petru Rares a stat ceva timp in cumpana, apoi s-a decis sa-l sprijine pe Zapolya. Prin urmare, voievodul Moldovei a incheiat cu cel al Transilvaniei o invoiala, prin care primul se obliga sa-i aduca la ascultare pe sustinatorii lui Ferdinand, primind in schimb Bistrita si Rodna, cu tinuturile inconjuratoare si veniturile, precum si confirmarea stapanirii pentru Ciceu si Cetatea de Balta, vechi posesiuni ale domnitorilor moldoveni.
Ca urmare, in anul 1529, au avut loc trei expeditii ale oastei moldovenesti peste munti. A treia lupta s-a dat la Feldioara, la 22 iunie, langa apa Birsei. O data cu aceasta victorie a ostilor lui Petru Rares asupra lui Ferdinand de Habsburg, Feldioara intra in istoria nationala, marcand momentul de inceput al stapanirii domnului Moldovei in Ardeal.
Atestare documentara
Localitatea Feldioara este atestata documentar in anul 1240, sub numele de Castrum Sancte Maria, denumire preluata de la cavalerii teutoni. Situata pe DN 13 si E 60, la 20 km nord de Brasov si 100 km de Sighisoara, Feldioara domina Tara Barsei de Jos de pe colina care se desprinde din muntii Persani si se opreste pe malul Oltului. Pe langa Cetate, in localitate se mai gaseste un alt monument istoric valoros, si anume Biserica Evanghelica, fortificata, unde se afla sediul principal al Ordinului teutonilor din Tara Barsei.
