Cel mai cunoscut şi, totodată, controversat regizor român, Sergiu Nicolaescu s-a stins ieri din viaţă, la vârsta de 82 de ani. În perioada comunistă, cel considerat stăpânul absolut al cinematografiei româneşti a introdus în filmele sale numeroase elemente de propagandă. Totodată, a fost frecvent acuzat că a prezentat istoria poporului român într-o manieră distorsionată, dar convenabilă fostului regim.
Cu aproape 70 de filme la activ, Sergiu Nicolaescu s-a dedicat în cea mai mare parte a carierei sale filmelor istorice şi de acţiune. Cele mai bune producţii, în opinia criticilor, rămân însă „Osânda” (1986) şi „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (1971).
În perioada comunistă, multe dintre filmele sale au plătit un tribut substanţial propagandei de partid, iar istoria a fost „cosmetizată” aşa cum cereau „indicaţiile”. Celebru în acest sens este discursul domnitorului Mircea cel Bătrân din filmul „Mircea” (1989), discurs ce semăna izbitor cu unul ţinut de Nicolae Ceauşescu la un congres al PCR.
Criticul de film Valerian Sava consideră că Nicolaescu a făcut atât filme bune, cât şi filme proaste şi, chiar dacă a fost un opozant al lui, nu-i neagă opera în totalitate. „În ceea ce priveşte faptul că Sergiu Nicolaescu a marşat adesea pe latura propagandistică, nici măcar nu i se poate reproşa lui în exclusivitate”, a declarat Sava pentru „România liberă”. „El nu a făcut filme de autor, ci era adaptatorul şi ilustratorul unor texte date de alţii. Ceea ce a făcut el valid s-a datorat, în mare parte, calităţii lui de cineast apt să îşi aleagă colaboratori buni, în primul rând scenarişti, aici mă refer mai ales la Titus Popovici (şi dacă tot vorbim de concesii făcute regimului în filmele lui Nicolaescu, în mare măsură acestea au venit din scriitura lui Titus Popovici), şi apoi actori, pentru că, să nu uităm, în peliculele lui a apărut toată elita actoriei româneşti, începând cu Amza Pellea şi continuând cu Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Ion Besoiu şi mulţi alţii. Eu am fost un opozant al lui, dar nu i-am negat opera în totalitate”, a adăugat Valerian Sava.
„Ca orice regizor, a făcut şi filme bune şi filme proaste. Iar creaţiile sale nu pot fi desprinse de contextul istoric în care au fost realizate. Sigur că în filmele sale istorice, atât în cele în care prezenta figuri medievale, cât şi în cele cu comunişti ilegalişti, el a înclinat balanţa către interesele propagandei, căreia i-au plătit tribut atât el, cât şi Titus Popovici. Modul caricatural, nedrept, fals în care anumite fapte istorice erau prezentate, distorsionarea adevărului istoric, latura atee, manifest-persiflantă la adresa clerului, toate acestea ţineau de mentalitatea epocii”, este de părere Valerian Sava.
Criticul crede că lucrurile devin cu adevărat complicate în ceea ce-l priveşte pe Sergiu Nicolaescu atunci când vine vorba de figura publică şi de omul politic, care au stârnit chiar mai multe controverse decât regizorul Sergiu Nicolaescu.
Cristi Puiu: „Noi, tinerii cineaşti, nu am fost niciodată colegi cu Nicolaescu
Una dintre marile acuze care i se pot aduce lui Sergiu Nicolaescu este şi aceea că a fost mereu în conflict deschis cu noul val al cinematografiei româneşti, adică exact cu acei regizori care au adus cu adevărat glorie filmului nostru.
Despre acest lucru, regizorul Cristi Puiu ne-a declarat: „Noi, tinerii cineaşti, nu am fost niciodată colegi cu Sergiu Nicolaescu, nici nu am fi avut cum să fim vreodată. El a fost întotdeauna un privilegiat al tuturor regimurilor şi a făcut filme după filme din postura de stăpân de tarla, de tartor al cinematografului românesc. Sigur că în ultima vreme devenise bătrân şi neputincios şi nu mai putea face rău nimănui, dar la ora la care am debutat noi era foarte vioi şi ne punea beţe-n roate cât putea. Şi putea foarte mult pentru că era chiar factor de decizie, politician şi senator. Noi, ca să ne realizăm filmele, a trebuit să facem o adevărată cursă cu obstacole şi să sărim peste toate barierele puse în calea noastră de el şi de oamenii lui. S-ar putea crede că dacă iubeşti cu adevărat cinematograful nu te poţi opune dezvoltării lui, dar asta este o naivitate pentru că atât pentru Sergiu Nicolaescu, cât şi pentru cei din jurul lui, nu a primat niciodată interesul filmului românesc, ci strict interesul personal. Să-şi facă, adică, doar filmele lui. Te-ai fi aşteptat ca un om ajuns la o vârstă venerabilă să fie şi generos, dar nu a fost cazul lui. Lumea însă nu se va schimba acum că a murit Sergiu Nicolaescu şi nici cinematografia română nu va fi condusă altfel, să nu ne facem iluzii”.
„Îţi trebuie multă înţelepciune ca să-ţi faci mea culpa”
Cristi Puiu mai regretă şi faptul că Sergiu Nicolaescu nu a avut niciodată un moment de sinceritate, în care să îşi facă mea culpa pentru colaborarea cu regimul comunist, dar şi cu cel postdecembrist: „Pe undeva îmi pare rău că a plecat fără să dezvăluie nimic din ceea ce ştia despre cum funcţiona maşinăria de propagandă comunistă, cinematograful de atunci şi cel de acum. În loc să îşi protejeze propria imagine, ar fi trebuit să îşi recunoască deschis, bărbăteşte, greşelile făcute şi ca artist şi ca om politic. La ieşirea din scenă ar fi putut să deschidă şi nişte dosare doar de el ştiute, ar fi fost momentul să spună, în sfârşit, adevărul. Ar fi fost frumos să facă această spovedanie, cred eu, obligatorie, înainte de marea plecare. Îţi trebuie însă multă înţelepciune ca să-ţi faci mea culpa. Dar el s-a crezut mereu deasupra tuturor şi nu suporta nici o critică, oricât de mică. Îmi amintesc că atunci când începusem filmările la «Moartea domnului Lăzărescu» m-a rugat un jurnalist de la Deutsche Welle să apar ca martor într-un proces pe care i-l intentase Sergiu Nicolaescu. Motivul? Pentru că ziaristul îndrăznise să spună că «marele» Sergiu Nicolaescu făcuse multe filme proaste. Ei bine, m-am prezentat la proces. Eram în a doua zi de filmare şi, în loc să-mi văd de treabă, m-am dus să apăr dreptul la opinie al unui cronicar. Ţin minte şi acum că judecătoarea mă întreba cum se poate face distincţia între filme bune şi filme proaste, iar eu vorbeam despre dreptul la liberă exprimare”.
În ceea ce-l priveşte pe regizorul Sergiu Nicolaescu, Puiu consideră că, în calitate de creator, „Nicolaescu este o glumă. El nu a făcut film de artă, să fim bine înţeleşi, ci doar nişte producţii audio-vizuale de consum, de propagandă, de diseminare în masă a confuziei privind istoria, care nu se deosebesc cu nimic de filmele făcute cu plutonul, la comandă, în epoca de tristă amintire”.
Revoluţionarul Sergiu Nicolaescu: „Rog muncitorii să întrerupă lucrul”
Un moment important din viaţa lui Sergiu Nicolaescu îl constituie Revoluţia din decembrie 1989. Imaginea regizorului în studioul TVR, în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, alături de Mircea Dinescu şi Ion Caramitru, a rămas bine întipărită în memoria românilor. La câteva minute după fuga cuplului Ceauşescu cu elicopterul, Nicolaescu le cerea românilor să iasă în stradă. „Fac apel în primul şi în primul rând la muncitorime. Rog muncitorii din fabrici să întrerupă lucrul. Dacă nu întrerupeţi lucrul imediat, dacă nu veniţi aici, în fosta piaţă Stalin, dacă nu veniţi aici la Televiziune să vă alăturaţi nouă, să ştiţi că ceea ce vedeţi acum ar rămâne un foc de paie. Şi eu nu vreau să rămână un foc de paie. Vreau să veniţi aici milioane. Bucureştiul are două milioane, un milion să fie aici!”, este o parte din discursul lui Nicolaescu rostit atunci la TVR, unul mobilizator, emoţionant şi logic, despre care unii istorici, mai târziu, au speculat că a fost atât de coerent, spre deosebire de ale celorlalţi, încât e posibil să fi fost pregătit dinainte.
„Nicolaescu a avut şansa să prindă evenimentele din decembrie 1989 pe viu şi a intrat în acest rol cu naturaleţe. I-a plăcut să joace rolul de revoluţionar în acele zile”, a comentat pentru RL istoricul Bogdan Murgescu.
Devenit ulterior parlamentar pe listele FSN, Nicolaescu a condus Comisia senatorială „Decembrie 1989″ în perioada 1990-1992, iar până în 1996 a fost vicepreşedintele acestei comisii. Scopul înfiinţării acesteia a fost dezlegarea misterelor din acele zile revoluţionare în care peste o mie de români şi-au pierdut viaţa, mistere care nu au fost elucidate nici până astăzi.
Sergiu Nicolaescu a fost nu doar unul dintre actorii Revoluţiei din 1989, dar a şi scris pe această temă câteva cărţi, dintre care prima, „Un senator acuză”, a fost publicată în 1996, urmată de „Cartea revoluţiei române decembrie ’89”, la editura Ion Cristoiu, în 1999. În decembrie 2005 a publicat, la editura ALL, volumul „Lupta pentru putere. Decembrie ’89” şi, la editura Topaz Bucureşti, „Revoluţia. Începutul adevărului”.
Cea mai recentă carte a sa este „Mămăliga a explodat! Decembrie 1989″, lansată în anul 2011. Potrivit autorului, cartea s-a dorit a fi mai mult un răspuns dat acelora care se îndoiesc de Revoluţia Română. La lansarea volumului, în martie 2011, Nicolaescu a spus că participarea la Revoluţie a fost „cel mai important lucru” pe care l-a făcut, potrivit Mediafax. De asemenea, cineastul a avut şi o intensă activitate politică. Sergiu Nicolaescu a fost ales pentru prima dată parlamentar în 1990, pe listele FSN, iar în actuala legislatură a încheiat al cincilea mandat în Parlament. Singura legislatură în care nu a fost parlamentar a fost cea din 2004-2008.
Ultimul discurs ţinut la tribuna Parlamentulu
În 12 decembrie 2012, Sergiu Nicolaescu le-a mulţumit colegilor din Senat pentru perioada petrecută împreună, precizând că nu a mai candidat pentru un nou mandat deoarece mai are puţini ani de trăit pe care vrea să-i termine în profesia sa. „Vreau să vă mulţumesc pentru aceşti patru ani minunaţi pe care i-am petrecut împreună, în care dumneavoastră mi-aţi dăruit stimă şi consideraţie, simţăminte pe care şi eu vi le datorez. Mai am puţini ani de trăit şi mi-am dorit să-i termin în profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri. Vreau să vă spun un sincer «La revedere!» şi vreau să vă spun în acelaşi timp «La mulţi ani!» şi sărbători fericite”, a fost ultimul discurs al lui Nicolaescu de la tribuna Senatului.
Ultimul drum
Trupul neînsufleţit al lui Sergiu Nicolaescu va fi incinerat sâmbătă, la ora 12.00, la crematoriul Vitan Bârzeşti din Bucureşti. Potrivit Mediafax, incinerarea va avea loc în cadru restrâns, nefiind permis accesul presei. De altfel, Dana Nicolaescu, soţia regizorului, a solicitat presei să trateze „cu decenţa şi respectul cuvenite” tragicul eveniment cauzat prin dispariţia soţului ei.
Citeşte şi Regizorul Sergiu Nicolaescu a murit. NU va beneficia de SLUJBA DE ÎNMORMÂNTARE. Va fi INCINERAT
