Raţionamentul prin care Edward Hugh, ajuns acum la 61 de ani, a început să anticipeze „căderea cerului” sună cam aşa: nu au cum să coexiste sub aceeşi umbrelă europeană germanul îmbătrânit – zgărcit, cu irlandezul, grecul şi spaniolul – abili mânuitori de carduri, scrie International Herald Tribune.
Dacă nimeni nu îl lua în seamnă acum patru ani, astăzi Edward Hugh şi profeţiile sale sunt un „must-read” inclusiv pentru experţii de la Casa Albă. Iar FMI-ul i-a cerut recent ajutorul într-o analiză a situaţiei economice din Spania.
As în economie, modest în viaţa privată
„Este destul de drăguţ ce se întâmplă”, descrie Hugh interesul creat în jurul său, în timp ce conduce spre cea mai recentă conferinţă la care a fost invitat să participe, cea organizată de Circulo de Economia, un influent grup de lobby din Barcelona.
Şi-a păstrat modestia caracteristică. După cum mărturiseşte, săptămâna trecută a fost nevoit să se împrumute de la prieteni pentru a-şi putea cumpăra haine care să fie îndeajuns de prezentabile pentru întâlnirile cu afaceriştii europeni.
Se întreţine în continuare, în marte parte, din banii pe care-i primeşte pentru funcţia de profesor de limbă engleză în satul său din Catalunia, regiune unde s-a stabilit acum 20 de ani.
„Cred că sunt pe dos faţă de restul lumii. În anii în care toţi o duceau bine, eu nu făceam mai nimic. Acum, pe criză, sunt un nume cunoscut aici”, se amuză Edward Hugh.
„Germania să iasă din zona euro”
Însă, când vine vorba să ofere soluţii pentru ieşirea din criză, tonul său devine aspru şi deprimant: ţările europene afectate precum Spania, Grecia, Portugalia, Irlanda sau Italia trebuie să-şi reducă veniturile şi cheltuielile din sectorul public cu 20 la sută dacă vor să redevină competitive şi să-şi plătească datoriile.
„Cu cât o populaţie este mai tânără, cu atât este mai dependentă de credite pentru a creşte economic”, explică Hugh. Reversul teoriei spune că o populaţie îmbătrânită tinde să economisească
Un exemplu de economisire este Germania, unde vârsta medie se situează la 45 de ani, fiind în creştere. Pornind de la această realitate, autorităţile au ţinut salariile în frâu şi s-au orientat către industria de export.
În contrast, „tinerii” greci, irlandezi şi spanioli s-au bazat pe împrumuturi, tentaţi de noi locuinţe şi de diverse bunuri de consum. Au urmat creşteri de salarii şi o impulsionare a industriei de consum.
În scurt timp însă, aceste industrii au capotat în faţa chibzuinţei germane, olandeze sau scandinave.
Cea mai îngroşată soluţie de pe bloggul său este aceea ca Germania să părăsească zona euro. În scenariul respectiv, Hugh prevede că moneda unică ar scădea brusc, dar că efectul ar fi benefic asupra ţărilor europene mai puţin dezvoltate, care ar câştiga la capitolul competitivitate.
Chiar dacă o astfel de ipoteză nu pare probabil să se materializeze, Hugh este privit cu aceeaşi admiraţie.
„Scria foarte pe şleau despre dezechilibrul din Europa şi posibilitatea unei crize cu mult înainte ca aceste lucruri să apară măcar pe radar”, îl laudă Jonathan Tepper, reprezentantul Variant Perception, o firmă de cercetare din Londra.
Stă la ţară, face ce-i place
În faţa valului de simpatie venit dinspre mediul economic, profesorul Hugh rămâne cu capul pe umeri. Refuză oferte considerabile pentru că nu vrea ca opiniile şi analizele sale să fie monopolizate de o singură companie. De pildă, i-a făcut cadou unui prieten strâmtorat financiar cei 3.000 de dolari pe care îi primise pentru un raport sumar despre economia Europei de Est, realizat într-o singură zi.
Născut în Liverpool, Edward Hugh a urmat cursurile Şcolii de Economie de la Londra. L-au atras însă mai mult filozofia, ştiinţa, sociologia şi literatura, fiind descris chiar de unul dintre profesori drept „hoţ” fiindcă, deşi primise bursă pentru studii economice, îşi ocupa timpul mai mult citind beletristică.
Mai târziu, atras de spaţiul european, s-a stabilit în Barcelona, în 1990.
În prezent, trăieşte într-un sat cu 60 de persoane. Predă engleză localnicilor şi scrie pe blog.
„Pe Internet simt că pot să fac ce vreau. Şi simt că într-adevăr fac ceva”, încheie domnul Hugh.
