» Prinderea unui criminal prin identificarea structurii sale ADN, o metoda folosita la nivel mondial de peste doua decenii, se aplica in Romania abia de trei ani.
» Pana in 2004, politia se baza pe descoperirea clasicelor amprente digitale, care puteau fi insa evitate usor daca suspectul folosea manusi, si pe stabilirea grupei sanguine, un rezultat care nu spunea prea multe despre cine este de fapt infractorul.
» Amprenta genetica – ADN-ul unei persoane/profilul sau genetic – are doua mari avantaje: este unic pentru fiecare om, iar unui individ ii este aproape imposibil sa nu lase urme atunci cand ucide.
Ultimul caz celebru in care s-a folosit analiza ADN a unor probe este cel al avocatei din Brasov, Elodia Ghinescu, disparuta misterios acum doua luni. Potrivit presei, specialistii Institutului de Criminalistica au stabilit ca pe hainele aruncate intr-o rapa ale sotului acesteia, Cristian Cioaca, principalul suspect in dosar, se gasesc "urme biologice" (sange, resturi de piele si secretii) care apartin posibilei victime.
stiti de cat "material biologic" au nevoie biochimistii Politiei pentru a face legatura intre profilul genetic al unui individ si urmele lasate de acesta pe obiectele implicate intr-o infractiune? In conditii perfecte de recoltare, doar de 100 pana la 150 de nanograme, adica nu mai mult decat stratul microscopic de celule pe care il lasa un om daca atinge cu degetul o cutie de chibrituri, dupa cum ne-a explicat comisarul Romica Potorac, seful laboratorului Analize genetice din cadrul Institutului de Criminalistica.
Iar ADN-ul astfel identificat este unic pentru fiecare persoana, ceea ce face ca aceasta metoda stiintifica sa fie practic imbatabila intr-o ancheta. "Frecventa de regasire a profilului genetic este de 1 ori 10 la minus 16", potrivit comisarului. Altfel spus, ca sa gasesti doua persoane cu o structura ADN identica ar fi nevoie sa cauti intr-un grup populational care depaseste cu mult numarul actual de locuitori de pe Terra. "De aceea, metoda este extrem de sigura", apreciaza Romica Potorac.
Prins din cauza unor coji de seminte
Autorul unei crime care a avut loc in Bucuresti in 2005 a fost identificat in luna mai a anului acesta abia dupa ce s-au analizat ADN cateva coji de seminte gasite in vila unde a ucis. Anchetatorii au gasite cojile sub cadavrul victimei, iar dupa compararea rezultatelor de laborator cu cele prelevate de la suspectii audiati in caz, au ajuns la concluzia ca amprenta genetica apartinea unui galatean de 18 ani, care intrasesa fure dintr-o casa din Pipera si pana sa-l surprinda victima a mancat cateva seminte. Pus in fata probelor stiintifice, tanarul a recunoscut si a fost arestat.
Faptul ca identificarea ADN-ului este o metoda care nu poate fi combatuta s-a dovedit si intr-un caz de viol si crima in care au fost implicati doi frati. "A fost vorba de o batrana, violata si omorata. Procurorul si-a facut ancheta si unul dintre frati a recunoscut fapta. Noi insa am stabilit, ca potrivit profilului genetic nu acesta este vinovatul. Procurorul a venit contrariat si ne-a acuzat ca rezultatele noastre sunt gresite. Este o acuzatie la care trebuie sa te gandesti de sapte ori pana sa o faci. Omul a venit foarte convins ca noi am gresit. Am discutat cazul si pana la urma s-a dovedit ca povestea a fost asa: dintre cei doi frati, unul era usor handicapat, iar al doilea a plecat in Austria dupa crima. Cel handicapat a recunoscut crima, desi nu era el faptasul, ca sa-l protejeze pe celalalt. Cand s-a stabilit profilul genetic al celui din Austria, am aflat ca de fapt el era infractorul. si atentie erau frati – deci va dati seama cat de mare e acuratetea acestei metode", afirma si comisarul Octavian Conicescu, seful Serviciului Expertize Biocriminalistice.
Din pacate, nu in toate dosarele se aplica analiza ADN, deoarece este extrem de scumpa. "Ca sa analizez o singura proba biologica, conform unui calcul estimativ, numai consumul de reactivi este in jur de 100 de euro. Dar pe o haina exista milioane de urme biologice, care trebuie analizate. Numai anul acesta am avut de analizat 600 de cazuri. E o metoda costisitoare", declara Octavian Conicescu.
Specialistul ne-a explicat ca selectia cazurilor se face in functie de reglementari clare ale politiei: "Acestea regleaza raporturi dintre costuri si eficienta. Are relevanta raspunsul la probele biologice in economia cazului sau nu? Care sunt infractiunile pentru care care se foloseste aceasta proba? Mai mult, laboratorul are o capacitate limitata de lucru, un numar de persoane, iar solicitarile sunt imense".
Proba ADN e complementara anchetei
De altfel, aceasta este doar una dintre limitarile peste care dau biochimistii in analiza urmelor biologice. Celelalte apar din cauza unor factori obiectivi din teren. In primul rand, e foarte important ca proba ADN sa fie proaspata. Cu cat e mai degradata, cu atat obtinerea unui rezultat clar e mai dificila. De asemenea, proba trebuie recoltata perfect de la locul faptei, fara a se amesteca cu urmele biologice ale altor persoane si fara a se produce alterari. In fine, e important sa fie transportata cum trebuie. "Anchetatorii din teritoriu lucreaza dupa metodologii stricte de identificare, recoltare, ambalare, pastrare si transport date de specialistii Institutului de Criminalistica", mentioneaza comisarul Octavian Conicescu.
Dar cea mai importanta limitare vine din faptul ca proba ADN, desi indubitabila, nu poate inlocui ancheta politistilor si procurorilor. Ca sa se faca legatura intre amprenta genetica gasita la locul unei fapte si infractor, trebuie stabilit si un cerc de suspecti de la care sa se prevaleze mostre comparative. Iar aici nu mai este treaba oamenilor de stiinta. "Criminalistica se bazeaza pe comparatie. Nu se poate altfel. Daca i se pune laboratorului la dispozitie o pata de sange, se raspunde: pata de sange are urmatorul profil genetic. Punct. S-a incheiat orice fel de afirmatie. si acesta este treaba politistului sa-l gaseasca pe posesorul acestui profil genetic", precizeaza seful Serviciului Expertize Biocriminalistice.
Alte cazuri celebre
Printre cazurile celebre, care nu ar fi putut fi rezolvate fara o analiza ADN, se numara cel de la Iasi, in care a fost ucisa adolescenta Larisa Chelaru, si sinuciderea omului de afaceri Mihai Erbasu. In primul, singura proba care incrimina fara tagada faptasul era o urma de sperma in amestec cu secretii vaginale. Dupa analiza, s-a stiut exact cine este criminalul. In dosarul Erbasu, prin indentificarea profilurilor genetice care apareau pe anumite obiecte s-a stabilit ca proveneau chiar de la omul de afaceri, ceea ce le-a permis anchetatorilor sa traga concluzia ca si-a pus singur capat vietii.
Doar trei ani de experienta
Primul caz din lume in care s-a folosit profilul genetic pentru identificarea unui infractor a avut loc in Marea Britanie, in 1986. Dosarul se referea la doua violuri, urmate de uciderea victimelor. Politia a cerut lui Alec Jeffreys, cel care a descoperit metoda de identificare a profilului genetic, sa incerce sa rezolve lucrurile. Acesta a luat mostre de sange de la peste 5000 de barbati, ca sa le compare cu cele gasite la locul infractiunilor. "Era sa porneasca cu stangul rau de tot, pentru ca a luat probe de la un intreg sat, iar cel care era vinovat s-a eschivat. A doua oara, a acceptat, s-au suprapus profilele si a fost si condamnat", povesteste comisarul Octavian Conicescu.
In Romania, metoda a fost introdusa abia la sfarsitul anului 2003, cand s-a infiintat cate un laborator special, intai in cadrul Institutului de Criminalistica, apoi la Institutul de Medicina Legala. Primul caz rezolvat a fost o crima petrecuta la Hunedoara, unde s-a putut identifica profilul genetic al criminalului pentru ca s-au gasit urme de sange ale victimei pe pantalonii autorului si depozite de piele ale criminalului sub unghiile persoanei ucise.
