Cotidianul spaniol semnalează că puţini sunt cei care, în România, se îndoiesc că ţiganii români expulzaţi din Franţa nu se vor întoarce rapid acolo, imediat ce li se vor termina banii daţi de executivul preşedintelui Nicolas Sarkozy, potrivit Agerpres.
Iar dacă ţiganii care de-abia au ajuns în România se vor întoarce în Franţa în câteva săptămâni, acest lucru nu i-ar suprinde cu nimic pe activiştii care muncesc pentru integrarea lor, ori pe directorul Agenţiei Naţionale pentru Romi, Ilie Dincă, care amintesc deopotrivă că cetăţenii UE sunt liberi să călătorească şi se bucură de libertatea de mişcare. „Nu le vom încălca în niciun caz drepturile cetăţenilor, ei vor decide dacă revin în Franţa, ori rămân aici”, spune Dincă, referindu-se la faptul că aceia care au revenit au fost de acord s-o facă. Însă îl îngrijorează faptul că au semnat un contract cu autorităţile franceze – şi nu au primit niciun exemplar.
A doua cea mai săracă ţară din UE nu le oferă şanse deosebite cetăţenilor lor, în general – şi cu atât mai puţin celor de etnie romă. „Unele românce ar câştiga 800 de euro muncind ca baby-sitter în Spania. Aici (în România) nu ar câştiga mai mult de 300 de euro. De asta pleacă romii… şi ceilalţi. Este acelaşi proces, dar mai profund. Un rom nu ar ajunge să fie baby-sitter în Spania, şi nici nu ar ajunge să câştige aici 300 de euro”, spune Marian Mandache, de la Fundaţia Romani Criss. 60% dintre căminele ţiganilor supravieţuiesc cu mai puţin de salariul minim 657 lei (150 de euro), potrivit unui sondaj CURS, semnalează în acest sens cotidianul spaniol.
Ultimul recensământ, din 2002, releva faptul că românii de etnie romă sunt în număr de aproximativ 535.250 – însă autorităţile şi organizaţiile neguvernamentale susţin deopotrivă că numărul lor depăşeşte 2 milioane – din 22 de milioane de locuitori ai României. Diferenţele, spune Mandache, se explică şi prin faptul că mulţi nu vor să recunoască că sunt ţigani, din cauza stigmatului social. „O parte foarte importantă dintre ţiganii români trăiesc în situaţii de excluziune mai grave decât compatrioţii din Spania, ori decât ţiganii spanioli. Desigur, românul de clasă medie nu trăieşte nici el ca un spaniol. Iar discriminarea este şi mai dură”, explică Humberto García, reprezentant al Fundaţiei spaniole Secretariado Gitano în cadrul agenţiei române.
Iar stigmatizarea este ceva obişnuit. Potrivit unui sondaj al Insomar din 2009, respondenţii susţineau că primele cuvinte care le vin în minte când vine vorba de ţigani sunt delicte, furt, cerşit, frică, ori dispreţ. 16% susţin că s-au gândit, întrebaţi în cadrul aceluiaşi sondaj, la persoane normale, şi doar 2,7% la discriminare ori sărăcie. Cotidianul El Pais aminteşte cum în România, denumirea oficială este de romi – care sună foarte asemănător cu români – şi de aceea, unii dintre aceştia din urmă se simt indignaţi. Nu vor să fie confundaţi cu ei, şi îi acuză că dau o imagine proastă ţării. Jumătate dintre ei cred că sunt o ruşine naţională, potrivit aceluiaşi sondaj.
În România sunt criticaţi fără prea multe ascunzişuri, inclusiv de politicieni, susţine cotidianul spaniol, amintind de incidentul în care a fost implicat preşedintele Traian Băsescu, cu o jurnalistă. Ministrul român de externe, Teodor Baconschi, a declarat în luna februarie, după ce s-a întâlnit cu un înalt oficial francez, că „unele comuniăţi româneşti au probleme psihologice, legate de delincvenţă, mai ales în comunităţile rome”. Cu toate acestea, semnalează cotidianul spaniol, potrivit guvernului român, niciunul dintre cei 700 de romi expulzaţi din Franţa în vara acestui an nu avea antecedente penale.
Preşedintele Băsescu vrea ca UE să adopte un program comun pentru integrarea ţiganilor, şi pentru a permite colaborarea poliţiei române în diferitele ţări în care există compatrioţi de etnie romă. „Am avut probleme asemănătoare şi în Italia. Şi am reuşit să le rezolvăm eficient, trimiţând un număr semnificativ de agenţi de poliţie. Acelaşi lucru ar trebui să-l facem şi în Franţa, de vreme ce am primit cererea guvernului francez”, consemnează El Pais din declaraţiile făcute de şeful statului.
Deşi în teorie, au fost luate măsuri pentru îmbunătăţirea imaginii istorice a romilor din România – legislaţia antidiscriminare, interdicţia separării proaspetelor mămici ori a elevilor (care încă mai există, după cum avertizează organizaţiile neguvernamentale), cotele în educaţie (7.600 de locuri în licee, 500 de locuri la facultăţi, în anul 2010-2011) – impactul în practică este nul, susţine Mandache. Iar directorul agenţiei care coordonează politicile guvernamentale pentru românii de etnie romă nu-l contrazice, şi mărturiseşte că au existat planuri, însă nimeni nu-şi asumă responsabilitatea, termenele, ori finanţarea, mai notează El Pais.
Dincă susţine însă că agenţia pe care o conduce gestionează acum şase programe, cu 22 de milioane de euro (19 milioane aduse de UE, şi alte 2,8 ale guvernului). De altfel, România insistă asupra faptului că este vorba de o problemă europeană, de vreme ce aproximativ 10-12 milioane de cetăţeni din cele 27 de state membre sunt ţigani, din care aproximativ 600.000-800.000 sunt spanioli. El mai spune că este nevoie de îmbunătăţirea sistemului sanitar, al celui de învăţământ, precum şi de măsuri de aplicat în cazul perspectivelor pe piaţa muncii şi accesului la locuinţe. Pe de altă parte, un reprezentant al Alianţei Civice Rome, susţine că şi aşa, „guvernul român pare că încearcă să se spele pe mâini (…) joacă ping-pong cu poporul ţigan”.
O tânără româncă de 19 ani, pare să explice situaţia înrăutăţirii relaţiilor cu Franţa astfel: „cred că încercăm să scăpăm de ei, îi încurajăm să plece, aşa că nu le oferim educaţia de care au nevoie pentru a găsi de lucru… pentru că suntem rasişti. Dar cred că nici lor nu le suntem noi tocmai plăcuţi. Sunt violenţi. Am avut un coleg de clasă care era ţigan. Şi avea deja probleme cu poliţia, la 14 ani!”.
Pentru Spania, nu există date exacte asupra numărului românilor de etnie romă. Marea majoritate a romilor nu apar în niciun recensământ, iar cei care locuiesc legal nu-şi declară etnia, pentru că nu li se cere. În orice caz, este vorba de un colectiv mare, pentru că românii sunt cei mai numeroşi străini din Spania – 800.000 de rezidenţi legali, potrivit celor mai recente date, aminteşte El Pais. Numărul tuturor celor care locuiesc în Spania, inclusiv al celor care muncesc în economia subterană ori cerşesc, ar putea depăşi un milion, iar dintre aceştia, între 100.000 şi 300.000 sunt romi.
Potrivit Danielei Radu, de la asociaţia Rom Madrid, situaţia ţiganilor români este mult mai delicată şi complexă. „Nu sunt înscrişi la primării. Locuiesc câte patru-cinci familii într-o casă, şi doar una are acte în regulă. La ceva mai mult de zece minute de centrul Madridului, în La Cańada Real Galiana locuiesc aproximativ 40.000 de persoane – mulţi dintre ei fiind imigranţi marocani, şi români de etnie romă. În cartierul de cocioabe El Gallinero, aproximativ 800 de români de etnie romă locuiesc în condiţii mizere. În Andaluzia, Levante şi Catalonia se găsesc alte astfel de aşezări. Majoritatea muncesc în construcţii ori la câmp, după cum explică Florian Strat, reprezentantul unei organizaţii neguvernamentale din Valladolid. El atrage atenţia şi asupra situaţiei copiilor de etnie romă: „există o problemă gravă cu aceşti copii, pentru că a crescut mult delincvenţa, şi asta creează o imaginea proastă în ochii spaniolilor” – mai ales dat fiind faptul că unii copii sunt aduşi din România de către mafiile care se ocupă cu exploatarea minorilor, obligaţi să cerşească.
