Este fără îndoială exagerat să apelezi la scena competiţiei pentru a rezolva conflicte, dar ciudatul fapt că în competiţie participă state între care există dispute teritoriale este un semn că lucrurile evoluează într-o direcţie bună, scrie Irish Independent, citat de presseurop.eu.
E mai bine ca o confruntare să aibă loc pe un tablou de bord decât pe un teren de luptă. Acest lucru s-a întâmplat anul trecut între Armenia şi Azerbaidjan, într-o dispută legată de un monument simbolic care apărea în videoclipul armenian şi care a fost eliminat după protestul Azerbaidjianului. Armenia a protestat arătând imagini cu rezultatele juriului.
Şi cine poate uita anul în care a câştigat Israelul, dar Iordania a refuzat să accepte decizia şi a anunţat în schimb drept câştigător reprezentantul Belgiei? O mare parte a acestor lupte sunt ignorate de restul Europei iar noi ne concentram pe kitsch şi pe lungimea fustelor. Intrarea în competiţie a Poloniei în acest an ne-a dat o imagine a exhibiţionismului acesteia. Pâna acum nu am avut o femeie care să dea un spectacol într-o uriaşă roată de hamster, ca în 2009, care a fost un an marcant, dar încă mai e vreme.
În afară de valoarea de divertisment a unui concurs plictisitor, discontinuu şi divizat, spectacolul acţionează ca un uriaş periscop aflat deasupra Europei, o oportunitate de a verifica care sunt ţările cu care avem legături. S-ar putea să nu fie o reprezentare adevărată a Europei culturale, dar aceasta ne aduce în memorie informaţii despre numeroasele state care apar acum pe harta în schimbare a continentului. Europa este mult mai diversă decât imaginea mentală a acesteia. Criza greacă, în particular, ne reaminteşte interdependenţa Europei. Atunci când o ţară din zona euro are probleme, noi ceilalţi tremurăm. Deci, concursul ne arată faţa – şi uneori pieptul păros – al aliaţilor noşti. Apropo, Grecia a făcut efortul de a trimite la Oslo o piesă simpatică, probabil ca reconciliere pentru toate dificultăţile pe care le-a cauzat.
Simpatii frontaliere
Chiar dacă fiecare ţară are propria voce, nu trebuie neapărat să întelegem că melodia a fost creată special pentru Eurovision. Din punct de vedere muzical, o ţară adesea simpatizează cu alta. Eurovision se pare că favorizează o anumită omogenitate, o vedere standardizată a ceea ce reprezintă muzica pop. Să luăm Bosnia-Herţegovina ori Moldova, de exemplu – nu există prea multe semne ale moştenirii culturale în piesele rock prezentate de acestea.
Detractorii numesc competiţia un insipid exerciţiu de mediocritate, dar o judecată asupra valorii contribuţiei muzicale nu a fost luată în discuţie. În ciuda tuturor, Eurovision uneşte Europa mult mai eficient decât o avalanşă de directive ale UE şi de politici de armonizare.
