4.2 C
București
joi, 12 decembrie 2024
AcasăLifestyleFoodDezbaterile R.l.: De ce-i resping romanii pe homosexuali

Dezbaterile R.l.: De ce-i resping romanii pe homosexuali

» Potrivit unui studiu european, 91% din romani resping relatiile homosexuale. Cercetatorul Costion Nicolescu agreeaza aceasta atitudine si crede ca practicile gay sunt nenaturale, respingatoare, iar expunerea lor in public – agresiva. Criticul Ion Bogdan Lefter, in schimb, considera ca atitudinea majoritarilor fata de homosexuali poate alimenta fundamentalismul politic.

» Dezbaterile R.l. prezinta si povestea unui roman din Sighisoara care, in comunism, a fugit in RFG pentru a trai liber ca homosexual.

 

Dezbaterile R.l. privind homosexualitatea continua astazi, pornind de la o statistica rece:  aproape 91% din romani cred ca homosexualitatea nu poate fi in nici un fel justificata. Potrivit cercetatorului Costion Nicolescu, de la Muzeul Taranului Roman, inclinatiile gay nici nu ar putea fi privite altfel decat cu suspiciune. Asta, in conditiile in care, considera specialistul, homosexualitatea este nenaturala, devianta si chiar imorala. In urma cu mai multi ani, Costion Nicolescu a semnat o petitie adresata Patriarhului, in care, alaturi de alte personalitati si ONG-uri, atentiona asupra agresivitatii de care da dovada miscarea gay din Romania. "Aceste preferinte ridica doua mari probleme: cele personale, respectiv ale homosexualilor, care se afla intr-o pozitie delicata fata de ei insisi, fata de natura si fata de societate. O societate care, de sute si sute de ani, si-a consolidat o anumita structura.

 

Pe de alta parte, este problema societatii ca atare, pentru ca s-a reusit deja sa se induca ideea ca aceasta atitudine tine de o anumita normalitate. Insa, fie si daca e sa ne raportam la modul in care e construit organismul uman, observam ca, fiziologic, omul are instrumente facute strict pentru anumite lucruri. Restul sunt abateri." Din punctul de vedere al lui Nicolescu, casatoriile gay si conferirea dreptului de adoptie catre astfel de cupluri sunt cu atat mai respingatoare, dar si mai periculos sustinute in unele medii. "Daca ne luam dupa ei, orice poate fi normal. Chiar si relatiile cu animalele, daca e sa mergem pe aceasta linie. Ce ma deranjeaza foarte mult este si agresivitatea acestei minoritati fata de majoritate. Sunt lascivi in public, sunt provocatori, totul e urat pentru ochii celor din jur. Daca ar sta linistiti in viata privata, ar fi problema lor, si spirituala, si fizica. Ar fi doar suferinta lor", completeaza cercetatorul.

 

Costion Nicolescu sustine ca totusi membrii comunitatii gay trebuie priviti drept niste oameni pe care societatea ar trebui sa incerce sa ii recupereze. "Problema este cum sa facem sa-i recuperam? Au ceva nenatural, ca atatia altii care se nasc cu tare medicale. De aceea, ar putea cere ajutorul, dar fara sa-i violenteze pe ceilalti. Or, cand ii vad in spatiul public, ma simt agresat, intrucat ma scot din ritmul meu de viata si de activitate. Plus ca legatura asta intre barbati devine si un atentat la prietenie. Orice atingere, orice afectiune amicala, totul devine interpretabil prin prisma unei consumari sexuale a amicitiei", conchide cercetatorul.

Pericolul fundamentalist
Criticul literar Ion Bogdan Lefter adopta o atitudine diametral opusa. Acesta considera ca atitudinea romanilor fata de homosexuali e batraneasca si poate alimenta pornirile fundamentaliste din politica si din societatea civila. "In ceea ce priveste libertatea de optiune sexuala, putem spune linistiti ca Romania de azi respecta standardele democratice ale lumii contemporane: de cativa ani, discriminarile si penalizarile au fost formal eliminate si dreptul de a avea orientari gay&lesbiana e recunoscut. Fata de situatia de dinainte de 1989, prelungita in primele etape ale postcomunismului, stam bine, am progresat considerabil. Modificarile de mentalitate sunt, pe de alta parte, foarte lente, incat ramane larg raspandita atitudinea «batraneasca», de respingere si de condamnare a homosexualitatii in forme de cele mai multe ori calme, blajine, dar profund inradacinate intr-o viziune standardizata a «normalitatii» naturale, de fapt intr-o conceptie fundamentalista."

Potrivit lui Lefter, incapacitatea romanilor de a accepta normalitatea in diversitate este evidenta, iar vocile care acuza public minoritatile sexuale sunt expresia unor tendinte latente de extremism. "E de adaugat ca in acest fel se mentine si potentialul periculos de sustinere populara a fundamentalismelor politice. Ele nu lipsesc din peisaj, desi nu sunt astazi, din fericire, acute. Rabufnesc in cate o declaratie a liderilor nationalisti sau in cursul contramanifestatiilor pe care studentii autoproclamati  crestini le organizeaza cu ocazia anualei Gay Parade din Bucuresti."

"Stiam ca sunt ceva de dispretuit"
Un caz concret care starneste astfel de polemici este cel al lui Hans. In Stuttgart il intalnesti usor la seratele organizate in clubul homosexualilor, pe care le anima de ani buni. Stabilimentul e patronat tot de o romanca, Laura Halding-Hoppenheit, plecata din tara in urma cu aproape 40 de ani. Zambitor, Hans isi face datoria de gazda, impartind halbe de bere cu un gat lat de spuma. Aici, membrii comunitatii obisnuiesc sa faca voluntariat la barul clubului. Acum este seara lui Hans. Cand aude vorbindu-se romaneste, se sterge grabit pe maini si-si cauta atent cuvintele ca sa intrebe ce doresti.

Romana sa este azi aproximativa, dar Hans si-a parasit tara natala in urma cu patru decenii. Ii era frica de Securitatea ceausista, pentru care membrii comunitatii gay constituiau o tinta predilecta. Se saturase sa isi faca un iubit pentru ca peste doua saptamani sa afle ca era si el agent, iar intalnirea de amor doar o misiune. Vorbeste amabil, dar vizibil grabit, caci rolul sau de gazda il obliga sa se imaparta la toata lumea. In ziua urmatoare insa, isi gaseste ragaz sa-si depene povestea.

"M-am nascut in Romania anului 1941 si pot sa zic ca ani buni am avut un fel de strigoi in spate, simteam ca sunt diferit, ca ceva nu ar fi in regula cu mine. Dar la momentul respectiv nu stiam sa existe un cuvant care sa defineasca  starea asta. stiam, in schimb, ca sunt ceva de dispretuit. E drept, se stia de existenta a doi-trei  homosexuali in Sighisoara, dar in ce ma priveste parca erau dintr-o alta lume, pentru ca nu aveam contacte cu ei", isi incepe Hans povestea.
Travaliul explorarii propriei sexualitati care parea sa nu fie "in regula" venea si pe fundalul unor timpuri nu tocmai usoare. Era fiu de exploatator, tatal sau ajunsese la Canal, iar el stia ca este diferit. "Toata perioada aia a fost de groaza. Eram cel mai tanar acasa, datoria mea era sa fiu copilul vesel, un fel de clovn, ca sa usurez greutatile familiei. Asta era o greutate deloc mica pentru un copil, asa ca am devenit cu timpul un adolescent depresiv".

"Ca sa nu dau de banuit, era sa ma insor cu o fata"
Teama de a nu da de necazuri i-a alimentat permanent grija de a-si camufla homosexualitatea. Ajunsese atat de departe cu frica incat in timpul studiilor facute la Timisoara se ascundea de multe ori chiar si fata de alti gay. "Dupa bacalaureat, in ’60, am plecat la Timisoara la scoala Tehnica Sanitara. Al treilea an l-am facut la Sibiu, caci nu m-am simtit bine la Timisoara. Era acolo un gay din Sighisoara intr-o trupa de balet, dar ma feream de el ca de dracu’. si asta pentru ca simteam ca exista un pericol", explica barbatul. Mai mult, a recurs chiar si la a forma un cuplu hetero tocmai pentru a nu da de banuit in jur.  "Imi facusem si o prietena, asa, de ochii lumii. Partea buna era ca nici nu trebuia sa fac sex cu fetele, caci erau alte timpuri, cand ele tineau la feciorie. Existau doar mici jocuri erotice, dar nimic mai mult. Era usor, atat de usor, ca am fost cat pe ce sa ma casatoresc cu ea".

Dupa terminarea studiilor, Hans a revenit la Sighisoara si a devenit seful drogheriei de pe Strada Principala. In ciuda eforturilor incapatanate, unii l-au banuit ca nu e un tip tocmai "normal". De multe ori, suspiciunile cele mai voalate ii dadeau palpitatii. "Imi amintesc ca la liceu un coleg mi-a spus ca fumez prea frumos. M-am speriat si de atunci am inceput sa fumez barbateste. Cred ca si tatal meu banuia. Tata fusese pe front, in ambele razboaie mondiale, stia ce e homosexualitatea si o dezaproba. In general, societatea saseasca era la fel de traditionalista ca si cea romaneasca".

"In Bucuresti ma simteam in Vest"
Chiar daca azi pare incredibil, Hans a auzit pentru prima oara in viata sa cuvantul, "homosexual", abia la 27 de ani. Nu oriunde, ci in Bucuresti. Parintii sai emigrasera in Germania inca din 1965, iar el a decis sa urmeze Literele, la sectia Germana-Engleza. La facultate a inceput sa se lamureasca referitor la orientarea sa sexuala si sa se mai relaxeze. "Era pentru prima data cand eram cu adevarat in deplina anonimitate. Acolo am observat barbati care se uitau la mine, stiam, simteam din prima clipa despre ce e vorba. Asa a inceput: un tip caraghios de la facultate imi povestea despre homosexualii care se intalneau in unele parcuri, la Blocul Turn si la Palatul Telefoanelor. Bineinteles, mi se parea fantastic de interesant. Nu imi mai era frica. Bucurestiul era foarte degajat pe vremea aia, simteam ca am ajuns in Vest".

Apoi a inceput, timid, sa exploreze mediul homosexualilor din Capitala, in care, insa, recunoaste ca nu prea s-a adaptat. A ajuns chiar sa aiba un renume  prost, si chiar sa fie suspectat ca ar lucra pentru Securitate. Hans zice ca, de fapt, teama, neindemanarea si faptul ca era incepator il faceau sa sara in extrema cealalta, sa devina refractar la avansurile altor gay. "Eu ma luptam sa fiu invins, sa fiu cucerit de alti barbati. Eram tanar, bine imbracat – parintii mei imi trimiteau haine din Vest- iar eu ii lasam sa ma urmareasca, sa ma curteze. Nu stiu cum se intampla ca intotdeauna spuneam sau faceam ceva tampit si ei fugeau. Astfel ca am intrat oarecum in categoria homosexualilor care sunt cei mai mari dusmani ai homosexualilor. M-am purtat rau atunci si-mi pare rau. Unii chiar credeau ca sunt de la Securitate si chiar imi ziceau: "Ti-au dat toale sa ne spionezi, dar sa stii ca nu ne e frica de tine!".

"M-am mirat ca stiam cum se face"
Prima apropiere efectiva fata de un barbat a trait-o pana la urma cu un necunoscut. "Cineva m-a apucat de mana si m-a tarat in autobuz, undeva langa Piata Republicii. Era iarna, era frig si ploua. Am ajuns undeva pe langa Biserica Icoanei, in tufisuri, dar nu am facut prea multe impreuna. N-am facut decat sa ne sarutam. Imi amintesc si acum ca ploua puternic si ca simteam cum apa se prelinge dupa gat. M-a mirat ca stiam  cum se face, ce sa spun, ce sa soptesc – fara sa fi facut dragoste inainte cu un barbat". Dupa tot acest joc, suprarealist pentru tanarul Hans de atunci, cei doi s-au despartit schimband numere de telefon, dar fara a-si spune unul altuia si numele. "Eram asa de fericit, desi era urat si frig afara. Ne-am revazut dupa o luna, din intamplare, in timp ce ma aflam cu un coleg la o cafenea din Piata Amzei. Ne-am salutat, am vorbit, iar colegul meu mi-a soptit: «Nu stiam ca acum ai o prietena». Mi s-a facut rusine, am rosit."

Dupa primul an de facultate, intors in  vacanta la Sighisoara, tanarul si-a continuat drumul initiatic. Una din satisfactiile acelei veri a fost faptul ca, desI  prietena sa se casatorise, el se simtea grozav. "In perioada aia am observat si cativa barbati care mi-au atras atentia. Erau cel putin 20. Doar cu unul dintre ei am intrat in vorba, un ungur din Odorhei, si am ajuns apoi si in intimitate."

"In avion am decis sa-mi schimb viata"

Libertatea, intr-o viza de RFG
Dupa februarie 1970, cand a primit pasaport, Hans a incetat, temporar,  sa mai aiba relatii cu barbati. Idilele luasera sfarsit de teama ca, daca s-ar afla despre peripetiile sale cu persoane de acelasi sex, acest lucru l-ar putea impiedica sa paraseasca Romania socialista. Precautiile au dat roade. In 1971, Hans a plecat spre Germania Federala. "In avion am decis sa-mi schimb viata si sa-mi accept homosexualitatea. Nu voiam sa mai mint pe nimeni. Din acel moment, totul s-a schimbat in bine". A revenit in tara trei ani mai tarziu, in 1974. Hans se schimbase radical. Se simtea deja turist pe pamantul natal, iar detasarea l-a motivat sa le marturiseasca tuturor mai vechile sale preferinte sexuale. "Am stat cam trei luni.

Nu-mi era teama de santaj, cred ca incepusem sa am o naivitate de turist occidental, caci le spuneam tuturor ca sunt gay. Nici nu mi-am dat seama daca reactiile lor erau negative sau nu. Ce m-a ingrozit insa e ca existau homosexuali care erau santajati si deveneau prin asta informatori ai Securitatii. Mie insa nu prea mai aveau ce sa-mi faca. Eu plecam".

Cele mai citite

Marea Britanie și Uniunea Europeană intensifică cooperarea înainte de mandatul lui Donald Trump

Marea Britanie și Uniunea Europeană își întăresc legăturile pentru a preveni eventualele tensiuni comerciale și de apărare ce ar putea apărea sub administrația lui...

Macron vrea să aducă trupe de menținerea păcii în Ucraina

Președintele Franței, Emmanuel Macron, va discuta cu prim-ministrul polonez, Donald Tusk, posibilitatea desfășurării unei forțe de menținere a păcii în Ucraina, relatează Politico. Întâlnirea...

Nelu Tătaru a fost trimis în judecată de procurorii DNA. Acuzațiile aduse sunt de luare de mită

Fostul ministru al Sănătăţii Nelu Tătaru a fost trimis în judecată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie într-un dosar în care este acuzat că ar...
Ultima oră
Pe aceeași temă