În Marea Britanie, acesta este deja un sport în sport, un gen de maxi-capcană în care continuă să cadă jucători ai echipei naţionale a lui Capello, deja zguduită de cazuri precum cele ale lui John Terry şi Ashley Cole (Chelsea), Peter Crouch (Tottenham Hotspur) şi Wayne Rooney (Manchester United). Miercuri, o a doua prostituată – Jenny Thompson, după Helen Wood, şi-a vândut mai întâi corpul iar apoi dezvăluirile despre Rooney, comentează La Repubblica, citată de Agerpres.
Nici francezii nu se lasă mai prejos: lui Franck Ribéry (echipa naţională) şi Karim Benzema (Real Madrid) le-a creat necazuri fosta minoră Zahia Dehar. Mergând cu ceva timp înapoi, la fel au păţit şi cei doi Ronaldo, „dinţosul” cu braziliana Lara, pe vremea când era la Inter, şi cu transsexuali care l-au şantajat la Rio, iar Cristiano cu cele cinci prostituate pe care le-a invitat la hidromasaj în vila sa, pe când juca la Manchester. Pe listă se mai află şi Adriano, care la Milano cheltuia 160.000 de euro pe lună la chefuri.
„Jucătorii nu sunt bărbaţi singuri sau trişti, au bani mulţi şi mult timp la dispoziţie, uneori nu vor să se implice în relaţii care presupun oboseală, astfel că plătesc o femeie. Este o atitudine superficială, răspândită nu numai în sport”, spune Giancarlo Camolese, unul dintre antrenorii ce pot fi consideraţi maeştri ai sportului. „Pare urât să o spui, dar pentru unii bărbaţi este ca şi cum ar cumpăra un Rolex sau un coupe. Prostituata este o scurtătură care nu-ţi creează probleme, cu excepţia celor britanice”, spune Camolese.
În anii ‘50 şi ‘60, fotbaliştii mergeanu adesea în cluburi de noapte pentru distracţii fără perdea. Într-un astfel de loc Angelillo de la Inter s-a îndrăgostit de o dansatoare. În 1958, cea mai mare speranţă a fotbalului rusesc, Eduard Strelţov, a fost închis timp de 12 ani într-un gulag sub acuzaţia că a violat o femeie, pe Marina Lebedeva, deşi aceasta era o prostituată care fusese plătită pentru serviciile sale.
Câţiva ani mai târziu, un campion celebru al naţionalei italiene a cerut companie plătită cu ora şi i s-a adus o femeie frumoasă. S-au plăcut şi s-au căsătorit. Mai rău i-a mers iranianului Mojahed Khaziravi, mijlocaşul pedepsit în 2002 pentru „relaţii sexuale ilegale”, cu administrarea a 276 de biciuiri şi cinci ani de descalificare.
„Nu există vreo categorie imună la această intoxicaţie, nu este numai un obicei al fotbaliştilor”, spune fostul jucător profesionist Massimo Mauro, care a văzut multe şi pe terenul de fotbal şi în afara lui şi le-a povestit la TV. „Unele poveşti nu mă conving, însă e clar că sunt capcane organizate cu complicitatea unor prostituate şi ziare de scandal. Este straniu că sportivii nu au devenit mai inteligenţi”.
Cum se face că personaje care ar putea avea aproape totul gratis plătesc? O fac pentru că sunt în întrecere cu alţi masculi, pentru atracţia lucrului interzis, pentru că se însoară prea devreme, din comoditate? Actorul Charlie Sheen a dat o explicaţie: „Nu le plătesc pentru o relaţie sexuală, ci pentru că apoi pleacă”. Sau pentru că, aşa cum spunea fostul fotbalist uruguayan Paolo Montero, o prostituată nu se îndrăgosteşte, nu vrea să se mărite şi nu vrea să-ţi facă copii? Oare chiar au nevoie să plătească această iubire fără iubire?, se întreabă La Repubblica.
„Da, pentru că este o fugă de răspundere şi de femeia normală, femeia adevărată care te pune în joc”, spune psihiatrul Vincenzo Prunelli, care lucrează de decenii cu sportivi. „Să ia, să plătească şi să consume, apoi totul este ca înainte: prostituata nu te judecă. Şi mai bine merge cu transexualul, cu feminitatea accentuată. Dacă plătesc nu îţi datorez nimic şi nu mă confrunt cu nimic”.
Poate că este vorba şi de groaza de a juca partida sentimentelor, aşa cum explică psihologul Anna Sole Marta. „Uneori, fotbalistul este bărbat în exterior şi adolescent în interior, nesigur pe propria figură masculină. Nu vrea alte oboseli emoţionale pe lângă cele care îl absorb pe terenul de joc: cumpără sexul şi fuge”. Să fugi este mai uşor decât să iubeşti, conchide La Repubblica.