IICCMER a anunţat că a declanşat procedura de investigaţii pentru 35 de persoane care au deţinut funcţii de conducere în aparatul represiv , în perioada 1950-1964. „Există indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către persoanele identificate a unor grave infracţiuni în penitenciarele ori lagărele şi coloniile unde aceştia activau. În aceste cazuri, faptele celor 35 de persoane întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav sau genocid”, se arată în comunicatul instituţiei.
Preşedintele Institutului, Andrei Muraru, a declarat pentru Rl că peste câteva săptămâni instituţia va sesiza Parchetul pentru începerea urmării penale în cazul a două persoane care ar fi comis crime deosebit de grave în penitenciarele comuniste. „Vrem să arătăm în instanţă că aceste persoane au constituit un regim de exterminare în penitenciarele în care deţineau funcţii de conducere, regim care a condus la moartea multor deţinuţi, comiţându-se astfel crime deosebit de grave”, a declarat Muraru.
Prima problemă care apare însă în asemenea speţe este încadrarea corectă din punct de vedere juridic a infracţiunilor pentru care sunt cercetate acele persoane, astfel încât dosarele să fie acceptate de procurori. Muraru susţine că IICCMER va solicita Ministerului Public să întrerupă termenul de prescripţie pentru unele crime săvârşite în perioada comunistă, pe motiv că „în acea perioadă justiţia nu şi-a putut face treaba”, fiind obstrucţionată din raţiuni politice. „Vrem ca acele persoane să fie judecate pentru omor deosebit de grav, întrucât această infracţiune este imprescriptibilă, indiferent de data la care a fost comisă”, a declarat Muraru.
„Genocidul nu poate fi aplicat la crimele comuniste”
Totuşi, potrivit legilor în vigoare, omorul deosebit de grav săvîrşit în perioada anilor 1950-1960 este prescris şi nu mai poate fi judecat. Există un risc mare ca iniţiativă IICCMER să se termine cu un NUP din partea Parchetului. „Singura şansă de a mai judeca, în acest moment, crime politice comise în timpul regimului comunist este de a le încadra în categoria crimelor împotriva umanităţii. Dacă le încadrezi drept omucideri, ele sunt deja prescrise. Dacă le încadrezi la genocid, este incorect din punct legal”, a declarat istoricul Raluca Grosescu.
Genocidul, ca încadrare juridică, nu poate fi aplicat crimelor comise de către regimul comunist din România, deoarece se referă la distrugerea intenţionată a unui grup rasial, etnic, religios sau naţional. Or crimele autorităţilor comuniste erau îndreptate împotriva unor grupuri de opozanţi politici, categorie care nu intră în definiţia genocidului.
„Crimele comunismului ar putea fi încadrate, în anumite cazuri, la crime împotriva umanităţii, categorie care cuprinde şi persecuţiile pe motive politice. Pentru a face însă referire la crime împotriva umanităţii, trebuie să poţi demonstra legătura dintre acele persoane incriminate şi politica de stat, care urmarea exterminarea sau deportarea acelor opozanţi politici. Evident, la nivel istoric, este foarte uşor de făcut prin conexiuni logice, dar trebuie să existe documente care să poată atesta acest lucru şi la nivel juridic”, adaugă Grosescu.
De-a lungul vremii, Parchetul a dispus neînceperea urmării penale pentru toate sesizările penale ale IICCMER. În anul 2012, europarlamentarul Monica Macovei a iniţiat un proiect de lege, care a fost aprobat de Parlament, pentru a schimba Codul Penal şi a introduce imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii, indiferent la data care au fost comise. Modificarea, inspirată din jurisprudenţa europeană, face ca toate omorurile săvârşite în decembrie 1989 să fie imprescriptibile, nu însă şi cele comise în anii 1950-1960 care au fost deja prescrise.
Crimele comunismului mai greu de condamnat decât cele ale nazismului
În altă ordine de idei, sunt foarte greu de dovedit în instanţă faptele unui torţionar. În general, aceste procese se bazează pe documentele fostei Securităţi şi pe declaraţiile unor martori, dintre care cei mai mulţi au murit. „Informaţiile pentru un proces sunt greu de găsit, dar nu imposibil. Documentele interne ale Securităţii erau deseori falsificate, nimeni nu-şi recunoştea o crimă în acte”, a explicat istoricul Adrian Cioflâncă. Condamnarea crimelor nazismului a fost posibilă pentru că s-a realizat la scurt timp de la comiterea lor. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul crimelor comunismului.
„Procesul de la Nurnberg a fost posibil, întrucât Aliaţii, învigătorii Reich-ului, au decis ca declanşarea războiului şi crimele oribile comise de nazişti trebuie să fie judecate. După al doilea război mondial, fostele ţări ocupate precum Franţa, Olanda, Belgia au decis că astfel de procese trebuia să aibă loc, întrucât proprii lor cetăţeni fuseseră ucişi de către ocupanţi. Asta nu înseamnă că aceste ţări au pedepsit toţi vinovaţii! În Europa de Est, lucrurile au stat însă destul de diferit. Fostele elite comuniste au continuat să deţină puterea politică într-o formă sau alta, aparatul judiciar era cel format înainte de 1989, şi nu a existat o forţă externă care să impună astfel de procese. Până la urmă, majoritatea crimelor comise în timpul comunismului au rămas nepedepsite”, a conchis istoricul Raluca Grosescu.
Iniţiativa IICCMER de a trimite torţionarii comunişti în judecată este veche, ea datează din 2007. Atunci instituţia a depus o sesizare penală la Parchetul Militar împotriva a 210 foşti comandanţi de închisori comuniste, colonii şi lagăre de muncă.
Investigatorii institutului au cercetat atunci documente privind aproximativ 800 de persoane care au avut de-a face cu sistemul penitenciar din perioada comunista, dar au obţinut informaţii doar pentru cei 210 acuzaţi. „Aceştia sunt acuzaţi că au folosit sistemul de detenţie ca principal instrument de realizare a politicii de extremism social pentru categorii largi de persoane şi în baza articolului 357 din Codul Penal actual sunt acuzaţi de genocid şi de crime împotriva umanităţii”, declarat în 2007 Andrei Muraru, atunci şef al Biroului de Cercetare în Arhive al IICCMER.
Între timp, Parchetul a dipus neînceperea urmăririi penale pentru cele mai importante sesizări ale IICCMER.
